Divort. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.98
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 452 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna, județul D și cu autoritățile tutelare din cadrul Primăriei și Primăriei.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. -/3.02.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 15/2009, intimata - pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind autoritățile tutelare din cadrul Primăriei și Primăriei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat pentru intimata - pârâtă depune la dosar întâmpinare, comunicându-i un exemplar și recurentului reclamant, prin apărător.
Avocat pentru recurentul - reclamant solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, pentru a lua la cunoștință de întâmpinare.
Curtea admite cererea formulată de apărătorul recurentului - reclamant, lasă cauza la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au răspuns aceleași părți.
Avocat pentru recurentul - reclamant arată că a luat la cunoștință de întâmpinarea depusă și solicită proba cu înscrisuri noi, depunând la dosar recomandare din partea educatoarei de la Grădinița de copii - com., din care rezultă că minorul a fost inclus în anul școlar 2008/2009 și copia sentinței penale nr. 455/2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște din care rezultă că s-a admis plângerea formulată de recurent și s-a trimis dosarul procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimată.
Avocat având cuvântul pentru intimata - pârâtă arată că se opune la proba cu înscrisuri, întrucât nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze.
Curtea încuviințează proba cu acte noi apreciind că înscrisurile depuse azi în instanță sunt pertinente și concludente, având legătură cu soluționarea cauzei, constată administrată această probă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - reclamant critică decizia recurată, susținând în primul rând motivul de nulitate având în vedere lipsa mențiunii în încheierea de ședință din data de 29.10.2008 "face parte integrantă din prezenta hotărâre" și ca atare solicită, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărâri, susține că instanța nu a răspuns motivelor de apel invocate, nu a dat curs concluziilor învederate, nepronunțându-se pe nici unul din motivele arătate.
Instanța de apel nu a analizat probatoriul de la dosar, nu a ținut cont de actele noi depuse la dosar, nu a ținut cont că mama minorului, nu a fost niciodată prezentă în fața instanței de judecată, apărătorul său relatând faptul că aceasta este plecată din țară din februarie 2008.
Față de probatoriul administrat în cauză, consideră că desfacerea căsătoriei se datorează din culpa ambilor soți, nu așa cum s-a reținut, din vina exclusivă a apelantului pârât.
Arată în continuare că, minorul se află în întreținerea tatălui din anul 2006, chiar dacă acesta este plecat din țară, în Olanda, bunicii paterni ocupându-se de creșterea și educarea minorului.
Mai învederează instanței, că intimata - pârâtă nu a fost niciodată împiedicată să pună în executare hotărârea prin care i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului modificarea în tot a hotărârilor, urmând să se dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună, încredințarea minorului spre creștere și educare, tatălui, cu obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere în funcție de venitul minim pe economie. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata - pârâtă arată că instanța de apel a avut în vedere toate actele depuse la dosar, atât faza fondului cât și în apel,a analizat motivele de apel și a dispus în consecință respingerea apelului ca nefondat.
Motivele invocate de recurentul - reclamant, sunt nereale. Învederează că în faza procesuală a fondului, intimata - pârâtă a fost prezentă la fiecare termen, cel care a fost reprezentat prin procură specială a fost chiar recurentul - reclamant. Tot în această fază procesuală s-au depus la dosar acte din care rezultă că tatăl minorului este plecat din țară iar minorul a fost lăsat în grija bunicilor paterni.
Referitor la punerea în executare a hotărârii prin care i s-a încredințat minorul spre creștere și educare, mamei, susține că nu a putut fi pusă în executare.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată învederând că nu este în posesia chitanței de onorariu.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 21.09.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei înregistrate în registrul stării civile al Primăriei comunei sub nr. 44/13.12.2003 din vina exclusivă a pârâtei, încredințarea către reclamant a minorului, născut la 26.04.2004, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru minor, raportat la venitul minim pe economie, pârâta să își reia numele avut anterior căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 13.12.2003, iar din relațiile de căsătorie a rezultat minorul, născut la 26.04.2004, relațiile de căsătorie fiind afectate din cauza pârâtei, care a părăsit domiciliul conjugal, lăsând copilul în grija sa și intrând în relații de concubinaj cu un alt.
