Stabilire program vizitare minor. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR.34

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu

JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în de M,-,.10,. B,. 1,.19, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.564 pronunțată la 15 octombrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu pârâta, domiciliată în comuna G,-, Cod poștal -, Județ P și cu autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL V DE și CONSILIUL LOCAL G .

Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 20213, care au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant - reprezentat de avocat din Baroul București și intimata-pârâtă asistată de avocat din Baroul Prahova, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local i de și Consiliul Local G.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că intimata a depus la dosar întâmpinare și un set de acte, respectiv: certificatul medical nr. 2820/4.01.2010, biletul de trimitere din 28.11.2009, buletin de analize medicale și rețetă de medicamente.

Se comunică recurentului, prin apărător, copie de pe întâmpinarea și actele depuse de intimată

Avocat, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât a fost angajată de recurent pe data de 19.01.2010 și nu a avut posibilitatea să studieze dosarul și să pregătească apărarea. De asemenea, solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea și înscrisurile depuse de intimată la dosar.

Avocat, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului.

Curtea, respinge cererea apărătorului recurentului de acordare a unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, având în vedere că întâmpinarea și înscrisurile au fost depuse cu mai mult de 5 zile înainte de termenul de judecată, iar recurentul a primit citația pe data de 18.12.2009, astfel încât, a avut timp suficient să-și angajeze un apărător.

Curtea, lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea apărătorului recurentului să studieze dosarul și actele depuse de intimată.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul-reclamant - reprezentat de avocat din Baroul București și intimata-pârâtă asistată de avocat din Baroul Prahova, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local i de și Consiliul Local G.

Avocat depune la dosar copie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6641/22.12.2009 de Biroul Notarului Public și solicită să se ia act că noul domiciliu al recurentului este în de M,-,.10,. B,. 1,.19, județ P, adresă unde urmează să i se comunice toate actele de procedură.

Curtea, ia act că recurentul solicită să i se comunice actele de procedură la noul domiciliu, respectiv în de M,-,.10,. B,. 1,.19, județ

Avocat depune la dosar două înștiințări de plată emise de Banca și originalul chitanțelor nr. -/19.01.2010 și nr. -/20.10.2009, din care rezultă că recurentul a încheiat o asigurare pentru studii și dotă pentru căsătorie.

Avocat, pentru intimată, depune la dosar adeverința nr. 87/08.01.2010 eliberată de Spitalul de Pneumoftiziologie și adeverința eliberată de Consiliul Local al Sălii.

Se comunică părților înscrisurile depuse la dosar.

Avocat și avocat, având pe rând cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de actele depuse la acest termen.

Curtea, în temeiul art. 305 pr.civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.

Avocat, pentru recurent, solicită să se încuviințeze efectuarea unui raport de evaluare psihologică a minorului și o anchetă socială la noul domiciliu al recurentului și să se acorde un nou termen de judecată pentru a mai depune acte.

Avocat, având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea cererilor de efectuare a unui raport de evaluare psihologică a minorului și efectuarea unei anchete sociale la noul domiciliu al recurentului, ca inadmisibile în fața instanței de recurs, iar referitor la cererea de amânare a cauzei pentru a se depune înscrisuri noi, arată că acestea trebuia să fie depuse până la primul termen de judecată.

Curtea, având în vedere că, potrivit art. 305 pr.civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la încheierea dezbaterilor, respinge cererea de probatorii formulată de apărătorul recurentului.

Avocat, având cuvântul, arată că atât raportul de evaluare psihologică, cât și ancheta socială, se caracterizează că fiind probe cu înscrisuri, deci pot fi încuviințate de instanța de recurs.

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei, în sensul de a se respinge apelul formulat de pârâtă, să se admită apelul formulat de reclamant și să se încuviințeze următorul programul de vizitare: marțea și joia între orele 17,00-20,00, cu luarea minorului în domiciliul reclamantului; în prima și a treia săptămână de vineri de la ora 12,00 până luni la ora 8,00; în fiecare an în perioada 1-21 august; prime două săptămâni din vacanța de iarnă, între 24-27 decembrie în anii pari și între 26 decembrie-2 ianuarie în anii impari; în anii impari 3 zile de Paști, din ajun de la ora 10,00 și până în următoarea zi la ora 20,00.

Cu cheltuieli de judecată.

Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că instanța de apel în mod corect a modificat programul stabilit de instanța de fond, întrucât era un program prea încărcat pentru un copil de 5 ani.

