Divort. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 986/R-MF
Ședința publică din 21 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, Intrarea -, - 6,.F,.19, județul A, împotriva deciziei civile nr.13// 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.41/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimata-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.159/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,3 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se complinește cauza de nulitate absolută a recursului prin semnarea motivelor de recurs de către recurentul-pârât, în ședința publică.
La solicitarea instanței, părțile precizează că nu s-au împăcat. De asemenea, intimata-pârâtă precizează că sunt depărțiți în fapt de 3 ani, situație confirmată de recurent.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar din partea acesteia concluzii scrise.
Având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Precizează că nelegalitatea hotărârii constă în încălcarea dispozițiilor art.38 din Codul familiei. Consideră că această căsătorie mai poate continua, relațiile dintre soți nefiind grav și iremediabil vătămate.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de recurs nu poate înlătura declarația martorei, întrucât în cadrul acțiunii de divorț legea permite audierea martorilor chiar dacă sunt rude, cu excepția descendenților.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.03.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la 04.12.1976 și înregistrată sub nr.1479/04.12.1976 la Primăria municipiului Pitești, din vina exclusivă a pârâtului și revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 04.12.1976, iar din căsătorie au rezultat doi copii, în prezent majori.
A învederat reclamanta că pârâtul consumă frecvent alcool și pe fondul consumului de alcool devine foarte violent din punct de vedere verbal, este gelos nejustificat,o lovește și o amenință în mod frecvent.
Reclamanta a precizat că această situație durează de câțiva ani, astfel că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.38, art.40 din Codul familiei, art.607-617 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu s-a prezentat în cauză, neexprimându-și poziția față de cererea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.4293 din 07 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Piteștis -a admis acțiunea formulată de reclamantă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 04.12.1976 și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Popular al Municipiului Pitești sub nr.1479/04.12.1976 din culpa pârâtului, s-a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 439,30 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în contextul probator administrat în cauză, că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă datorită comportamentului soțului pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul, susținând că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, întrucât nu există motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei.
Astfel, instanța de fond nu a administrat decât proba testimonială cu martora, care este prietena reclamantei, din declarația căreia nu rezultă în mod clar că relațiile dintre părți sunt iremediabil vătămate.
A mai arătat apelantul-pârât că nu a fost prezent la niciun termen de judecată în fața instanței de fond și nu a putut administra probe din care să rezulte că nu există motive temeinicie de divorț, deoarece citațiile îi erau înmânate de către reclamantă, întotdeauna după termenul de judecată.
Într-o altă critică, pârâtul a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art.614 Cod procedură civilă, deoarece neprezentându-se personal în fața instanței, căsătoria nu putea fi desfăcută din culpa sa exclusivă.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că apelantul a avut cunoștință de procesul de divorț.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.13/ din 26 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, cu consecința obligării acestuia la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că rima p. critică prin care s-a susținut de către apelantul-pârât că nu a avut cunoștință despre acțiunea de față nu este fondată, chiar în motivarea apelului pârâtul a arătat că reclamanta i-a înmânat citațiile după termenul de judecată, ceea ce îndreptățește instanța să concluzioneze că a avut cunoștință despre prezentul proces pentru că nimic nu-l putea împiedica, având numărul de dosar menționat pe citație și să se prezinte la arhiva instanței să solicite dosarul la studiu și să afle următorul termen de judecată.
Martora audiată în apel, reclamantei, a arătat că apelantul-pârât i-a arătat soțului său acțiunea de divorț, iar soțul său i-a sugerat acestuia să se prezinte la proces și să încerce o împăcare.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar (18) de către intimata-reclamantă, necontestate de către apelantul-pârât, a rezultat că acesta avea cunoștință de termenul de judecată din 07.07.2008.
A doua critică prin care s-a susținut că în mod greșit instanța a dispus desfacerea căsătoriei din culpa sa exclusivă a fost privită ca nefondată, atât din depoziția martorei audiată la fond, cât și din depoziția martorei audiată în apel a rezultat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă datorită comportamentului soțului pârât care consumă în mod frecvent alcool, este gelos și violent atât fizic, cât și verbal față de reclamantă.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul, invocând nelegalitatea deciziei, cu motivarea că nu s-a prezentat la instanța de fond întrucât nu a avut cunoștință de termenul de judecată, reclamanta nu i-a înmânat citația, iar programul zilnic de muncă depășește 12 ore.
Decizia tribunalului este criticată pentru admiterea greșită a acțiunii, în condițiile în care din probe rezultă posibilitatea continuării căsătoriei, părțile nefiind despărțite în fapt, locuiesc împreună, recurentul nu este gelos și nici consumator de băuturi alcoolice în exces.
Se solicită înlăturarea depoziției martorei ca fiind subiectivă întrucât este reclamantei, admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca nedovedită.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Critica de nelegalitate poate fi încadrată în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și vizează greșita aplicare a prevederilor art.38 din Codul familiei.
Potrivit art.38 din acest cod, instanța de judecată poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Textul de lege citat dă expresie principiului constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți și determină condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul. Condiționarea pronunțării hotărârii judecătorești de desfacere a căsătoriei, de respectarea unor cerințe stabilite în mod imperativ de lege, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și protejarea familiei.
Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți se va face numai atunci când culpa concurentă a soțului pârât este gravă și bine stabilită și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei, situație ce nu se regăsește în speță.
Temeiul divorțului constă în îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții:
- existența unor motive temeinice, apreciate cu grijă de către instanța judecătorească;
- aceste motive să fi vătămat grav raporturile dintre soți încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă;
- imposibilitatea continuării căsătoriei să existe pentru cel care cere desfacerea ei.
În cauză se constată că în mod just instanțele au pronunțat desfacerea căsătoriei, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că relațiile dintre soți sunt atât de grav vătămate încât continuarea căsătoriei a devenit imposibilă pentru reclamantă, care a și solicitat desfacerea ei.
Motivarea dată căii de atac vizează de fapt netemeinicia soluției adoptată de instanța de apel, cu privire la interpretarea și analizarea materialului probator administrat în cauză și excede analizei de față, urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, statuarea asupra situației de fapt fiind atributul instanțelor de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Văzând cererea intimatei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 9, 10 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, Intrarea -, -.6,.F,.19, județul A, împotriva deciziei civile nr.13//26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 34/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
