Divort. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 97
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 291/A din data de 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat și intimatul reclamant, reprezentat de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței netimbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei precum și întâmpinarea formulată de intimatul reclamant, după care;
Avocat pentru recurenta pârâtă, a depus la dosar chitanța nr. 520-26-0012/26.01.2010, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru și adeverința nr. 137/21.01.2010 emisă de Școala de Arte și Meserii Pădureni.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a arătat că interesul minorilor este să fie încredințați mamei, aceasta având posibilitatea să le ofere garanții materiale și morale optime pentru creștere și educare.
A solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat G pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că în mod corect instanța de apel a dispus încredințarea minorilor spre creștere și educare, tatălui, întrucât recurenta pârâtă nu a manifestat niciun interes și grijă pentru creșterea și starea de sănătate a minorilor după ce i-au fost încredințați.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria M, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru divorț.
Reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a pârâtei, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "", încredințarea minorilor, născut la data de 06.05.2003 și -, născută la data de 08.04.2000, spre creștere și educare reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 16.10.1999 și că din această căsătorie au rezultat doi copii.
A mai arătat că la începutul căsătoriei, viața conjugală s-a desfășurat în mod armonios însă relațiile conjugale au început să se deterioreze datorită comportamentului manifestat de pârâtă, care are o relație de concubinaj cu o altă persoană.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, arătând că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar din culpă comună, iar minorii să-i fie încredințați, având în vedere că în prezent cei doi sunt în grija sa, cu obligarea reclamantului la plata lunară a pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
Prin sentința civilă nr. 437/12.03.2009 pronunțată de Judecătoria s-a admis acțiunea și cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului, s-a desfăcut din culpa comună a soților căsătoria încheiată la data de 16.10.1999, în com., jud. M și s-a dispus ca pârâta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
Au fost încredințați minorii, născut la data de 06.05.2003 și -, născută la data de 08.04.2000, spre creștere și educare mamei pârâte, fiind obligat reclamantul să plătească pârâtei în favoarea minorilor, suma de 200 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței și până la intervenirea vreunei cauze de modificare sau stingere a obligației stabilite in sarcina sa și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul este plecat în Italia de mai mulți ani având o relație extraconjugală, că relațiile acestora sunt grav vătămate din culpă comună.
Cu privire la încredințarea minorilor s-a reținut că este în interesul acestora să fie încredințați mamei care le oferă garanții materiale și morale optime pentru creștere și educare.
In termen legal, reclamantul a declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
susținut că în mod greșit prima instanță a dispus încredințarea minorilor pârâtei care nu realizează venituri, că interesul superior al copilului trebuie să se raporteze la condițiile mai bune pe care le are de oferit reclamantul.
Pârâta formulat întâmpinare prin care arătat că din ancheta socială efectuată la domiciliul său reiese că are posibilități de creștere minorilor, având grijă de aceștia tatăl ei și o persoană care locuiește permanent cu copii și că la reclamant minorii sunt îngrijiți de mama acestuia care este o persoană în vârstă și consumă băuturi alcoolice. A depus diplomă de excelență pentru minoră.
La data de 27.08.2009 reclamantul depus la dosar completare la motivele de apel, susținând că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la data pronunțării hotărârii, că realizează venituri, se preocupă de creșterea și educarea minorilor, are condiții materiale bune la domiciliul său din, că minorii sunt atașați de el și bunica paternă care i-a crescut de mici, fiind înscriși la grădiniță și școală în această localitate și la medicul de familie, că bunicul matern cu care pârâta vrea să- lase este în vârstă și nu poate să se ocupe singur de ei. mai susținut că a manifestat o grijă deosebită față de sănătatea minorilor, că minora suferă de o boală congenitală, fiind internată la Spitalul de Chirurgie din Tg-M, fiind abandonată de mama ei.
Apelantul depus la dosar adeverință de elev pentru minoră, adeverință medicală, scrisoare medicală, două buletine de analiză medicală și cerere prin care minora solicită să- fie încredințată tatălui pentru că locuiește cu acesta și cu bunica paternă și că mama a părăsit-o.
La termenul de azi apelantul învederat instanței că renunță la motivele de apel în ce privesc capătul de cerere având ca obiect desfacerea căsătoriei.
Tatăl intimatei, în calitate de procurator depus copia contractului de muncă al acesteia, tradus din limba italiană și cărții sale de identitate.
Tribunalul Mehedinți prin decizia civilă nr. 291/A/16 oct. 2009 admis apelul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul M, împotriva sentinței civile nr.437 pronunțată la 12.03.2009 de Judecătoria M în dosar nr-, intimată pârâta fiind domiciliată în comuna Vrata, județul
A schimbat parțial sentința, în sensul că admite în parte cererea reconvențională și dispune încredințarea minorilor și spre creștere și educare tatălui reclamant.