Minorul nu poate fi luat din domiciliul mamei, întrucât este alergic, suferă de astm bronșic și trebuie să respecte un regim strict de alimentație și trebuie să evite mediile în care există factori alergeni, pentru a se putea vindeca. Mai mult, recurentul stă împreună cu concubina sa, iar minorul nu o cunoaște, ceea ce ar fi un factor de stres în plus.

Programul solicitat de recurent oricum nu va putea fi respectat, deoarece acesta este asistent pe salvare și lucrează în ture, iar uneori lucrează sâmbăta sau duminica, în funcție de grafic.

În prezent, se impune păstrarea programului de vizitare stabilit de instanța de apel, urmând ca în viitor, când va crește, minorul să meargă la tatăl său ori de câte ori va dori.

Mai arată că, în art. 16 din Legea nr. 272/2004, se menționează că, în situația în care copilul a fost separat de unul dintre părinți, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, instanța judecătorească trebuie să ia în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului și poate limita exercitarea dreptului de a menține relațiile personale, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică sau mentală a copilului.

Solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Vălenii d Munte, pârâtul-reclamant -, a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă (), să i se încuviințeze a avea legături personale cu minorul -, în fiecare duminică din lună, între orele 9,00 și 19,00, la domiciliul său, o dată pe lună, de sâmbătă orele 9,00 până duminica orele 19,00, la domiciliul său, iar la domiciliul reclamantei de două ori pe săptămâna, respectiv și joi, între orele 17,00-18,00.

S-a mai solicitat de către pârâtul-reclamant ca în timpul concediului din perioada verii minorul să îi fie lăsat timp de o săptămână, pentru a organiza vacanțe împreună.

Prin încheierea din 9 iunie 2008, s-a dispus disjungerea acestei cereri, de cererea principală având ca obiect divorțul și formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. 1371/331 din 10 iunie 2008.

În raport de susținerile reclamantului, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii, arătând că programul de vizitare urmărit nu reflectă dorința reclamantului de a fi împreună cu minorul, ci intenția acestuia de șicanare a pârâtei, care i-a permis întotdeauna să îl viziteze pe copil în privința căruia s-a susținut că este timorat în prezenta reclamantului și cu mare greutate acceptă să plece din domiciliu împreună cu acesta.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a solicitat să se dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul, corespunzător veniturilor actuale realizate de acesta.

La data de 8 septembrie 2008, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că programul de vizitare să fie următorul: de două ori pe săptămână, și joi, între orele 17,00 - 20,00, în domiciliul pârâtei; în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 18,00, în domiciliul reclamantului, trei săptămâni în vacanța de vară în domiciliul reclamantei, două săptămâni în vacanța de iarnă, în domiciliul reclamantului și o săptămână în vacanța de Paște, în domiciliul reclamantului.

Judecătoria Vălenii d e M, prin sentința civilă nr.412/16.02.2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - și în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâta, încuviințând reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul - în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta între orele 9,00 - 19,00 și duminica între 9,00 - 19,00; în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, și joi, între orele 17,00 și 20,00; pe timp de vară, în perioada în care vacanța copilului coincide cu concediul reclamantului, 10 zile consecutiv, între orele 9,00 - 20,00; în vacanța de iarnă a copilului, 7 zile consecutiv, între orele 9,00 și 19,00, ce vor include și sărbătoarea Cului o dată la doi ani, începând cu anul 2010; în perioada sărbătorilor de Paște 3 zile consecutiv, între orele 9,00 și 19,00, începând cu anul 2009, o dată la doi ani.

Pentru exercitarea dreptului, reclamantul va putea vizita minorul la domiciliul acestuia, la grădiniță, îl va putea duce în locuri și localuri publice adecvate vârstei și va putea să îl ia la domiciliul său, în intervalul încuviințat.

Totodată, s-a mai dispus și majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului-pârât prin sentința civila nr. 1203 din 9 iunie 2008 Judecătoriei Vălenii d Munte, în favoarea minorului -, de la 320 lei, la 569 lei lunar, începând cu data formulării cererii-8 septembrie 2008 și până la majorat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1203/9 iunie 2008 Judecătoriei Vălenii d Munte, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, iar minorul - a fost încredințat, spre creștere și educare, pârâtei.

Prima instanță a constatat, din pozițiile exprimate de părți la interogatoriu și declarațiile martorilor, că sunt neînțelegeri între părinți cu privire la modul de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu copilul, opoziția pârâtei manifestându-se mai cu seamă la posibilitatea de găzduire a minorului, mai multe zile (deci și în timpul nopții), la reclamant.

