Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2457/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.86
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 1014 din 09.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate intimatului - pârât să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4216/30.05.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, în dosarul nr.7396/2002, s-a admis în parte cererea de partaj formulată de reclamanta pârâtă în contradictoriu cu pârâtul reclamant; s-a luat act și s-a consfințit tranzacția părților privind partajarea bunurilor comune mobile; s-a disjuns judecarea cererii de partaj cu privire la partajarea bunurilor imobile.
În urma disjungerii, s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe dosarul nr.7005/2003, în care, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 12.12.2003 s-a atribuit provizoriu reclamantei pârâte imobilul situat în B, nr.108, -.35,.1,.8,.34, sector 3, fost obligată reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant în cuantum, de 4.307 USD, în echivalent lei la cursul de referință al BNR din ziua plății și s-a stabilit termen pentru achitarea sultei la data de 21.04.2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul reclamant, iar prin decizia civilă nr.411/A/30.06.2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.488/2005, s-a respins ca inadmisibil acest apel.
Și împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant, recurs respins ca nefondat, astfel cum rezultă din decizia civilă nr.748/30.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
La termenul de judecată din data de 5.06.2006 reclamanta pârâtă a făcut dovada plății către pârâtul reclamant a sultei stabilită prin încheierea din ședința publică de la 12.12.2003, situație în care Judecătoria sectorului 3 Bap ronunțat sentința civilă nr.8297/23.10.2006, prin care soluționând pe fond cererile părților de partaj, a admis cererea principală formulată de reclamanta pârâtă, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant; a constatat că reclamanta pârâtă și-a îndeplinit obligația de plată a sultei; s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea apartamentului în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei pârâte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul reclamant, iar prin decizia civilă nr.1626/31.10.2007 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis recursul, a casat în totalitate sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță a calculat greșit sulta datorată de reclamanta pârâtă și a atribuit în mod nelegal imobilul acesteia, deși, din probele administrate rezulta că nu a achitat sulta stabilită de instanță în termenul prevăzut în încheierea de atribuire provizorie a bunului imobil.
Reținând apoi că, raportul de expertiză în care s-a stabilit valoarea de circulație a apartamentului supus partajului a fost efectuat în anul 2003, dată de la care prețul imobilelor au crescut semnificativ, dar și faptul că instanța este obligată să partajeze bunurile la valoarea de circulație pe care acestea o au la data efectuării împărțelii, instanța de recurs a apreciat că se impune casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, instanță care urma să procedeze la pronunțarea încheierii prevăzută de art.673/5 Cod de procedură civilă, precum și la efectuarea unei noi expertize în cauză, pentru evacuarea reală a apartamentului, în funcție de care se va proceda și la stabilirea sultei pe care partea căreia i se va atribui bunul ar trebui să o achite celuilalt.
După casare, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B sub nr-, iar la termenul de judecată din data de 5.02.2008, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare și completatoare a cererii de partaj, prin care a susținut că imobilul supus partajului a fost dobândit în perioada căsătoriei, dar cu plata în rate și nu a fost achitat încă, data ultimei achitări fiind septembrie 2014. mai arătat că imobilul a fost dobândit cu cote de contribuție diferite, respectiv 43,87% de către reclamantă și 12% de către pârât.
Prin sentința civilă nr.11856/16.12.2008, Judecătoria sectorului 3 Baa dmis acțiunea de partaj formulată de reclamanta, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil situat în B, nr.108, -.35,.1,.8,.34, în valoare de 135.200 Euro, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin atribuirea apartamentului în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei, a obligat reclamanta să plătească pârâtului o sultă în valoare de 13.060,32 Euro și a compensat cheltuielile de judecată în totalitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3167, cu plata în rate, cu scadență în septembrie 2014, apartamentul nr.34 situat în nr.108, -.35,.1,.8, sector 3.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, potrivit indicațiilor deciziei de casare, instanța a reținut că valoarea ratelor achitate până la data de 5.02.2002, de către părți, a fost de 809,41 lei, iar după despărțirea în fapt și până la data de 31.12.2007, s-au achitat numai de către reclamantă rate în valoare de 1553,63 lei, la care se adaugă suma de 1641,63 lei reprezentând rate aferente perioadei ianuarie - aprilie 2008, pentru care reclamanta a prezentat o adeverință datată 12.05.2008. Potrivit aceluiași raport de expertiză, instanța a reținut că valoarea totală a apartamentului este de 4.189,94 lei.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții, instanța a reținut că valoarea de circulație a apartamentului în litigiu este de 135.200 Euro, iar prețul acestuia a fost plătit de părți, până la data separării în fapt, în proporție de 19,32%, fiecare având astfel o contribuție de 9,66%.
În ceea ce privește atribuirea apartamentului, instanța de fond a apreciat că, deși ambele părți au solicitat atribuirea apartamentului în natură și în integralitate, se impune ca acesta să fie atribuit reclamantei, care a continuat după separarea în fapt achitarea ratelor, căreia i-a fost încredințat minorul rezultat din căsătorie și care a efectuat îmbunătățiri după separarea în fapt.
