Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 12
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta - intimată, domiciliată în I, str. -. - nr. 16, --1, etaj 3,. 13, jud. I, în contradictoriu cu intimatul - recurent, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 648 din data de 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta intimată și avocat pentru intimatul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se pune în discuția părților încadrarea în drept a motivelor de recurs formulate.
Avocat pentru recurenta intimată având cuvântul, arată că recursul formulat se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Astfel, consideră decizia recurată ca fiind nelegală având în vedere dispozițiile prevăzute de procedura împărțelii judiciare cuprinse în Codul d e procedură civilă, aplicabile în partajul bunurilor comune și referitoare la formarea și atribuirea loturilor.
Instanța de apel nu a argumentat în nici un fel de se s-a menținut în parte sentința cu privire la atribuirea bunurilor, deși prin motivele de apel formulate s-a argumentat care pot fi criteriile de formare și atribuire a loturilor.
Procedura partajului judiciar este reglementată de dispozițiile art. 6735alin. 2 cod procedură civilă cu referire la art. 6739cod procedură civilă privind criteriile de formare și atribuire a loturilor, iar instanța având în vedere aceste criterii stabilite poate să își motiveze opțiunea și prin alte stări de fapt.
Practica judiciară a stabilit că instanța nu trebuie să aibă în vedere la formarea și atribuirea loturilor numai unul din criteriile precizate, ci trebuie să se analizeze întregul material probator pentru a se asigura o împărțeală justă.
De asemenea instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, în sensul că deși s-au solicitat nu s-au acordat aceste cheltuieli.
Avocat pentru intimatul recurent având cuvântul, arată că recursul formulat se încadrează în dispozițiile art. 304 punctele 7,8,9 cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, decizia instanței de apel este insuficient motivată și conține motive contradictorii.
În motivarea deciziei instanța de apel reține că apartamentul cu două camere conform redus a fost donat de mama pârâtului, iar intimata a fost ajutată de către părinți la cumpărarea apartamentului cu trei camere.
Din probele administrate în cauză s-a reținut că veniturile obținute de părți au fost egale, fără a se avea în vedere faptul că imobilul cu două camere a fost dobândit cu contribuția exclusivă a intimatului recurent. Ulterior instanța reține că apartamentul cu trei camere a fost dobândit de către părți cu contribuții egale, fără a se avea în vedere că apartamentul dat la schimb pentru cel cu trei camere este bun propriu al recurentului.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, în sensul că dobândirea imobilului ce face obiectul cauzei s-a făcut printr-un contract de schimb și nu vânzare - cumpărare.
Instanța de apel în mod greșit reține că apartamentul cu trei camere a fost dobândit prin vânzare - cumpărare de către soți când de fapt acesta a fost dobândit ca urmare a unui contract de schimb, autentificat, cu un apartament cu două camere dobândit de recurent de la părinții săi, fără nici o contribuție din partea intimatei.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 304 punctul 9 cod procedură civilă sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța reține că apartamentul cu trei camere a fost dobândit cu contribuție egală fără a avea în vedere aspectul că acest apartament a fost dobândit în urma unui contract de schimb cu un apartament cu două camere conform redus, pentru care intimatul recurent a avut o cotă de contribuție exclusivă.
Avocat pentru recurenta intimată având cuvântul solicită a se aprecia cu privire la excepția nulității recursului formulat de intimatul recurent.
Avocat pentru intimatul recurent având cuvântul, solicită a se constata nulitatea recursului formulat de recurenta intimata, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 304 punctele 7-9 cod procedură civilă.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate în cauză, când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12.496 din 21 noiembrie 2006 Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea de partaj de bunuri comune formulată de reclamanta, domiciliată în I,-,. 0-5,. A,. 2,. 10, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în I,-,. 508,. A,. 3,. 9 și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament cu 3 camere și dependințe situat în I,-, Bloc 508,. A,. 3,. 9, în valoare reactualizată conform expertizei de 1.316.000.000 ROL.
S-a constatat că reclamanta-pârâtă are o contribuție de 35% din valoarea apartamentului, iar pârâtul-reclamant o cotă de 65%.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului și - ca efect al partajului - s-a atribuit în natură pârâtului-reclamant, apartamentul nr. 9 din I,-, bloc 508,. A,. 3, compus din 3 camere și dependințe în valoare de 1.316.000.000 lei ROL și acesta a fost obligat să achite reclamantei o sultă compensatoare corespunzătoare cotei de 35% în sumă de 457.100.000 lei ROL.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și reclamanta-pârâtă a fost obligată să achite cu acest titlu pârâtului-reclamant suma de 2.936.250 lei.
Pentru a se pronunța astfel judecătoria a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu actul autentificat nr. 2536/29.08.1996 un apartament cu 2 camere situat în I,-, iar în urma contractului de schimb autentificat sub nr. 2920/2.09.1996 apartamentul cu 3 camere din I,- din speță.