În temeiul art. 115 - 119 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului-pârât, să îi fie încredințat minorul, să fie obligat reclamantul-pârât la pensie de întreținere pentru minor.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a arătat în fapt că soțul-reclamant este vinovat de destrămarea căsniciei, că a fost nevoită să plece din domiciliul comun, întrucât acesta avea un comportament violent, fiind bătută, că a plecat în plină noapte, că nu a fost lăsată să își vadă copilul de către părinții reclamantului-pârât; că nu este în nicio relație de concubinaj, că are condiții materiale și morale pentru creșterea copilului.
Reclamantul-pârât a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia, arătând că pârâta-reclamantă a plecat de acasă de bună-voie, fără a fi fost bătută și că ulterior nu a mai interesat-o de copil, intrând într-o relație de concubinaj cu un cu care a plecat în Spania.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale.
La dosar s-au depus referatele de ancheta sociala efectuate la domiciliile părților.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr. 507/31.01.2008 prin care a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul pârât, împotriva pârâtei reclamante, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă împotriva reclamantului pârât, a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Primăriei, sub nr. 44/13.12.2003, din vina exclusivă a reclamantului-pârât; a dispus ca pârâta-reclamantă să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de, a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare pe minorul, născut la 26.04.2004, a obligat reclamantul-pârât la plata pensiei de întreținere pentru minor, în cuantum de 97 lei, lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 21.09.2007 și până la majoratul minorului, a respins cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată; a obligat reclamantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată de 39 lei, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în fapt că părțile s-au căsătorit la data de 13.12.2003, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Primăriei comunei sub nr. 44/13.12.2003, că din relațiile de căsătorie a rezultat minorul, născut la 26.04.2004, că martorii audiați la solicitarea reclamantului-pârât au arătat că acesta dorește sa divorțeze din cauză că pârâta-reclamantă obișnuia să plece de acasă, fără vreun motiv, ulterior și separându-se în fapt din data de 20 mai 2006, că martora -, mama reclamantului-pârât, a precizat că din auzite știe că aceasta are un concubin cu care a plecat în Spania; că martorii pârâtei-reclamante au arătat, însă, că aceasta a plecat de acasă întrucât a fost zgornită de soț, care îi reproșa că este grasă, că e urâtă, nu îi permitea să meargă la bunica sa, fiind nevoită să plece pe ascuns, cum a arătat martora -; că martora a arătat că soțul o trimetea deseori pe pârâta-reclamantă la bunica sa să îi ceară bani și nu o mai primea acasă dacă nu venea cu bani; că de când sunt separați în fapt, pârâta-reclamantă a locuit cu bunica sa, nu are nicio relație extraconjugală și nu a fost plecată în Spania; că faptul că pârâta-reclamantă nu a părăsit țara rezultă atât din copia pașaportului, cât și din adresele organelor de poliție, depuse de către reclamantul-pârât la dosar; că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei acestora nu mai este posibilă, culpa în destrămarea relațiilor normale de familie revine în exclusivitate reclamantului-pârât, care și-a izgonit soția de acasă și se purta urât cu aceasta; că în prezent copilul minor al părților locuiește împreună cu bunicii paterni, iar de creșterea si educarea lui se ocupă aceștia, întrucât reclamantul-pârât este plecat la muncă în Olanda, iar pârâtei-reclamante i-a fost interzis de către bunici să își vadă copilul; că din înscrisurile depuse de către pârâta-reclamantă rezultă că aceasta a dorit să își vadă copilul apelând la judecată și apoi la executorul judecătoresc, dar și așa fără rezultat; că având în vedere și concluziile referatelor de anchetă socială, cel efectuat la domiciliul mamei opinând ca minorul să fie încredințat mamei spre creștere și educare, iar cel de la domiciliul tatălui, lăsând luarea unei masuri la aprecierea instanței, ținând seama că minorul e rămas practic în grija bunicilor paterni, nu în grija tatălui, care se află departe, că aceștia sunt cei care i-au interzis mamei să își vadă copilul, este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare pârâtei-reclamante, urmând ca reclamantul-pârât să fie obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minoră, al cărei cuantum se va stabili în raport de venitul minim pe economia națională, având în vedere că pârâta-reclamantă nu a arătat dovezi ale locului de muncă al reclamantului-pârât; că, n temeiul art. 40 alin. 2.fam. pârâta-reclamantă va reveni la numele avut anterior căsătoriei, acela de; că în temeiul art. 42 alin. 3, art. 86 alin.1 si art. 94 alin. 3.fam. reclamantul-pârât va fi obligat la plata unei pensii de intretinere de 97 lei, lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 21.09.2007 și până la majoratul minorului; că în ceea ce privește cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora prevăzute de art. 274.civ.Cod Penal, în sensul că reclamantului-pârât i s-a respins întreaga acțiune, cu excepția cererii privitoare la nume, asupra căreia instanța era oricum obligată să se pronunțe din oficiu, așa încât pârâta-reclamantă nu se afla în culpă procesuală, motiv pentru care cererea va fi respinsă; că în ceea ce privește solicitarea pârâtei-reclamante de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul textului de lege menționat, având in vedere că s-a admis în totalitatea cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, se impune admiterea cererii și obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată de 39 lei - taxa de timbru, conform chitanței nr. -/23.08.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pârât, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că instanța de fond, în mod greșit a reținut culpa acestuia, orientându-se la pronunțarea sentinței apelate numai la cele declarate de martorii pârâtei care, de altfel, nu au venit cu nici o probă în susținere, fiind doar simple afirmații nefondate.