Astfel, s-a apreciat că este necesar a se permite reclamantului a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtei, un număr suficient de zile pentru păstrarea legăturii existente și chiar strângerea acestei legături dintre tată și copil, însă, pe de altă parte s-a constatat că la momentul analizării cererii, găzduirea minorului, în vârstă de numai 4 ani, de către reclamant, în condițiile în care la această vârstă copiii suportă greu schimbarea obiceiurilor formate alături de mamă, nu este oportună, cu atât mai mult cu cât minorul are și unele probleme de sănătate.

În acest context, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea încuviințând reclamantului a avea legături personale cu minorul în toate perioadele solicitate, fără, însă, a-l putea găzdui peste noapte.

Având în vedere că veniturile reclamantului-pârât au crescut de la data pronunțării sentinței civile nr. 1203 din 9 iunie 2008, așa cum rezultă din adeverința emisă de Serviciul de Ambulantă Județean P, în temeiul art. 94 alin. 2 rap. la art. 86 alin. 1 și art. 97. fam. a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă, dispunându-se majorarea pensiei de întreținere la suma de 569 lei lunar.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin probele administrate în cauză a dovedit că minorul este puternic atașat de tatăl său, care l-a vizitat în permanență, fiind însă nevoit să promoveze două acțiuni pe cale de ordonanță președințială, deoarece pârâta nu i-a permis să aibă legături personale cu copilul în lipsa unei hotărâri judecătorești.

Dezvoltând motivele de apel, reclamantul a apreciat că, deși minorul are vârsta de doar 4 ani, poate rămâne peste noapte în domiciliul tatălui său având în vedere că poate fi ajutat și de bunicii paterni care au mai avut grijă de copil pe perioada căsătoriei părților, locuind în apropierea reclamantului.

În continuare, reclamantul a menționat că este asistent medical, astfel încât, poate avea grijă de minor, solicitând a i se încuviința a avea legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la orele 9,00 până duminica la orele 19,00; în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, și joi între orele 17,00-20,00; pe timp de vară, în perioada în care vacanța copilului coincide cu concediul reclamantului timp de 10 zile consecutiv; în vacanța de iarnă timp de 7 zile consecutiv ce vor include și sărbătoarea Cului o dată la 2 ani, începând cu anul 2010; în perioada sărbătorilor de Paște, timp de 3 zile consecutive începând cu anul 2009, odată la 2 ani.

La rândul său, pârâta a declarat apel împotriva aceleiași sentințe,arătând că programul de vizitare a minorului stabilit de instanța de fond este obositor, copilul nemaiavând posibilitate de relaxare, cu precizarea că în zilele de luni, și joi este solicitat de activități preșcolare, pe care trebuie să le pregătească fie acasă, fie în afara domiciliului.

Pârâta a mai susținut că programul din perioada sărbătorilor de C și Paște în care este inclusă toată ziua, îl solicită pe minor atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, iar dacă reclamantul are intenții bune în ceea ce privește dezvoltarea copilului se poate fixa un program mai lejer, iar nu unul monoton cum este cel stabilit prin ordonanța președințială.

La termenul de judecată din 11.06.2009, pârâta a depus o completare a motivelor de apel, arătând că este de acord ca legăturile personale cu minorul să se desfășoare în prima și a treia săptămână din lună între orele 9,00-19,00 prin luarea copilului în domiciliul reclamantului, excluzându-se ziua de duminică; în a doua și a patra săptămână din lună, numai în ziua de între orele 17,00-20,00; în perioada sărbătorilor de Paște și C, fixate odată la 2 ani, luarea minorului o zi, iar nu 3 zile.

În raport de motivele de apel formulate de apelantul-reclamant -, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr.564 pronunțată la 15 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de reclamantul -, ca nefondat și a admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul - de două ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 9,00-19,00 la domiciliul reclamantului, în a doua și a patra săptămână, în ziua de între orele 17,00-20,00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă al reclamantului, la domiciliul acestuia și o zi în perioada sărbătorilor de Paște și C între orele 9,00-14,00, la domiciliul tatălui.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-reclamant -, instanța de apel a reținut că, în speță, minorul rezultat din căsătoria părților are o vârstă fragedă, de 5 ani și 3 luni, iar la stabilirea, în concret, a programului de vizitare a acestuia, ca modalitate de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul, trebuie avut în vedere interesul superior al copilului, interes determinat de o serie de factori, precum vârsta și sexul acestuia, atașamentul părinților față de copii chiar și anterior desfacerii căsătoriei, dar și al acestora din urmă față de părinți etc.

