Divort. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.929/R/MF Dosar nr-
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.53 din data de 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 22 iunie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 29 iunie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin decizia civilă nr.53/A din data de 17 martie 2009, Tribunalul pentru minori și familie a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 9910/21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr- pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul G, și în consecință:
A desfacut căsătoria încheiată de părți în data de 04.02.1989 la Consiliul Local al comunei și înregistrată sub nr.2/04.02.1989, din culpa comună a soților.
A dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei urmând a se numi în continuare "".
A obligat intimatul pârât G să plătească apelantei reclamante suma de 1220, 30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținut următoarele:
Din probele administrate, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel a rezultat între cei doi soți au apărut pe parcursul căsniciei probleme care nu au putut fi rezolvate de către cei doi și care în timp au condus la răcirea relațiilor de căsătorie, iar în prezent reclamanta care a promovat acțiunea nu își mai dorește această căsătorie. În ceea ce privește culpa în deteriorarea relațiilor de căsătorie se constată că atât reclamanta dar și pârâtul și-au adus aportul la destrămarea căsniciei. Din depozițiile martorilor a rezultat că cei doi soți au păstrat într-o măsură destul de mare discreția asupra problemelor din căsnicie, dar totuși au fost incidente care au arătat că cei doi soți nu se mai înțeleg din vina ambilor. Unul din aceste incidente, petrecut în urmă cu patru - cinci ani este relatat de martora, care deși nu l-a perceput pe pârât ca pe un om violent și alcoolic a relatat o împrejurare în care toți vecinii au ieșit în stradă alarmați de strigăte de ajutor provenite de la reclamantă și de la copiii acesteia care strigau, mamă, mamă", iar atunci când niște vecini au încercat să intre în curtea părților pentru a vedea ce se întâmplă au fost dați afară de pârât. Un singur vecin a intrat până la urmă în curte( martorul Meiu G) și a constatat că reclamanta era întinsă pe jos, a ajutat-o să se ridice și a dus-o în casă, deși pârâtul era acasă și îi putea da el ajutor soției sale. A doua zi martora a văzut că reclamanta avea pe braț o urmă de, iar reclamanta i-a povestit că o bătuse pârâtul. Martora a mai arătat că după incident l-a văzut pe pârât zgâriat pe față și acesta i-a povestit martorei că îi dăduse reclamantei cu pumnul în cap, era foarte supărat, s-a așezat în genunchi și a promis că nu o să mai facă niciodată așa ceva. Martorul Meiu G care a fost audiat în fața primei instanțe arată că în legătură cu acest incident nu i s-a oferit nici un amănunt de către părți și arată că întradevăr pârâtul era acasă când a ridicat-o pe reclamantă de pe jos.
Un alt incident este relatat de martorul audiat în fața instanțe a arătat că reclamanta s-a prezentat la ușa martorului după orele 22, seara și a spus că avut o discuție neprincipială cu soțul ei și s-a temut să nu fie lovită de acesta.
Martorii ascultați în cauză, Meiu G, cunosc faptul că în ultima vreme reclamanta este plecată de la domiciliu, aceasta nemaiavând domiciliu stabil în locuința ce constituie domiciliu conjugal. Martora cunoaște că în prezent reclamata are o relație extraconjugală, și același lucru îl cunosc și martorii și, acesta din urmă cunoscând acest lucru de la pârât.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați a rezultat că cei doi soți nu se mai înțeleg de 4-5 ani. Astfel, martora arată că incidentul relatat s-a petrecut acum 4-5 ani, iar de atunci, știe de la reclamantă că părțile nu mai au viață conjugală, iar martorul cunoaște că reclamanta i s-a plâns soției sale că dorește să divorțeze acum 3 ani.
Toate aceste aspecte au format convingerea instanței că relația de căsătorie a părților s-a deteriorat iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Este evident că relația s-a deteriorat aproximativ de 4-5 ani pe fondul violențelor domestice exercitate de pârât față de reclamantă, astfel cum au fost reținute mai sus, din declarațiile martorilor. În prezent reclamanta are o relație extraconjugală, nu mai locuiește în mod stabil cu pârâtul ci se întoarce în domiciliul conjugal doar pentru a face menajul pentru copiii ei majori care locuiesc împreună cu pârâtul.
Pentru considerentele arătate, instanța a considerat că probele administrate în calea de atac a apelului ce pot fi coroborate cu probele administrate la instanța de fond, nefiind în contradicție cu acestea, au demonstrat pe deplin că relația de căsătorie s-a deteriorat iar continuarea căsătoriei dintre părți nu mai poate continua.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul G, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și a păstrării hotărârii primei instanțe.
