Divort. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (967/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.951.
Ședința publică de la 02 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1581 A din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă (fostă ) și Autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTOR 6
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/21.05.2009, emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind intimata reclamantă (fostă ) a și reprezentantul Autorității tutelare Primăria sector 6
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul pârât se legitimează cu Carte de identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 22 poliție, la data de 3.01.2005, act de identitate pe care îl prezintă instanței.
Reprezentantul recurentului pârât solicită rectificarea citativului cu privire la numele de familie al părții pe care o reprezintă, care corect este "", și nu "", cum din eroare s-a specificat.
Curtea, după deliberare, având în vedere actul de identitate al recurentului pârât, în baza art.281 Cod de procedură civilă, încuviințează cererea de rectificare a citativului în ceea ce privește numele acestuia de familie care este corect "", și nu "", cum din eroare s-a menționat.
Reprezentantul recurentului pârât declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul stabilirii pensiei de întreținere în raport de înscrisul aflat la fila 4 dosar apel, respectiv adeverință de venituri; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a respins apelul său în ceea ce privește capătul de cerere referitor la stabilirea pensiei de întreținere a minorului.
Mai arată că, deși a prezentat instanței de apel o adeverință emanând de la unitatea la care este încadrată partea pe care o reprezintă și din care rezultă venitul net realizat de către acesta, s-a stabilit pensia de întreținere în favoarea minorului raportat la venitul mediu realizat pe o perioadă de 6 luni și anume în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2008, când partea a obținut un venit de aproximativ 4.048 lei, datorită retribuirii orelor suplimentare, precum și a acordării unor premieri și bonificații.
Precizează că, actualmente, venitul net al recurentului este mult diminuat față de cel reținut la stabilirea pensiei de întreținere, aspect ce urmează a fi avut în vedere de către instanța de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3797 din 05 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, de Judecătoria Sectorului 6 B, a fost admisă în parte cererea reclamantei - pârâte a, fiind admisă în parte și cererea pârâtului - reclamant, ambele în contradictoriu și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 B, fiind declarată desfăcută căsătoria părților din culpă comună, dispunându-se revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei "", fiind încredințat minorul, născut la data de 14 martie 2005, spre creștere și educare reclamantei - pârâte și obligat pârâtul - reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, de 1.012 lei lunar, cu începere de la 05 iunie 2008 și până la majorat și încuviințându-se pârâtului - reclamant un program de vizitare a minorului (cu disjungerea cererilor de partaj bunuri comune).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că relația conjugală este grav deteriorată din vina ambelor părți (ca urmare a asumării de către soți a unor eforturi prea împovărătoare și a incapacității de a-și acorda sprijin reciproc și de a colabora, atât în sarcinile domestice cât și în cele privitoare la îngrijirea copilului), motiv pentru care s-a constatat că nu mai poate continua căsătoria. S-a dispus revenirea soției la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, în temeiul art. 40 alin. 1 din Codul familiei. A fost încredințat minorul (născut din căsătorie) reclamantei - pârâte, în temeiul art. 42 alin. 1 din Codul familiei, ținându-se seama de vârsta fragedă a acestuia și de faptul că se află în efectiva grijă a mamei, socotindu-se astfel că este în interesul copilului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei pârâte. Pârâtul - reclamant a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantumul stabilit de art. 94 din Codul familiei. De asemenea, s-a stabilit program de vizitare al minorului de către tată, ținându-se seama de împrejurările de fapt ale cauzei și de dispozițiile art. 43 alin. 3 Codul familiei și art. 14 - 16 din Legea nr. 272/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, la 17 iulie 2008, pârâtul - reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului.
Prin încheierea de la 01 octombrie 2008 calea de atac declarată în cauză a fost calificată ca fiind apelul, având în vedere dispozițiile art. 282 Cod de procedură civilă și ținând seama că obiectul principal al cererii a fost desfacerea căsătoriei, stabilirea pensiei de întreținere fiind un capăt accesoriu.