Astfel, instanța de apel a apreciat că, dată fiind vârsta fragedă a minorului, acesta are nevoie de supraveghere maternă permanentă, de respectarea cu strictețe a programului de odihnă, precum și a celui de hrănire.

Pe de altă parte însă, s-a reținut și împrejurarea că minorul are nevoie, datorită vârstei la care se află în prezent, fără a fi negat atașamentul apelantului față de acesta, de un climat emoțional stabil care să garanteze o dezvoltare ulterioară armonioasă din punct de vedere fizic, moral și intelectual.

Referitor la programul de vizitarea a minorului solicitat de către apelantul-reclamant, tribunalul a apreciat că, la momentul actual, acesta este obositor și chiar împovărător pentru minor, întrucât are nevoie de prezența mamei sale, chiar în condițiile în care tatăl este asistent medical, de respectarea unui program de viață care îi poate influența dezvoltarea ulterioară, de un climat emoțional stabil, etc.

instanța că art.44 din Codul familiei reglementează posibilitatea modificării măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, astfel încât, pe măsura înaintării în vârstă a minorului, se poate schimba programul de vizitare a acestuia, prin luarea în domiciliul apelantului, pentru perioade de timp mai mari, astfel cum s-a solicitat în prezenta cauză, o asemenea măsură fiind chiar benefică pentru păstrarea și consolidarea afecțiunii și atașamentului dintre aceștia, sentimente ce trebuie să caracterizeze relațiile dintre părinți și copii.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-pârâtă, tribunalul a apreciat că programul de vizitare al minorului propus de apelanta-pârâtă prin completarea motivelor de apel, răspunde interesului superior al copilului, avându-se în vedere vârsta minorului, de aproximativ 5 ani și 3 luni, necesitatea de a-i fi asigurat un program optim și echilibrat de viață, instruire școlară și extrașcolară, odihnă și, totodată, necesitatea de a beneficia de prezența, grija și responsabilitatea ambilor părinți, într-o manieră care să pună pe primul plan dezvoltare ulterioară fizică, morală și intelectuală a minorului.

S-a mai arătat că divorțul părinților nu trebuie să fie de natură a produce consecințe traumatizante pentru minorii rezultați din căsătorie, motiv pentru care legătura dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul și acesta din urmă, trebuie să fie permanentă, dar să nu contravină intereselor minorului.

Așa fiind, tribunalul a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul - de două ori pe lună, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 9,00-19,00 la domiciliul reclamantului, în a doua și a patra săptămână, în ziua de între orele 17,00-20,00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă al reclamantului, la domiciliul acestuia și o zi în perioada sărbătorilor de Paște și C între orele 9,00-14,00, la domiciliul tatălui, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul -, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă.

Recurentul a arătat că tribunalul, în mod eronat, a considerat că programul propus de apelanta-pârâtă prin completarea motivelor de apel, răspunde interesului superior al copilului, avându-se în vedere vârsta minorului, de 5 ani și 3 luni, necesitatea de a-i fi asigurat un program optim și echilibrat de viață, instruire școlară și extrașcolară, necesitatea de a beneficia de prezența, grija și responsabilitatea ambilor părinți, într-o manieră care să pună pe primul plan dezvoltarea ulterioară fizică, morală și intelectuală a minorului.

S-a mai susținut că tribunalul a apreciat că, dată fiind vârsta fragedă a minorului, acesta are nevoie de supraveghere maternă permanentă, de respectarea cu strictețe a programului de odihnă, precum și a celui de hrănire, de un climat emoțional stabil care să garanteze o dezvoltare ulterioară armonioasă din punct de cerere fizic, moral și intelectual, și că programul de vizitare solicitat de reclamant este, la momentul actual, obositor și chiar împovărător pentru minor.

Apreciază recurentul că soluția tribunalului este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, respectiv cu încălcarea interesului superior al copilului, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă.

Arată recurentul că hotărârea instanței de apel nu protejează interesul superior al copilului, ci interesele mamei sale, relația tată-copil fiind grav prejudiciată prin modalitatea în care pârâta înțelege să-și exercite prerogativele de părinte căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare.

Susține recurentul că, deși ar trebui să aibă libertatea de a decide cum anume să-și petreacă timpul cu copilul, pârâta este prezentă la toate întâlnirile și obstrucționează aproape orice inițiativă a sa.

În aceste condiții, apreciază recurentul, un program de vizitare la domiciliul pârâtei este nociv pentru copil, având în vedere starea de tensiune pe care pârâta o creează prin prezența și intervențiile sale directe.

