Divort. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 922
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea () împotriva deciziei civile nr. 423 din 31 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Primăria Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea () și intimatul, lipsind Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Contestatoarea () depune concluzii scrise în raport de care solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Intimatul solicită respingerea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoriei Craiova la data de 07.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 30.01.1988 din vina pârâtului, încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de, și atribuirea provizorie către reclamantă a beneficiului locuinței până la soluționarea acțiunii de partaj.
În motivarea acțiunii s-a arătat că soții s-au căsătorit la data de 30.01.1988, căsătorie din care au rezultat doi copii, născut la data de 01.01.1994 și, născut la data de 28 iulie 1988 și încă de la începutul căsătoriei pârâtul a manifestat un dezinteres față de viața de familie, avea o atitudine jignitoare față de reclamantă și copii și de multe ori devenea violent, mai ales sub influența băuturilor alcoolice.
Prin sentința civilă nr. 17412/05.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C, județul D, la nr. 110 din 30 ianuarie 1988, din culpa exclusivă a pârâtului.
S-a dispus ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de " .
S-a încredințat mamei reclamante spre creștere și educare minorul, născut la data de 01 ianuarie 1994, și a fost obligat pârâtul în favoarea minorului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97,5 lei lunar, începând cu data promovării cererii (07.09.2007) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a dispus atribuirea, către reclamantă, în mod provizoriu, până la soluționarea acțiunii de partaj, a beneficiului spațiului de locuit, constând în apartamentul nr. 2 din C, strada - -,. d 1,. 1, județul D, compus din trei camere și dependințele aferente, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1964/11.06.2001 la.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că procesul de divorț s-a judecat cu procedura de citare nelegal îndeplinită, întrucât prin cererea de chemare în judecată a fost arătat greșit domiciliul comun în ceea ce privește indicativul blocului: "D1" în loc de "d1", iar, pe de altă parte, la toate termenele de judecată, procedura de citare cu pârâtul s-a realizat "prin afișare".
Prin decizia civilă 244 din 2 decembrie 2008 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, reținându-se că pârâtul nu a fost legal citat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că apelul declarat de pârât a fost formulat în termenul legal, deoarece acesta a fost depus la data de 16 2008, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Că, instanța trebuia să analizeze tardivitatea declarării apelului și cererea de repunere în termen în raport de această dată, dar și prin dispozițiilor art. 103 pct. 2 Cod pr. civilă.
A precizat că apelantul a cunoscut faptul că pe rolul instanței de judecată există acțiunea de divorț a părților, întrucât locuiește în același apartament cu reclamanta și cu cei doi copii, dintre care unul este major.
Totodată, a învederat că instanța de apel nu s-a preocupat să solicite date din care să rezulte dacă pe str. - - există blocuri cu inițiala "D", deoarece este cunoscut că pe această stradă blocurile sunt numerotate numai cu inițiala "d", astfel încât actul de procedură nu se putea rătăci.
Prin decizia civilă 423 din 31 martie 2009 Curții de APEL CRAIOVAs -a respins recursul ca nefondat.
Instanța de recurs a reținut că soluția pronunțată de Tribunalul Dolja fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
S-a arătat că reclamanta ( ) a menționat că adresa de domiciliu a pârâtului este în C, str. - -, -.1,.1,.2, județul
La instanța de fond toate actele de procedură cu pârâtul s-au îndeplinit la adresa indicată, fără ca pârâtul să se prezinte la vreunul din termenele de judecată.
În contractul de vânzare - cumpărare depus la fila 16 în dosarul de fond, domiciliul comun al soților este indicat ca fiind situat în C, str. - - bloc 1, și nu, așa cum a menționat reclamanta în cererea de chemare în judecată.
În atare situație, citarea pârâtului trebuia să se facă conform dispozițiilor art.90 alin. 1 Cod pr. civilă, la domiciliul celui citat, adică la domiciliul menționat în actul de proprietate al părților. Întrucât pârâtul nu a fost citat la adresa corectă, soluționarea acțiunii la prima instanță s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce privește această parte, situație în care în cauză devin incidente prevederile art.297 alin. 1 Teza a II-a Cod pr. civilă, așa cum corect a reținut și Tribunalul Dolj.
S-a constatat că nu a fost făcută în mod legal comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, câtă vreme adresa pârâtului a fost menționată greșit, precizându-se pe dovada de comunicare că acesta locuiește în str. - -, -.1, în loc de bloc 1.
Prin urmare, la data de 8 august 2008 pârâtul se afla în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a apelului, întrucât sentința de divorț nu-i fusese comunicată până la acea dată, ceea ce duce la concluzia că Tribunalul Dolja respins în mod corect excepția tardivității apelului, invocată de reclamanta reclamantă prin întâmpinare și ca atare, în mod legal a reținut că acesta a fost exercitat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin.1 Cod pr. civilă.
La data de 13 mai 2009 contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile 423 din 31 martie 2009 Curții de APEL CRAIOVA, invocând prevederile art. 318
S-a susținut că a fost greșit soluționată de către tribunal excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, deoarece sentința primei instanțe devenise irevocabilă, caz în care pârâtul avea doar posibilitatea de a formula contestație în anulare potrivit art. 317, iar instanța de recurs nu a motivat critica privind acest aspect.