Apartamentul cu 2 camere cumpărat în august 1996 fost dobândit de la părinții pârâtului reclamant și pentru achiziționarea acestuia părțile nu au achitat nici o sumă de bani părinților vânzători, așa cum declară martorul -. Susținerea potrivit căreia suma de bani dată pentru cumpărarea apartamentului și apoi pentru achitarea sultei în urma schimbului a fost achitată de mama reclamantei nu a fost dovedită în nici un fel.
Nu s-a făcut dovada că mama reclamantei pârâte a vândut un teren, așa cum a precizat martora și că banii au fost dați părților pentru achitarea sumelor necesare achiziționării apartamentului. Declarațiile martorilor, potrivit cărora reclamanta-pârâtă realiza venituri prin efectuarea de lucrări de contabilitate la diferite persoane, nu au fost probate cu înscrisuri în acest sens (emise de respectivele firme) și nici cu mențiuni corespunzătoare în carnetul de muncă, care de altfel nici nu a fost depus la dosar, deși reclamanta pârâtă a susținut la interogatoriu că deține un asemenea înscris.
Rezultă din înscrisurile dosarului că pârâtul-reclamant a realizat tot timpul venituri și că a beneficiat și de ajutorul părinților săi, care gestionau o afacere profitabilă, astfel că, cota de contribuție a pârâtului-reclamant este majorată, în raport cu cea a reclamantei-pârâte, a constatat JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
În ceea ce privește îmbunătățirile la apartament, acestea s-au efectuat, după divorțul părților, de pârâtul reclamant și sunt în valoare de 1000 lei RON, însă nu pot fi incluse în valoarea apartamentului și supuse partajului, nefiind bun comun.
A concluzionat instanța că părțile au avut o contribuție diferită la dobândirea apartamentului bun comun, pârâtul-reclamant având o contribuție de 65% și reclamanta-pârâtă de 35% și în baza disp. art. 36 din Codul familiei, art. 728 și 741 cod civil și art. 673 indice 1, 675 indice 5 și 675 indice 10 Cpc s-a dispus lichidarea comunității de bunuri și ca efect al partajului s-a atribuit pârâtului-reclamant apartamentul (așa după cum a solicitat de altfel și reclamanta-pârâtă) urmând ca în baza dispozițiilor art. 742 Cod civilă să achite acesteia sulta corespunzătoare.
În ceea ce privește bunurile mobile, instanța a reținut că reclamanta pârâtă, în răspunsul la interogatoriu, a declarat că renunță la acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta și - prin decizia civilă nr. 648 din 13 octombrie 2008 - Tribunalul Iașia admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a admis acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Tribunalul a constatat că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și a dispus obligarea pârâtului-reclamant să achite reclamantei o sultă corespunzătoare cotei de 50%, în sumă de 65.800 RON.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin deciziei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că martorii propuși de intimat au susținut că foștii soți au locuit la început într-un apartament confort redus donat de mama pârâtului, după care, tot cu ajutorul părinților intimatului, au achiziționat cel de-al doilea apartament. Aceeași martori arată că pe perioada conviețuirii reclamanta a fost mai mult în șomaj.
Martorele și propuse de apelantă au susținut că reclamanta lucra la o bancă și că în afara salariului ținea contabilitatea la mai multe firme, de unde obținea un venit suplimentar. Aceleași martore au arătat că la cumpărarea apartamentului cu 3 camere au participat cu banii și părinții reclamantei - pârâte, dar că a fost ajutată și de frații și surorile ei.
S-a declarat că pârâtul își cheltuia banii în restaurante și venea băut acasă.
Martora menționează că "mama reclamantei-pârâte a vândut un teren și i-a dat niște bani pentru a compensa sumele de bani cheltuite cu cumpărarea apartamentului".
Coroborând aceste declarații cu înscrisurile reprezentând copii de pe cărțile de muncă ale părților, tribunalul a constatat că pe parcursul derulării căsătoriei părțile au fost susținute material de ambele categorii de părinți, apelanta chiar și de frați și surori, veniturile lor fiind sensibil egale, chiar dacă pe unele perioade de timp au fost diferite deseori mai mari ale apelantei față de intimat și invers ca și cuantum sau dacă în perioada 2000 -2003 apelanta nu a lucrat. S-a apreciat astfel, ținându-se cont de împrejurarea că martorii au făcut referiri pe de o parte la activitățile suplimentare ale apelantei producătoare de venituri, dar și la obiceiurile intimatului, legate de consumul de alcool, care consumau parte din veniturile acestuia.
În concluzie, se poate aprecia că venituri obținute au fost echilibrate, dat fiind și munca în gospodărie a apelantei, ceea ce conduce la constatarea unei cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis apelul și pe cale de consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă a schimbat în parte sentința primei instanțe.
Pentru argumentele expuse în susținerea cotei de 50% de contribuție, solicitată prin cerere principală, s- respins cererea reconvențională a pârâtului - reclamant, de acordare a unei cote majorate, constatându-se că părțile au o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, tribunalul a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata sultei corespunzătoare potrivit art. 742 Cod civil.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți.