A obligat pârâta intimată la plata în favoarea minorilor a unei sume de 200 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, reținându-se că ambii părinți sunt plecați la muncă în Italia, minora aflându-se la domiciliul tatălui său unde este îngrijită de bunica paternă, dar și de reclamant, care vine frecvent în România, minorul aflându-se la domiciliul tatălui pârâtei care se ocupă singur de creșterea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de recurs s-a criticat decizia în privința judecării apelului care s-a desfășurat în lipsa autorității tutelare.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat decizia în privința încredințării minorilor spre creștere și educare tatălui reclamant, susținându-se că instanța de apel nu a avut rol activ în lămurirea situației de fapt, arătând că mama reclamantului apelant nu este în măsură să asigure o supraveghere eficientă a minorilor, motiv pentru care recurenta a angajat o femeie care s-a ocupat alături de tatăl său de creșterea minorilor, care au nevoie de stabilitate emoțională pentru o dezvoltare armonioasă.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civ.
La data de 20.01.2010 intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență, că este în interesul minorilor de a fi încredințați tatălui, acesta ocupându-se personal de sănătatea minorei pe care a dus-o la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară Tg. M, unde a fost operată de inimă și cu care a stat 2 luni în spital fără ca pârâta să se intereseze de sănătatea minorei.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
În raport de prevederile art. 42 alin. 1 Cod. fam. odată cu pronunțarea divorțului, instanța judecătorească va hotărî căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, în acest scop instanța ascultând părinții și autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copiilor, care vor fi ascultați, dacă au împlinit vârsta de 10 ani, hotărând pentru fiecare dintre copii dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.
La pronunțarea deciziei contestate, instanța a respectat prevederile legale menționate, ținând seama și de conținutul anchetei sociale efectuată la domiciliul fiecărui părinte, neimpunându-se obligativitatea citării în cauză a autorității tutelare.
Potrivit art. 42 Cod. fam. odată cu desfacerea căsătoriei soților, instanța trebuie să hotărască asupra încredințării copiilor minori, ținând seama de interesul acestora. Dispozițiile art. 31 alin 2 din legea 272/2004 prevăd că toate măsurile luate față de un minor trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale al fiecărui părinte, de profilul său moral, de starea de sănătate, de relațiile părintelui cu minorul, vârsta minorului, posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
Probele administrate la fond și în apel evidențiază că anterior despărțirii celor doi soți, minorii au crescut la domiciliul tatălui, bunica paternă preocupându-se alături de părinți de creșterea și educarea acestora.
Este adevărat că ambii părinți ai minorilor sunt plecați la muncă în Italia, însă din depozițiile martorilor audiați, precum și din recunoașterea procuratorului intimatei în notele scrise depuse în apel, privind internarea în spital a minorei îngrijită de tatăl său în perioada 16.06.2009 - 30.06.2009, rezultă că bunica paternă se preocupă de creșterea și educarea minorilor, așa cum a procedat și anterior separării în fapt a soților, reclamantul fiind preocupat de îngrijirea minorilor și mai ales a fetiței, care prezintă afecțiuni ale sănătății.
Susținerea pârâtei referitoare la angajarea unei femei care să-l ajute pe tatăl acesteia la creșterea și educarea celor doi minori nu este de natură a demonstra o contribuție efectivă a mamei, din punct de vedere moral și material la creșterea celor doi minori, care beneficiază de condiții mai bune la domiciliul tatălui și al bunicii paterne, care i-a îngrijit pe minori atât în perioada anterioară separării părinților acestora, cât și după această dată, tatăl fiind cel care a fost alături de minoră și atunci când a avut probleme grave ale sănătății.
Instanța de recurs apreciază că este în interesul minorilor să rămână împreună în grija tatălui, de care sunt atașați, să nu fie separați, dat fiind faptul că acesta s-a preocupat de îngrijirea copiilor, asigurând toate cele necesare creșterii și dezvoltării lor, păstrarea familiei în care s-a obișnuit și din care fac parte și bunicii fiind un factor de stabilitate în viața minorilor.
Față de considerentele expuse, constatând că tribunalul a apreciat corect că este în interesul minorilor de a fi încredințați spre creștere și educare tatălui, pronunțând hotărârea cu aplicarea corectă a art.42 Cod. fam. constatând că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. invocate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 291/A din data de 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/2.02.2010
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Divort. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Craiova | Stabilire paternitate. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
