Divort. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1108/R-MF
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.62/A/ din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.42/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și avocat, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.109/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 10 aprilie 2009, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, un memoriu depus de către recurentul-pârât ca răspuns la întâmpinarea intimatei.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, din oficiu, solicită părților prin apărători să arate dacă judecata pricinii privitoare la creșterea și educarea minorului și respectiv raporturile părinților cu acesta poate fi făcută și fără efectuarea anchetelor sociale.
Apărătorul reclamantei arată că în opinia sa în situația în care părinții ajung la un acord în această privință, instanța nu este obligată să efectueze ancheta socială, cu atât mai mult cu cât părinții având domiciliile în alte state, o asemenea operațiune este imposibilă.
Apărătorul recurentului lasă la aprecierea instanței interpretarea și aplicarea legii asupra acestei chestiuni.
În raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia,
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Se arată că, persoana care a introdus acțiunea de divorț este mama reclamantei și nu reclamanta, care la data promovării acesteia nu avea procură de reprezentare în acest sens și nu putea formula o astfel de cerere. Cu privire la programul de vizitare a minorului se arată că, instanța de apel a lipsit pârâtul de a avea legături personale cu acesta, neținând cont de interesul minorului. Recurentul locuiește în Spania, însă își desfășoară activitatea în Italia, unde are un apartament de serviciu.
Avocat solicită respingerea recursului, având în vedere faptul că acțiunea de divorț este semnată personal de către reclamantă, iar potrivit procurii speciale, mama sa o putea reprezenta. O astfel de critică nu s-a invocat în fața instanței de apel, ci în recurs, pentru prima dată. Arată că, în cauzele în care sunt minori este obligatorie efectuarea anchetei sociale, însă în cauza de față părțile și-au dat acordul cu privire la încredințarea minorului și nu s-au făcut critici cu privire la acest aspect. Recurentul nu mai are domiciliul în Spania.
Avocat arată că, cu privire la lipsa anchetelor sociale, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.6620/20 noiembrie 2008, Judecătoria Rm.V, admițând acțiunea formulată de reclamanta, prin, împotriva pârâtului, a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, din vina ambilor soți, încredințând, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 4 octombrie 2001 și obligând, pe pârât, la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare a acestuia, de 135 lei lunar, începând cu data de 2 octombrie 2008 și până la majorat. A dispus totodată, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de și a stabilit program de desfășurare a legăturilor personale ale pârâtului cu minorul în domiciliul primului, în fiecare sâmbătă, între orele 900-1800.
În ceea ce privește desfacerea căsătoriei, deși s-a reținut că reclamanta a solicitat nemotivarea soluției, instanța a stabilit în fapt că, din anul 2004, când pârâtul a cauzat un prejudiciu de peste 18.000 euro, pentru lichidarea căruia soții au făcut eforturi care au atras tensiuni și chiar separația în fapt, amândoi au o culpă în crearea situației.
În ceea ce privește minorul, instanța a apreciat ca suficient acordul părinților în vederea asigurării continuității procesului de educație pentru copilul care se află, împreună cu mama sa, în Italia, unde frecventează cursurile școlii primare.
Întrucât tatăl nu este angajat și nu realizează un venit stabil, contribuția acestuia a fost stabilită în funcție de venitul minim pe economia românească, totodată stabilindu-se un program pentru vizitarea minorului în domiciliul tatălui.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește programul stabilit de instanță pentru vizitarea minorului, aceasta neținând cont de solicitările sale în sensul ca vizitele să aibă loc odată la două săptămâni, dar și perioade mai îndelungate, în timpul vacanței școlare de vară, ale sărbătorilor legale.
La rândul său, reclamanta a formulat cerere de aderare la apel, solicitând restrângerea duratei vizitelor minorului în domiciliul tatălui său la o singură dată pe lună, între orele 1000și 1700, dat fiind că minorul locuiește în Italia, iar tatăl în Spania, nu are rezidență și nici condiții adecvate rămânerii copilului în domiciliul acestuia.
Prin decizia civilă nr.62/A//6 martie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis atât apelul pârâtului, cât și cererea de aderare la apel, schimbând în parte sentința, în sensul stabilirii programului de legături ale minorului cu tatăl său odată pe lună, sâmbăta între orele 10-20, menținând în rest sentința.
În motivare s-a reținut în fapt că, într-adevăr, călătoriile săptămânale între cele două state, ale minorului, constituie un impediment obiectiv la întâlnirile dintre cei doi, dar la fel de dificilă ar fi și vizitarea din două în două săptămâni a pârâtului de către fiul său.
Pe de altă parte, și petrecerea unor perioade mai lungi numai cu tatăl, respectiv a celor cu importanță religioasă, ar fi contrară rațiunii pentru care minorul a fost încredințat mamei, drepturile și obligațiile acesteia fiind pe nedrept diminuate.
Din acest motiv, s-a apreciat, prin considerentele soluției, fără a se menționa, însă, în dispozitiv, că tatăl trebuie să fie cel care își vizitează minorul în domiciliul acestuia din urmă, urmând ca, pe viitor, în funcție de modificarea raporturilor dintre tată și fiu, programul să poată fi readaptat.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâtul, prin procurator, criticând decizia pentru greșita admitere a acțiunii de divorț formulată de reclamantă prin procurator, deși acesta nu a prezentat o procură specială, ci una generală veche, care era și revocată.