În motivarea apelului s-a aratat că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină în ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere, nefiind indicate textul de lege și procentul raportat la veniturile apelantului, aplicate de prima instanță; în raport de dispozițiile art. 83 alin. 3 și art. 94 Codul familiei, pensia de întreținere trebuia stabilită în raport atât cu nevoia celui care o cere cât și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti. Hotărârea este lipsită de temei legal pentru că prima instanță nu putea fi lămurită pe deplin în privința stabilirii pensiei de întreținere, fără să solicite angajatorului apelantului să specifice cât din venit reprezintă sporuri, prime, alte bonificații și dacă acestea au caracter permanent sau temporar, precum și care este cuantumul lor în raport cu salariul de încadrare. Astfel, s-au aplicat greșit dispozițiile în materie din Codul familiei.
Apelantul a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul stabilirii pensiei de întreținere în raport cu venitul său efectiv realizat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 83 și 94 Codul familiei.
Prin decizia civilă nr. 1518 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât - reclamant reținând că, deși prima instanță nu a făcut referire în concret la cuantumul veniturilor pârâtului reclamant avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere, din dosarul de fond rezultă că s-a bazat pe adeverința nr. 184 din 07 mai 2008 emisă de angajatorul pârâtului reclamant Casa Auto SRL B, din care rezultă că acesta a înregistrat o medie a veniturilor nete pe perioada noiembrie 2007 -aprilie 2008 de 4.048 lei. Aceste venituri sunt compuse din salariul net și alte venituri nete. Având în vedere existența unui singur copil aflat în întreținerea pârâtului reclamant, în aplicarea dispozițiilor art. 94 alin. 3 Codul familiei, în mod corect prima instanță a stabilit cuantumul lunar al pensiei de întreținere la o pătrime din media veniturilor nete lunare ale pârâtului reclamant.
Nu a fost primită critica conform căreia prima instanță nu ar fi indicat temeiul de drept al stabilirii cuantumului pensiei, iar cât privește adeverința de venituri depusă de apelant în calea de atac, s-a reținut că aceasta nu schimbă situația de fapt reținută la fond, întrucât indică numai salariul net obținut lunar de apelant, iar nu și celelalte venituri nete încasate; nu există nici o justificare pentru raportarea cuantumului pensiei de întreținere numai la ceea ce este încasat cu titlu de salariu net, ci raportarea trebuie să se facă la totalitatea veniturilor nete ale apelantului - pârât - reclamant, care, conform adeverinței emisă de angajator și depusă la dosarul de fond, încasează cu caracter permanent și continuu și alte venituri (prime, bonusuri, contravaloare ore suplimentare prestate).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul prevăzut de art. 619 alin. 1 Cod de procedură civilă, recurentul - pârât - reclamant solicitând admiterea recursului și modificarea, în parte, a deciziei civile nr. 1581 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va, în sensul stabilirii cuantumului pensiei de întreținere în raport de venitul efectiv realizat.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 299 și 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă și art. 86 și 94din Codul familiei, recurentul - pârât - reclamant a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și, în egală măsură, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, recurentul - pârât - reclamant a susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins criticile prin care a învederat că prima instanță nu a analizat în mod corect probele de la dosar, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului, născut la data de 14 martie 2005, menținând în sarcina sa obligația de plată a unei pensii de întreținere mult prea mari în raport de veniturile realizate.
A mai arătat recurentul - pârât - reclamant că deși a prezentat o adeverință de la unitatea la care este încadrate cu contract de muncă, din care rezultă venitul net realizat lunar, a fost stabilită o pensie de întreținere în favoarea minorului prin raportare la venitul realizat pe o perioadă de șase luni și anume în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2008 când a obținut un venit net de aproximativ 4.048 lei, perioada în care a efectuat un număr foarte mare de ore suplimentare. Acest venit a fost mai mare decât cel realizat în prezent din cauza faptului că unitatea în care lucrează a avut încheiate contrate de prestări de servicii cu diverse societăți care au efectuat revizii și reparații la mașinile din parcurile auto pe care de dețineau, contracte care nu au mai fost menținute din cauza situației economice actuale a respectivilor agenți economic.
A susținut recurentul că în prezent, chiar dacă ar dori să mai efectueze în continuare ore suplimentare pentru a obține venituri mai mari, acest fapt nu ar mai fi posibil din cauza volumului redus de muncă, și în consecință nu mai poate obține aceleași venituri cu cele reținute de instanța de fond și de apel atunci când a fost stabilită pensia de întreținere în favoarea minorului.