A mai precizat apelantul că instanța a reținut că reclamantul și-a izgonit soția și că se purta urât, raportându-se la declarațiile martorelor - - vecină cu bunica pârâtei și - rudă și vecină cu bunica pârâtei, că instanța nu reține cele declarate de martorii reclamantului, că a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare în sensul că pârâta a părăsit domiciliul conjugal și un copil de 2 ani și că a făcut demersuri în vederea înștiințării autorităților că pârâta intenționează să plece din țară și că dorește să își facă pașaport, iar reclamantul nu îi dădea voie, că la nicio lună de când pârâta a părăsit domiciliul conjugal -20.05.2006, la data de 2.06.2006 pârâta și-a făcut pașaport, conform datei inscripționate pe copia acestuia, copie pe care a depus-o la dosarul cauzei, însă plecarea în Spania nu se mai face pe bază de pașaport; că pârâta a fost plecată în Spania până la sfârșitul lunii septembrie 2007 astfel cum rezultă din adresa emisă de Poliția, ocazie cu care a fost căutată mai multe luni în vederea audierii în calitate de învinuită într-un dosar penal întrucât reclamantul a depus plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 305 Cod penal, deoarece începând cu data de 11.09.2006, potrivit sentinței civile nr. 3032/2006, pârâta trebuia să achite copilului pensie de întreținere în cuantum de 82 lei lunar, neachitând nicio sumă, iar instanța de fond trece cu vederea acest aspect.
Pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a încredințat copilul spre creștere și educare pârâtei în condițiile în care pârâta l-a părăsit la vârsta de 2 ani, nu are un serviciu stabil și nici nu a avut, decât bunica sa are un venit de 60 lei, pensie de colectiv, nu are o casă proprie, locuind cu încă alte 6 persoane, nu are condiții propice creșterii unui copil, are o pregătire profesională de 4 clase primare, din anul 2006 pârâta nu a trimis nimic copilului.
Astfel, instanța de fond nu a analizat cu atenție probatoriul administrat în cauză și a luat în considerare un simplu referat de anchetă socială întocmit de Primăria comunei care nu se referă la condițiile de creștere a unui copil.
Intimata pârâtă reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Părțile au depus la dosar acte.
Apelantul a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Prin Decizia civilă nr. 452/05.11.2008 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a respins ca nefondat apelul, a păstrat sentința instanței de fond și a respins cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a învederat că, în mod corect instanța de fond a reținut că raporturile dintre soți sunt grav vătămate din vina exclusivă a apelantului pârât.
Astfel, din declarațiile martorelor - - fila 84 din dosarul de fond și - fila 92 din dosarul de fond, rezultă că părțile au avut neînțelegeri încă de la început, că apelantul reclamant îi reproșa deseori intimatei pârâte că s-a îngrășat și că este urâtă, că atunci când vedea pe stradă fete tinere și frumoase, îi făcea observație pârâtei intimate și îi cerea să nu mai mănânce, că apelantul reclamant nu îi vorbea soției, că apelantul o trimitea pe intimată să ceară bani de la mama sa și, dacă nu aducea bani, nu o mai primea acasă, că atunci când intimata dorea să își vadă mama, apelantul pretindea că nu are bani de benzină, că reclamantul obișnuia să își drăcuiască soția, că acesta îi făcea reproșuri intimatei cu privire la cum arăta chiar și de față cu cele două martore, că intimata nu avea loc de muncă, ocupându-se de creșterea și educarea minorului și de gospodărie și că, atunci când intimata părăsise domiciliul comun, aceasta fusese alungată de apelant.