Pe de altă parte, soluția a fost criticată pentru modalitatea în care au fost stabilite legăturile sale cu minorul, respectiv la o durată mult prea scurtă și în domiciliul mamei, care însă manifestă o atitudine ostilă față de pârât, ea răsfrângându-se și în comportamentul minorului raportat la tatăl său.
O asemenea răsfrângere, apreciază recurentul, este de natură a reprezenta o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art.43 alin.3 și 97 din Codul familiei și art.2, 14 și 16 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv acela de a fi crescut și educat de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora, cât mai mult timp posibil.
În ceea ce privește starea de fapt, s-a arătat că instanța în mod greșit a reținut că pârâtul ar locui în Spania fără drept de rezidență, nu a achitat obligația de contribuție la cheltuielile de creștere și educare, are o atitudine violentă față de copil, lucruri contrare probelor cauzei.
În susținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de fond, pârâtul a depus, la dosar, înscrisuri privitoare la dreptul de rezidență, de muncă, de conducere, dovezi privind efectuarea a diverse vărsăminte în favoarea mamei minorului, o procură generală privitoare la drepturi patrimoniale ale recurentului.
La rândul său, reclamanta-intimată, opunându-se admiterii recursului, a depus înscrisuri privind radierea rezidenței recurentului la adresa din Spania.
Curtea, în ședința publică de astăzi 11 iunie 2009, pus, din oficiu, în discuție, eventuala încălcare a unor dispoziții imperative, de ordine publică, privitoare la soluționarea pricinii fără efectuarea anchetelor sociale la domiciliile care părinții arată că înțeleg să crească și, respectiv, să găzduiască minorul.
Asupra acestei chestiuni, se va observa că, potrivit dispozițiilor art.42 Codul familiei, instanța judecătorească, în cadrul divorțului, procedând la încredințarea copilului minor, ascultă în mod obligatoriu pe părinți, autoritatea tutelară și, de asemenea, pe minor, în anumite situații, spre deosebire de situația prevăzută la art.100 din același cod, în care, cu privire la domiciliul minorului, poate interveni acordul părinților, fără a fi necesară efectuarea unei anchete de către autoritatea tutelară.
Din ambele texte se observă că, ori de câte ori instanța este chemată să decidă, este obligatorie efectuarea anchetei sociale, pentru a se stabili care sunt condițiile oferite de către părinți.
Lipsa unui asemenea act de cercetare poate determina vătămarea intereselor minorului, instanța fiind chemată să vegheze la apărarea acestora.
Susținerea apărătorului, potrivit căruia ancheta socială ar fi imposibil de efectuat, câtă vreme domiciliile părinților minorului sunt situate pe teritoriul altui stat, sunt lipsite de fundament juridic, cu atât mai mult cât se poate observa că sunt state aparținând Uniunii Europene, pe teritoriul cărora, deopotrivă ca și pe teritoriul României funcționează procedurile legale ale asistenței judiciare de administrare a probelor pe calea comisiei rogatorii, atât în ceea ce privește efectuarea anchetei sociale, cât și în ceea ce privește ascultarea părinților și a minorului.
Aceasta se impune, cu atât mai mult, cu cât reclamanta pretinde că pârâtul nu poate oferi minorului său găzduire, nu numai în perioadele mai îndelungate din timpul vacanțelor, dar nici măcar pe durata unui sfârșit de săptămână, chestiune care a scăpat cercetării în fond a instanței judecătorești, aceasta făcând simple constatări ale unor eventuale distanțe mai mari, între două state diferite pe care minorul ar putea fi obligat să le străbată. Nu s-a cercetat susținerea recurentului potrivit căreia acesta are un domiciliu în care poate primi vizetele minorului, în acest fel nestabilindu-se dacă între tată și fiul său se poate crea o veritabilă legătură personală, prin petrecerea unor perioade mai mult sau mai puțin întinse de timp, în funcție de condițiile reale efectiv oferite, nu numai din punct de vedere material, dar și din punct de vedere psiho-social, condiții care fac obiect al cercetării pe calea anchetei sociale.
-se această probă, instanța de fond nu a examinat cererea de încredințare a minorului și, respectiv, aceea de purtare a legăturilor personale cu acesta, în fondul său, nu a stabilit în concret situația de fapt a părinților și raporturilor lor cu acesta, motiv pentru care, soluția sa este casabilă potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește însă prima critică formulată de recurentă, instanța constată că aceasta este nefondată.
Astfel, deși cererea începătoare de instanță este formulată prin reprezentantul ales, ea este semnată de către reclamantă personal și, din rezoluția de primire a acesteia, nu rezultă că nu s-ar fi prezentat personal în instanță spre aod epune, recurentul neadministrând probe din care să rezulte o situație contrară.
De altfel, acesta nu a criticat soluția primei instanțe de fond cu privire la divorț, ci numai cu privire la raporturile sale cu minorul, așa încât, critica sa este formulată direct împotriva sentinței primei instanțe de fond, evingându-se calea de atac a apelului, motiv pentru care ea nu poate fi cercetată de către instanța de recurs,omisso medio.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.62/A/ din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-/23.06.2009
MG/4 ex.
Jud.apel:.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de... → |
|---|