A mai arătat recurentul că, în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2008, i-au fost acordate diverse premii și bonificații de către unitatea angajatoare, venituri de care în prezent nu mai beneficiază, din cauza volumului redus de muncă, acesta fiind și unul din principalele motive pentru care consideră că în mod nelegal și netemeinic instanța de apel, a respins calea de atac, deși a prezentat o adeverință din care rezultă că în prezent câștigul net este unul diminuat față de cel reținut la stabilirea pensiei de întreținere.
Singura motivație a instanței de apel pe care o consideră recurentul - pârât - reclamant lacunară și neîntemeiată a fost aceea potrivit căreia "nu există nici o justificare pentru raportarea cuantumului pensiei de întreținere numai la ceea ce este încasat cu titlu de salariu net, ci raportarea trebuie să se facă la totalitatea veniturilor nete apelantul încasează cu caracter permanent și continuu și alte venituri (prime, bonusuri, contravaloare ore suplimentare prestate)", în condițiile în care a dovedit și a argumentat că în prezent nu mai încasează nici un fel de prime sau bonificații din pricina volumului redus de muncă.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, recurentul - pârât - reclamant a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 94 din Codul familiei, conform cărora "când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă, pentru un copil.", instanța nejustificând în nici un fel cuantumul acordat sub formă de pensie de întreținere, având în vedere că textul sus-menționat nu obligă instanța la a stabili pensia de întreținere în mod imperativ la o pătrime din câștigul obținut, ci stabilește doar limita maximă pe care o poate avea pensia de întreținere respectiv până la valoarea de o pătrime din câștigul realizat.
Mai mult decât atât instanța de apel nu a avut în vedere că obligația de întreținere incumbă ambilor părinți și nu numai celui obligat la plata pensiei de întreținere, deși a depus în acest sens o copie de pe carnetul de muncă al intimatei din care rezultă că aceasta realizează un venit net mult superior celui cel obținut de recurent.
Recurentul - pârât - reclamant a opinat că ar fi inechitabil ca numai el să fie obligat la plata unei sumei de bani într-un procent peste cel legal, care depășește cu mult posibilitățile sale materiale, atât timp cât a demonstrat că nu mai încasează acele venituri reținute de instanță, atunci când s-a stabilit pensia de întreținere, nu din rea - voință, ci din pricina volumului de muncă mult diminuat, motivat de faptul că unitatea nu mai beneficiază de un număr la fel de mare de contracte de prestări sericii.
Potrivit dispozițiilor art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru iar în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata - reclamantă - pârâtă, legal citată, nu formulat întâmpinare la cererea de recurs și nu a învederat Curții excepțiile și mijloacele sale de apărare.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Articolul 304 pct. 7 Cod de procedură civilă consacră ipoteze diferite ale motivului de recurs constând în nemotivarea hotărârii, în sensul că fie motivarea lipsește, fie motivele sunt contradictorii, fie acestea nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată hotărârea atacată.
Deși a indicat generic toate cele trei ipoteze prevăzute de art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă, recurentul - pârât - reclamant a dezvoltat acest motiv de recurs în sensul nemotivării hotărârii.
Susținerile recurentului - pârât - reclamant în sensul că decizia pronunțată de Tribunalul București nu cuprinde motivele pe care se sprijină sunt nefondate. Curtea reține că instanța de apel a analizat criticile formulate de apelantul - pârât - reclamant, atât în ceea ce privește nemotivarea sentinței pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, cu referire la determinarea cuantumului pensiei de întreținere cât și sub aspectele de neleglaitate invocate.
Astfel, instanța de apel a analizat dacă, prin raportare la înscrisurile aflate în dosarul instanței de fond, suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului se încadrează în dispozițiile art. 42 alin. 3, art. 86 și 94 din Codul familiei.
Instanța de apel a răspuns și criticilor prin care apelantul a opinat că nu toate sumele cuprinse în adeverința de venituri depusă la prima instanță constituie baza de calcul a cuantumului pensiei de întreținere și a apreciat că toate veniturile nete încasate de apelant trebuie avute în vedere la determinarea obligației de plată.