Pentru egalizarea loturilor, s-a considerat că reclamanta trebuie să plătească pârâtului o sultă în valoare de 13060,32 Euro, prin echivalent în lei la data efectuării plății, prin raportarea cotei de 9,66% (contribuția acesteia la plata ratelor până la separarea în fapt) la valoarea de circulație a apartamentului de 135.200 Euro.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta reclamantă, s-a susținut că, deși instanța a reținut corect în considerentele hotărârii pronunțate că a pus la dispoziția pârâtului suma de 4.307 USD cu titlu de sultă, în dispozitivul sentinței nu a arătat că această plată urmează să fie avută în vedere la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, atunci când aceasta va fi executată.
Prin motivele de recurs formulate de recurentul pârât, s-a susținut că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.480 și art.481 Cod civil, care consacră dreptul de proprietate și stăpânirea proprietății în condițiile garantării prin lege și faptul că nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa.
În opinia recurentului, instanța de fond a greșit atunci când, calculând sulta, a ținut cont numai de suma parțial plătită din prețul total al apartamentului și nu de valoarea integrală a apartamentului din care să deducă restul de preț neplătit la momentul judecății.
În continuare, recurentul a arătat că sentința recurată este și neîntemeiată, deoarece a fost pronunțată prin confundarea de către instanța de fond a dreptului de coproprietar asupra apartamentului în litigiu, cu cota parte plătită din preț în condițiile contractului de vânzare-cumpărare, creându-se astfel în mod nejustificat un avantaj material substanțial în favoarea recurentei reclamante.
La termenul de judecată din data de 20.05.2009, Tribunalul a calificat calea de atac exercitată de părți ca fiind apel și nu recurs, cum din eroare a fost denumită de către acestea.
Prin decizia civilă nr.1014/9.07.2009, s-a admis apelurile declarate de părți, s-a desființat sentința instanței de fond și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a stabilit cotele cuvenite fiecărei părți din apartamentul bun comun, încălcând astfel atât dispozițiile art.673/5 alin.1 Cod de procedură civilă, cât și indicațiile deciziei de casare.
În consecință, tribunalul a apreciat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, deoarece stabilirea cotei ce revine fiecărui codevălmaș este de esența partajului și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru o soluție unitară în cauză și pentru stabilirea cotelor de contribuție ale părților, în conformitate cu indicațiile deciziei de casare, ținându-se cont de ratele achitate până la desfacerea irevocabilă a căsătoriei, nu și de cele achitate după această dată.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, susținând că aceasta este lipsită de temei legal și invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut că prima instanță nu a soluționat cauza pe fond, deoarece nu a reținut în dispozitivul hotărârii pronunțate cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, deși, atât din considerentele, cât și din dispozitivul sentinței instanței de fond, rezulta în mod clar că aceasta a rezolvat fondul cauzei, pronunțând sentința după administrarea tuturor probelor și în urma analizării acestora.
S-a susținut de recurentă că soluția instanței de apel, prin care s-a desființat hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, este cu atât mai greșită cu cât nici una dintre părți nu a formulat prin apel critici cu privire la dispozitivul sentinței apelate.
În continuare a susținut că aceste cote procentuale și valorice ale fiecărei părți rezultau cu prisosință din considerentele hotărârii instanței de fond, iar instanța de apel, chiar dacă admitea apelul, ar fi trebuit să rețină cauza spre soluționare și nu să dispună trimiterea cauzei la instanța de fond, cu atât mai mult cu cât obiectul partajului îl constituie un singur apartament, iar procesul durează de peste 7 ani.
În finalul motivelor de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a greșit și atunci când a reținut că din actele dosarului nu rezultă cu certitudine dacă apartamentul ar fi fost achitat integral, deși la dosar existau actele de vânzare-cumpărare cu plata în rate, din care rezulta că data achitării ultimei rate este septembrie 2014.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile articolului 297 Cod Procedură Civilă și de criticile formulate de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 297 Cod Procedură Civilă, instanța de apel poate desființa hotărârea apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, doar în cazul în care aceasta a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În situația în care există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond pricina, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre soluționare.
Prin sentința instanței de fond acțiunea de partaj formulată de reclamantă a fost soluționată pe fond și cu citarea legală a părților, situație în care este evident că nu erau incidente în cauză dispozițiile articolului 297 alin.1 Cod Procedură Civilă, care reglementează desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Faptul că în dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță nu s-au menționat expres cotele de contribuție ale părților, nu poate fi asimilat cu nepronunțarea acesteia asupra fondului cauzei, în condițiile în care, în considerentele hotărârii pronunțate instanța de fond a reținut expres modalitatea în care părțile au dobândit unicul imobil bun comun, contribuția lor egală la plata ratelor din preț achitate în timpul căsătoriei, iar în final a dispus ieșirea din indiviziune a acestora.
Existența unei inadvertențe între considerentele sentinței primei instanțe și dispozitiv ar fi putut constitui, cel mult, un motiv de nulitate a hotărârii pronunțată în astfel de condiții, care atrăgea însă, față de soluția pronunțată de prima instanță și de dispozițiile articolului 297 alin.ultim, anularea hotărârii și reținerea cauzei pentru judecare, dar în nici un caz desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
În consecință, reținând că tribunalul a greșit atunci când a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile articolului 297 alin.1 Cod Procedură Civilă, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă admiterea recursului, casarea deciziei apelate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru judecarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1014/9.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.
Obligă intimatul la 1.200 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/4.02.2010
----------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 76/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