1. Reclamanta-pârâtă arată - în motivarea recursului - că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii sale de atribuire a bunului comun și nici nu a motivat criteriile pe care le-a avut în vedere când a dispus atribuirea apartamentului către pârât.
critică decizia tribunalului și pentru că nu s-a hotărât asupra cheltuielilor de judecată, solicitate de ea pentru fond și apel.
2. În ce îl privește, pârâtul-reclamant arată - în motivarea recursului - că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică, deoarece tribunalul nu a avut în vedere că la dobândirea apartamentului cu două camere reclamanta (sau rudele ei) nu au avut nici o contribuție.
învederează că greșit a reținut instanța de apel că apartamentul cu trei camere a fost dobândit prin vânzare-cumpărare, când de fapt el a fost dobândit printr-un contract de schimb, schimbul operând cu un apartament cu două camere dobândit de dânsul de la părinți.
întâmpinare la recursul reclamantei-pârâte solicită respingerea acestuia, arătând că prin cererea introductivă de instanță a solicitat ca imobilul să-i fie atribuit lui.
a formulat - la rândul său - întâmpinare la recursul pârâtului-reclamant, solicitând constatarea nulității acestuia, conform art. 306 Cod procedură civilă, pentru neîncadrarea motivelor invocate în disp. art. 304 Cod procedură civilă.
Din oficiu, Curtea de apel a pus în vedere părților să precizeze încadrarea în drept a recursurilor formulate.
1. arată că motivele recursului său se încadrează în punctele 7 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă.
2. învederează - în precizările scrise - că dezvoltarea motivelor sale de recurs se încadrează în punctele 7, 8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă.
Fiecare dintre părți solicită a se constata nulitatea recursului celeilalte părți.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că ambele recursuri sunt nule, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Codul d e procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor detaliate în art. 299-306. 0 obligație esențială, stabilită în art. 302 indice 1 alineat (1) litera c) Cod procedură civilă, este aceea de a indica - în cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 alineat (1) - motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Motivele de nelegalitate sunt strict și limitativ enunțate de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, în recurs neputând fi examinate decât criticile care se circumscriu textului art. 304. Indicarea de motive ce nu se încadrează în art. 304 Cod procedură civilă echivalează cu nemotivarea recursului, sancțiunea procedurală care intervine în ambele cazuri fiind aceea a nulității recursului, conform art. 306 alineat (1) Cod procedură civilă. Este de observat că se examinează doar criticile formulate înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 Cod procedură civilă, nu și acele motive invocate după expirarea termenului, cum sunt cele cuprinse în precizările depuse de și la termenul din 29 ianuarie 2009.
Curtea de apel constată că niciuna dintre criticile prezentate de părți în motivarea recursurilor lor (memoriul din 05 decembrie 2008 pentru și cel din 02 decembrie 2008 pentru ) nu se încadrează în art. 304 Cod procedură civilă.
1. Referitor la, care invocă punctele 7 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține că ea nu precizează, în declarația de recurs, care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura pricinii din cuprinsul deciziei tribunalului și nici nu menționează care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel. În atare situație, recursul reclamantei-pârâte nu se încadrează în art. 304 Cod procedură civilă (punctele 7 și 9). Așa cum s-a arătat în cele ce preced, invocarea disp. art. 673 indice 5 alineat 2 și art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, în "precizările" depuse la 29 ianuarie 2009 nu poate fi luată în considerare, fiind făcută după expirarea termenului de motivare a recursului.
2. În ce privește recursul lui, el invocă în declarația din 02 decembrie 2008 punctele 7, 8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă. El nu precizează - însă - motivele contradictorii ori străine de natura pricinii din decizia recurată (în sensul punctului 7) și nu arată ce dispoziții legale s-au încălcat ori aplicat greșit de tribunal (pentru a fi aplicabil punctul 9 al art. 304). Referitor la punctul 8 al art. 304 Curtea constată că recurentul confundă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, la care se referă acest text procedural, cu greșita interpretare a unor dovezi din dosar, cu consecința greșitei stabiliri a situației de fapt. Aceeași subliniere de la punctul 1 se impune și în legătură cu "precizările" depuse de la 29 ianuarie 2009, în care acesta completează motivele de recurs, examinarea încadrării ori neîncadrării recursului în prevederile art. 304 Cod procedură civilă făcându-se doar prin raportare la criticile formulate în termen.
Curtea de apel reține că în cauză nu există motive de nelegalitate de ordine publică (în accepțiunea alineatului 2 al art. 306 Cod procedură civilă) și - față de cele expuse mai sus - urmează a constata nulitatea ambelor recursuri, conform art. 306(1) Cod procedură civilă și a menține decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nule recursurile formulate de recurenta-intimată și intimatul-recurent împotriva deciziei civile nr. 648/13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.02.2009
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 35/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