Prin urmare, instanța de apel a examinat toate criticile formulate în apel și și-a argumentat soluția pronunțată, făcând referire la toate aspectele de netemeinicie și de nelegalitate ale sentinței apelante.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat.
Astfel, conform dispozițiilor art. 94 alin. 3 Codul familiei "când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil.".
Recurentul - pârât - reclamant a susținut că hotărârea atacată este nelegală întrucât s-a acordat maximul prevăzut de lege deși art. 94 alin. 3 Codul familiei permite calcularea unei pensii care să reprezinte "până la o pătrime din câștig", că nu s-a avut în vedere că și celălalt părinte realizează venituri și are obligația legală de a-i acorda întreținere minorului și că suma stabilită depășește posibilitățile sale reale de plată.
Pensia de întreținere în cuantumul de 1.012 lei/ron lunar a fost calculată pe baza adeverinței nr. 184 din 07 mai 2008 eliberată de Casa Auto SRL B în care au fost menționate veniturile nete obținute de recurent în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2008, care includ salariul net și, respectiv, alte venituri nete.
Veniturile realizate de intimată în aceeași perioadă se regăsesc în dosarul instanței de apel la fila 25.
În faza procesuală a apelului, apelantul - pârât - reclamant a depus adeverința nr. 255 din 10 iunie 2008 eliberată de Casa Auto SRL B din care rezultă că în luna iunie 2008 acesta avea un salariu net de 1.660 lei/ron.
Curtea reține că în speță s-a făcut corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. 3, art. 86 și 94 Codul familiei având în vedere că potrivit art. 94 alin. 3 Codul familiei pensia de întreținere datorată de părinte pentru un copil este de până la o pătrime din câștigul său din muncă.
În sensul legii, câștigul din muncă nu se confundă cu salariul net ci cu toate veniturile nete care nu au caracter întâmplător.
În mod constant, în practica judiciară, s-a decis că stabilirea unui cuantum mai mic decât cel rezultând din coeficienții prevăzuți de art. 94 alin. 3 Codul familiei se poate face numai în situația în care debitorul obligației de plată face dovada că are alte sarcini familiale deosebite, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Totodată Curtea reține că la stabilirea cuantumului întreținerii trebuie să se țină seama de mijloacele ambilor părinți, în speță părinții minorului realizând venituri comparabile, intimata având un salariu de baza lunar de 3.500lei (la data de 09 iunie 2008) conform mențiunilor din carnetul său de muncă, iar recurentul realizând în perioada de referință venituri nete de peste 3.000 lei lunar, media câștigului său lunar brut pe o perioadă de șase luni anterioară pronunțării hotărârii de primă instanță, fiind de 4.048 lei.
Aș cum s-a arătat deja, câștigul din muncă nu se limitează la salariul net, care în situația recurentului este de 1.660 lei/ron, ci la totalitatea veniturilor nete încasate de acesta cu caracter de continuitate.
Cutea reține că în situația recurentului la rubrica "alte venituri nete", acesta figurează în fiecare lună din perioada de referință cu sume care depășesc salariul net încasat; caracterul permanent al acestor "alte venituri nete" și cuantumul lor substanțial conduc la concluzia că acestea se includ în noțiunea de "câștig din muncă" prevăzut de art. 94 alin. 3 Codul familiei, astfel că în mod corect au fost ținute în seamă la determinarea întinderii obligației de întreținere pârâtului - reclamant în favoarea fiului său minor.
Este nefondată și critica conform căreia recurentul este supus unui efort financiar mai mare decât intimata întrucât părintele căruia i-a fost încredințat minorul spre creștere și îngrijire, asigurându-i cel puțin traiul zilnic prestează continuu întreținere în funcție de nevoile minorului. În plus, chiar și în situația în care părintele căruia i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare ar dispune de venituri suficiente pentru a asigura toate necesitățile minorului, celălalt părinte nu este scutit de obligația legală de întreținere.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1581 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă ( fostă ) a și cu Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./15.07.2009
-5.-;
Jud.6.-
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1071/2009. Curtea de... → |
|---|