Pe de altă parte, martorii audiați la cererea apelantului reclamant, - - mama apelantului reclamant și - vecina apelantului reclamant au declarat doar că pârâta intimată a plecat de mai multe ori din domiciliul conjugal, însă cu privire la motivul pentru care intimata a părăsit domiciliul conjugal, martora a arătat că de vină era bunica intimatei, fără a preciza în ce mod a influențat aceasta relațiile de familie dintre părți în timp ce cealaltă martoră a declarat că intimata pleca de acasă pentru că apelantul nu o iubește.
De asemenea, martora - a mai declarat că lumea din sat vorbește că intimata și-a găsit un alt cu care locuiește iar martora a susținut că știe de la reclamantul apelant că acesta ar fi văzut-o pe intimată cu un.
Dar aceste susțineri sunt în contradicție cu cele ale martorelor audiate la cererea intimatei care au declarat că intimata pârâtă nu a intrat în concubinaj cu o altă persoană, motiv pentru care instanța de fond în mod corect le-a înlăturat.
Critica apelantului reclamant că instanța de fond nu ar fi trebuit să țină seama de depozițiile celor două martore propuse de intimata pârâtă întrucât cele relatate de martore nu ar fi fost percepute personal nu poate fi primită întrucât toți martorii audiați în cauză au prezentat împrejurările ce au dus la destrămarea relațiilor de familie dintre părți, astfel cum au fost ele percepute de martori, atât direct cât și din spusele părților. De altfel, și celelalte două martore, audiate la cererea apelantului-reclamant, au relatat despre fapte pe care nu le-au perceput direct.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a reținut că potrivit art. 42 și art. 97 Codul familiei, odată cu desfacerea căsătoriei, instanța judecătorească va hotărî și căruia dintre părinți îi vor fi încredințați copiii născuți din căsătorie.
Potrivit principiilor ce rezultă din dispozițiile legale de mai sus, instanța are îndatorirea să hotărască încredințarea copiilor ținând seama de interesul acestora, care trebuie stabilit în urma examinării tuturor criteriilor de apreciere, printre care: vârsta copilului, condițiile prin care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, starea sănătății acestora, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări.
Din probele administrate în cauză, respectiv din depozițiile martorilor audiați, înscrisurile de la dosarul de fond și din anchetele sociale întocmite la domiciliul părților rezultă că după despărțirea în fapt a părinților, respectiv din mai 2006, minorul, născută la data de 26.04.2004, locuiește împreună cu bunicii paterni, iar de creșterea si educarea lui se ocupă aceștia, întrucât apelantul reclamant pârât este plecat la muncă în Olanda, iar intimatei pârâte reclamante i-a fost interzis de către bunici să își vadă copilul, că intimata pârâtă reclamantă a dorit să își vadă copilul apelând la judecată și apoi la executorul judecătoresc, dar fără rezultat, că asistentul social din cadrul Primăriei a opinat ca minorul să fie încredințat mamei care locuiește împreună cu bunicii ei într-o casă cu etaj compusă din 6 camere, mobilată corespunzător iar cel de la domiciliul tatălui, lăsând luarea unei masuri la aprecierea instanței.
În consecință, având în vedere cele reținute, interesul și grija manifestată de intimata pârâtă atât în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și vârsta fragedă a copilului, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că este în interesul minorului să fie încredințat mamei sale care s-a ocupat de creșterea și educarea copilului până la despărțirea în fapt a soților, și nu tatălui, în condițiile în acesta a plecat în Olanda în august 2006, deci la 3 luni după despărțirea în fapt a soților, lăsând copilul în grija părinților săi care i-au interzis intimatei să îl vadă pe copil.
A mai reținut instanța că, faptul că apelantul pretinde, fără să dovedească, că are casă cu nivel, două mașini, un cont și un serviciu nu poate conduce la o altă concluzie întrucât pentru a hotărî cu privire la încredințarea unui copil trebuie luate în considerare și alte criterii decât posibilitățile financiare ale părinților inclusiv timpul pe care îl poate aloca un părinte copilului său și profilul moral al părintelui așa cum rezultă el din probele administrate - a se vedea înscrisurile din care rezultă că apelantul a formulat plângere penală împotriva intimatei pentru infracțiunea de abandon de familie, în condițiile în care aceasta rămăsese fără loc de muncă și în timp ce el dispunea de bani suficienți pentru creșterea copilului, după cum pretinde chiar apelantul dar și comportamentul apelantului care potrivit depozițiilor martorelor - și îi reproșa deseori intimatei pârâte că s-a îngrășat și că este urâtă, își drăcuia soția, o trimitea să ceară bani de la mama sa și, dacă nu aducea bani, nu o mai primea acasă.