În opinia recurentului, expusă în motivele căii de atac, decizia tribunalului specializat este nelegală în condițiile în care nu există o clupă determinantă a acestuia în destrămarea relațiilor de familie.
Se învederează sub acest aspect că instanța de apel a dat eficiență unor probe indirecte, relatate de martora, nesincere în conținut, și care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă în mod evident că pârâtul nu are nicio culpă în desfacerea căsătoriei, unica vină revenind soției reclamante care a părăsit domiciliul conjugal de mai mulți ani, trăind în relații de concubinaj cu un alt. Din această perspectivă, se susține că nu poate fi desfăcută căsătoria din culpa exclusivă a soției reclamante, motivele invocate de aceasta nefiind dovedite.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi iar reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază recursul ca nefondat.
Criticile aduse de recurent deciziei atacate vizează în exclusivitate evaluarea dată de instanța de apel probelor administrate în cauză, critică ce nu poate fi înscrisă între temeiurile de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, specifice acestei căi extraordinare de retractare.
Statuând asupra susținerii potrivit căreia instanța de fond ar fi dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a soțului reclamant - soluție improprie actualei reglementări a instituției divorțului - curtea reține că acest motiv, singurul care depășește sfera netemeiniciei și care poate fi cenzurat, este nefondat.
Deosebit de prima instanță, care a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada imposibilității continuării căsătoriei părților, tribunalul a analizat mai profund esența relațiilor dintre părți, care au adâncit în timp aceste neînțelegeri, pronunțând soluția desfacerii căsătoriei din culpa comună a soților. În acest cadru al analizei s-a subliniat de mai multe ori faptul că de 4 - 5 ani de zile relațiile dintre soți sunt degradate, pe fondul unor carențe incompatibile conviețuirii într-o viață comună specifică soților, relevând asupra stării în care, tot de atâta timp, aceștia nu mai au o viață conjugală, reclamanta plângându-se soției unuia dintre martori că dorește să pună capăt căsătoriei.
Fiindu-i recunoscute efecte precum obligația de sprijin moral, de fidelitate, precum și de coabitare - de a locui împreună, căsătoria devine lipsită de conținut în absența acestor elemente teoretice dar care sunt de esența relațiilor trăite și simțite de soți.
Sintagmaculpă comună, creată de practica instanțelor de judecată - terminologie la adăpostul căreia se pronunță desfaceri de căsătorii - este cea mai frecvent întâlnită, iar sancțiunea culpei comune este, în marea majoritate a naturii acestor litigii, consecința atitudinii conjugale a părților, a căror relație faptică și juridică se sfârșește prin pronunțarea hotărârii de divorț. În multe situații, culpa comună este evidentă, putând fi chiar drămuită fiecărei părți, așa încât, pusă pe un imaginativ, rezultă un raport de egalitate al culpelor., situațiile sunt marcate de o sensibilitate aparte în apreciere, specifică fiecărui caz, cum este și litigiul de față.
Actele probatorii ale dosarului în evidență că pentru soții G și, destrămarea relațiilor de familie nu a fost generată nici de incidentul familial din urmă cu 4 sau 5 ani - insignifiant unei căsătorii din care au rezultat doi copii, în prezent majori - nici de diferența de vârstă, ori de relațiile extraconjugale ale reclamantei, ci de dispariția îndatoririlor și sarcinilor lăsate de legile naturii la înțelepciunea soților - sprijin moral, întrajutorare, fidelitate, coabitare. Recurentul pârât a depus eforturi pe întreg parcursul procesului pentru a face dovada lipsei oricărei culpe din partea sa în încălcarea acestor îndatoriri, omițând însă demersul de a dovedi care au fost întreprinderile sale pentru a le îndeplini, pentru a-și atrage soția la îndeplinirea lor, ori la evitarea încălcării lor. Transpusă în înțeles și interpretare juridică, această omisiune, toleranță, echivalează noțiunii de culpă. Culpă comună celei manifestate de atitudinea reclamantei, ambele concurând la destrămarea vieții de familie, precursoare declanșării și finalității acestui proces de divorț. În contextul expunerilor din alineatul precedent, este mai puțin relevant gradul de culpă, mai accentuat, ori, dimpotrivă, mai mic, al uneia sau alteia dintre părți; fiecare dintre acestea a contribuit la conturarea deznodământului: a unei căsătorii care nu mai poate continua.
Pentru temeiurile de drept ale art. 38 Codul familiei, pe baza cărora au fost formulate aceste considerente, potrivit prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține decizia atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 53/A/17.03.2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, Pt. - - - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./6.07.09
Tehmored. 06.07.09 -2 ex.
Jud apel /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