Un alt motiv al contestației în anulare a privit săvârșirea unei erori materiale de către instanța de recurs, care nu a avut în vedere că pârâtul apelant a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului iar instanța a considerat că acesta se află încă în termenul de apel. S-a susținut că din actele existente a rezultat că hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtului, iar faptul că pe dovada de comunicare s-a trecut blocul D1 nu constituie o dovadă că hotărârea nu a fost comunicată, agentul procedural cunoscând numerotarea blocurilor de pe strada - -.
Contestatoarea a considerat că instanța de recurs a făcut o confuzie între instituția repunerii în termen formulată ca motiv de apel și termenul legal de declarare a apelului, hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Contestația în anulare nu este fondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 317 și 318, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată doar pentru patru motive expres prevăzute de lege, unul dintre acestea, ales de contestatoare ca temei de drept al cererii sale, fiind săvârșirea de către instanța de recurs a unei erori materiale la soluționarea recursului.
Textul are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au avut drept consecință stabilirea unei soluții greșite. Într-o astfel de situație soluționarea recursului este rezultatul unei confuzii între elementele sau datele materiale, care constituie greșeli de fapt, involuntare, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului.
Eroarea materială la care face referire art. 318 c privește îndeosebi aspecte care țin de investirea instanței, de procedură, nicidecum erori de fond, care ar duce la cercetarea argumentelor de drept avute în vedere de instanța de recurs.
Una din criticile formulate în cadrul contestației în anulare privește modul de soluționare de către instanța de recurs a excepției tardivității declarării apelului, excepție invocată de recurentă. Este nefondată susținerea acesteia în sensul că apelantul a solicitat repunerea în termenul de apel, în condițiile art. 103 c, iar instanța a confundat această instituție cu cea calculării termenului de apel.
Astfel, potrivit art. 129 c, manifestând rolul activ, instanța este cea care dă calificarea juridică unei cereri, fără a fi legată de textele legale invocate de parte. Apelantul a formulat cererea de apel la data de 8.08.2008, susținând că nu a fost legal citat de prima instanță și a solicitat să se considere că fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac. În mod corect instanța de recurs a considerat că pârâtului nu i s-a comunicat corect hotărârea primei instanțe, nefiind corect indicată adresa acestuia, caz în care se afla în termenul de declarare a apelului.
Instanța nu era ținută să califice cererea apelantului pârât ca fiind o cerere de repunere în termen, ci a avut în vedere susținerea acestuia din prima parte a cererii de apel, privind nelegalitatea citării sale. Este evident din modul de redactare a cererii de apel, că, din punct de vedere juridic, susținerile pârâtului exclud repunerea în termen, deoarece nelegalitatea citării și a comunicării sentinței duc la concluzia că pentru parte nu a început să curgă termenul de apel, iar instituția repunerii în termen, potrivit art. 103 c, presupune că termenul de apel a început să curgă, după ce comunicarea fost legal îndeplinită, însă partea nu a putut să își exercite dreptul de apel în termen.
Dispozițiile art. 88 și urm. și cele ale art. 616/1 care reglementează modalitatea de citare și de comunicare a actelor de procedură către părți sunt de strictă interpretare, astfel că instanța nu poate considera că părțile au fost legal încunoștiințate despre derularea unui proces bazându-se pe prezumții, așa cum se susține în contestația în anulare de față. Indicarea greșită domiciliului părții, prin consemnarea unui alt bloc decât cel în care partea locuiește, constituie unul din elementele citației care atrage nulitatea actului de procedură, în condițiile art. 88 alin. 2 Instanța nu avea obligația de dispune administrarea de probe pentru a afla dacă pe strada respectivă există blocuri cu un anumit număr, ci era suficient să compare datele din actele comunicate părții cu datele din actele de stare de civilă sau actele de proprietate, care făceau dovada domiciliului.
Ca urmare, excepția ridicată de recurentă a primit în recurs soluționarea legală, nefiind rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318
Nu este fondată nici critica vizând necercetarea de către instanța de recurs a criticii referitoare la inadmisibilitatea căii de atac a apelului. În fila 8 deciziei din recurs, instanța a motivat faptul că exercitarea căii de atac a apelului era posibilă deoarece pârâtul nu a avut cunoștință de procesul de divorț, soluționat cu lipsă de procedură. Instanța de recurs răspuns în acest mod atât susținerilor privind aplicarea dispozițiilor art. 373 ind. 3 pct. 1, cât și celor referitoare la inadmisibilitatea declarării apelului, existând posibilitatea de a reuni mai multe critici, care pot primi un răspuns comun.
Modul în care a fost soluționată excepția este corect, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 282, 284, deoarece pentru pârât sentința primei instanțe nu constituie o hotărâre irevocabilă, acesta aflându-se în termenul de declarare a apelului cât timp comunicarea sentinței nu era făcută cu respectarea dispozițiilor art. 90
Având în vedere că nu sunt întemeiate criticile formulate, în condițiile art. 318 c, contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea () împotriva deciziei civile nr. 423 din 31 martie 200, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehn. GI
2 ex.
24.09.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Gabriela Ionescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