Pe de altă parte, susținerile apelantului în sensul că intimata nu are condiții materiale și că nu s-a mai interesat de minor nu pot fi primite câtă vreme din referatul de anchetă socială și chiar din adresa depusă de apelant reiese că aceasta locuiește împreună cu bunicii ei, 2 frați și o nepoată de 5 ani într-o casă cu etaj compusă din 8 camere, mobilată corespunzător iar din înscrisurile de la dosar dar și din depozițiile martorelor - fila 84 din dosarul de fond și - fila 92 din dosarul de fond reiese că în anul 2006, intimata a solicitat stabilirea domiciliului minorului la ea, cauza aflându-se și în prezent pe rolul Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare și că intimata a încercat de mai multe ori să vadă copilul și să îi aducă haine dar părinții apelantului și apelantul nu au lăsat-
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția dată apelului declarat, tribunalul a respins cererea formulată de apelant privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul pârât.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că lipsa mențiunii precum că " încheierea din data de 29.10.2008 face parte integrantă din prezenta hotărâre" duce la nulitatea hotărârii, instanța de recurs urmând a dispune în consecință.
A mai precizat recurentul că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel și mai mult decât atât nu a dat curs concluziilor învederate de avocatul acestuia, atât cele orale și cât și cele scrise, nepronunțându-se pe cele invocate.
Astfel, instanța de apel nu a analizat probatoriul administrat, nu a ținut cont de actele depuse, de faptul că rezulta culpa comună la desfacerea căsătoriei și nu a analizat interesul copilului, locul în care acesta a crescut și alături de cine.
Mama copilului nu este interesată de minor, aceasta nefiind împiedicată să ia copilul când a părăsit domiciliul conjugal dar dorința acesteia a fost să plece din țară, ceea ce a și făcut, nu s-a prezentat în fața instanței și este inadmisibil ca instanța de apel să aibă aceiași părere cu privire la viza de pe pașaport.
A mai arătat recurentul că a făcut dovada că are o casă și realizează venituri potrivit contractului de muncă, iar instanța de apel a trecut cu prea mare ușurință peste interesul copilului.
Sub aspectul obligării la plata pensiei de întreținere recurentul a învederat că deși a adus la cunoștința instanței de apel chiar și în scris că nu poate fi obligat în acest sens de la data introducerii acțiunii întrucât minorul a stat și a fost educat de către acesta, o astfel de obligație putând fi stabilită în cel mai rău caz de la data pronunțării, instanța de apel nu a analizat acest aspect.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că instanța de apel a avut în vedere actele depuse, a analizat motivele invocate, a fost motivat în mod corect interesul minorului, iar potrivit proceselor verbale de executare rezultă opoziția bunicilor paterni la luarea copilului.
Recurentul prin apărător a depus la dosar două înscrisuri.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul primei criticii privind nulitatea hotărârii instanței de apel Curtea reține că la termenul de judecată din data de 29.10.2008 tribunalul a rămas în pronunțare asupra pricinii, dispunând amânarea pronunțării la data de 05.11.2008 pentru a da posibilitatea intimatei să depună la dosar concluzii scrise.
În practicaua Deciziei din data de 05.11.2008 s-a făcut mențiune expresă că prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2008.
Simpla împrejurarea că în respectiva frază nu s-a inserat în mod expres sintagma "încheierea din data de 29.10.2008 face parte integrantă din prezenta hotărâre" nu afectează legalitatea hotărârii și nu conduce la nulitate acesteia de vreme ce nici un text de lege nu prevede o astfel de sancțiune, iar în prezența încheierii de dezbateri se poate realiza pe deplin controlul judiciar.
Așa fiind această primă critică este nefondată.
În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel și mai mult decât atât nu a dat curs concluziilor învederate de avocatul acestuia, atât cele orale și cât și cele scrise, nepronunțându-se pe cele invocate, din considerentele hotărârii recurate, raportat la criticile formulate Curtea reține că instanța de apel a răspuns la acestea, fundamentându-și raționamentul juridic în ceea ce privește fiecare aspect relevat de apelant.
Astfel, legat de culpa la desfacerea căsătoriei Curtea reține că prin cererea principală reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtei.
Pe cale de cerere reconvențională pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului.
Ori, față de probatoriul administrat în fața primei instanțe în mod corect s-a reținut de aceasta, soluție menținută și de instanța de apel prin respingerea căii de atac promovată că singurul vinovat de destrămarea relațiilor de familie este soțul reclamant pârât care avea o atitudine necorespunzătoare față de pârâta reclamantă.
În ceea ce privește încredințarea spre creștere și educare a copilului rezultat din căsătoria părților Curtea reține că în lumina dispozițiilor art. 42 - 44 Cod familie instanța are drept criteriu după care se călăuzește pentru a decide cu privire la încredințarea minorului interesul acestuia.
Așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență la aprecierea interesului copilului instanța trebuie să țină seama de întreg complexul de împrejurări privind vârsta și sexul acestuia, atașamentul față de unul sau altul din părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și în general de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
Ori, față de materialul probator administrat în cauză se reține că în mod corect au apreciat instanțele anterioare că este în interesul copilului să fie încredințat mamei reclamante, întrucât se află la o vârstă fragedă, este atașat de aceasta și care dispune de suficiente mijlocele materiale și morale pentru a asigura minorului o bună creștere și educare.
Împrejurarea că mama copilului ar fi fost plecată din țară nu reprezintă cu criteriu în favoarea încredințării copilului tatălui, de vreme și acesta este plecat la muncă în Olanda, revenind în țară numai pentru perioade scurte de timp, în rest minorul fiind în grija bunici paterne.
Pe de altă parte, împrejurarea că pârâta nu s-a prezentat în fața instanței de apel nu este un motiv de nelegalitate a hotărârii, iar lipsa de interes față de minor este contrazisă chiar de procesele verbale de executare aflate în copie la filele 75 și 76 dosar judecătorie.
Faptul că minorul este bine îngrijit de bunica paternă, așa cum rezultă și din înscrisul nou depus în recurs, susținere de altfel necombătută nu are nici o înrâurire asupra încredințării copilului în prezența părinților care dispun de mijloace ce asigură dezvoltarea corespunzătoare a acestuia.
Mai mult decât atât Sentința penală nr. 455/03.11.2008 a Judecătoriei Târgoviște nu este definitivă și este pronunțată într-o plângere împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmării penale și nu poate conduce la concluzia că intimata nu se interesează de copil.
Pentru toate motivele arătate Curtea consideră că tribunalul a avut în vedere interesul superior al copilului, motivând soluția de respingere și sub acest aspect al apelului, criticile recurentului cu privire la respectiva măsură fiind nefondate.
Sub aspectul criticilor vizând momentul de la care recurentul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului Curtea reține că așa cum și aceasta recunoaște prin înseși cererea de recurs a făcut susțineri pe respectivul aspect pe calea concluziilor scrise.
Pe de altă parte din cuprinsul cererii de apel se reține fără putere de tăgadă că reclamantul pârât a criticat hotărârea de primă instanță numai sub aspectul soluționării capetelor de cerere cu privire la desfacerea căsătoriei și cu privire la încredințarea spre creștere și educare a copilului.
Potrivit art. 292 al. 1 teza I Cod pr. civ. părțile nu se pot folosi în fața instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului sau în întâmpinare.
Ori, apelul este o cale de atac devolutivă, dar aceasta nu presupune reanalizarea de către instanța de apel a tuturor problemelor de fapt și de drept care s-au ridicat în fața primei instanțe, ci numai a acelora care sunt criticate de către apelant.
Întrucât reclamantul pârât nu a formulat în cuprinsul motivelor de apel critici cu privire la momentul de la care urmează a fi obligat la plata pensiei de întreținere făcând susțineri în acest sens numai pe calea concluziilor scrise recursul apare ca fiind promovat sub acest aspect omisso medio, astfel încât aspectele învederate nu pot face obiect de analiză și cenzură de către instanța de recurs.
Având în vedere toate motivele menționate în precedent și dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Sub aspectul cererii intimatei prin apărător de obligarea a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că, potrivit art. 274 al. 1 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Numai că intimata nu a făcut dovada respectivelor cheltuielilor, chiar apărătorul acesteia învederând că nu este în măsură să depună chitanța doveditoare la momentul rămânerii în pronunțare.
Așa fiind Curtea urmează să respingă și cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 452 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna, județul D și cu autoritățile tutelare din cadrul Primăriei și Primăriei, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- - - - -
GREFIER,
Red.
2 ex/ 06.02.2009
nr- Judecătoria Târgoviște
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal notificare nr. 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 860/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