Se mai arată că instanța a îngrădit nejustificat dezvoltarea relațiilor de atașament dintre recurent și minor, precum și derularea unei vieți de familie, drepturi garantate prin art. 26 din Constituția României și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se critică hotărârea și pentru faptul că este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 14-15 din Legea nr. 272/2004, care, printre altele, exemplifică maniera de realizare a relațiilor personale și contactelor directe dintre copil și părintele căruia nu i-a fost încredințat, respectiv găzduirea copilului.

De asemenea, recurentul susține că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, întrucât programul de vizitare stabilit de instanță, care este deosebit de limitat, nu numai că nu îi permite stabilirea unor legături personale cu copilul, dar nici nu îi permite, în mod efectiv, să vegheze la creșterea, educarea și pregătirea profesională a acestuia.

Recurentul a mai arătat că aprecierea instanței că prezența mamei este absolut necesară, nu reprezintă un argument în a cenzura relațiile personale și contactele dintre copil și tatăl său.

Un alt motiv de recurs vizează nemotivarea hotărârii în ceea ce privește stabilirea programului de vizitare pentru sărbătorile de Paște și vacanța de vară, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 7 pr.civilă.

Apreciază recurentul că se impune admiterea programului de vizitare pe care l-a solicitat, deoarece fiecare părinte trebuie să aibă posibilitatea de a da copiilor lui educația și învățăturile de viață pe care le consideră oportune, iar pentru asta are nevoie să petreacă mai mult timp cu copiii, fără să fie constrâns de celălalt părinte.

A mai arătat recurentul că separarea părinților și stabilirea domiciliului copilului la mamă, nu trebuie să constituie o limitare a contactului copilului cu tatăl, potrivit intereselor personale ale mamei.

Dreptul de a avea legături personale cu minorul nu poate fi limitat decât în situații de excepție, respectiv pentru protejarea copilului minor față de un mediu total nesănătos pentru dezvoltarea sa armonioasă.

Cum din probele administrate în cauză nu au rezultat împrejurări de fapt care să susțină ideea unui mediu inadecvat sau periculos pentru dezvoltarea armonioasă a minorului, simplele susțineri ale pârâtei, nefundamentate pe un probatoriu pertinent, sunt irelevante.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei nr. 564/2009 a Tribunalului Prahova, respingerea apelului formulat de pârâta și admiterea apelului formulat de reclamant, în sensul de a se încuviința programul de vizitare solicitat de reclamant.

La data de 12 ianuarie 2010, intimata-pârâtă a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamantul susține că nu au fost identificate împrejurări care să impună exercitarea limitată a relațiilor tată-copil, însă, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că acesta are o fire violentă, că a agresat-o fizic pe pârâtă și că a provocat scandal în domiciliul foștilor socri, fiind sancționat cu amendă administrativă prin Ordonanța nr. 1495/P/2008 a Parchetului de pe lângă i de

A mai arătat pârâta că minorul nu poate fi luat din domiciliul său, întrucât este alergic, suferă de astm bronșic și trebuie să respecte un regim strict de alimentație și trebuie să evite mediile în care există factori alergeni, pentru a se putea vindeca.

Precizează pârâta că oricum nu poate fi permanent de față atunci când recurentul îl vizitează pe minor, deoarece are un program de lucru special, stabilit în baza unui grafic care diferă de la o săptămână la alta.

Pârâta a depus la dosar certificatul medical nr. 2820/4.01.2010, biletul de trimitere din 28.11.2009, buletin de analize medicale și rețetă de medicamente.

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speța de față nu au fost încălcate dispozițiile art.2 alin.3 din Legea 272/2004 referitoare la respectarea interesului superior al copilului câtă vreme Tribunalul Prahovaa avut în vedere tocmai acest principiu.

De asemenea, prin stabilirea modalității de păstrare a relațiilor de familie dintre recurent și copilul său nu au fost încălcate, așa cum susține acesta în cererea de recurs, dispozițiile art.14 -15 din Legea 272/2004, art.43 alin.3 din codul familiei, art.30- 32 din Legea 272/2004, art.97 codul familiei, art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.26 din Constituția României.

Este incontestabil că toate textele legale invocate mai sus prevăd existența acelorași drepturi și îndatoriri ale părinților față de copiii lor minori și dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta, dar prin prisma principiului ocrotirii interesului superior al copilului, enunțat atât în legea specială nr.272/2004, cât și în Constituția României, instanța de judecată este chemată să stabilească, în caz de neînțelegere între părinți, care este modalitatea de exercitare a acestor drepturi care să îi asigure minorului o dezvoltare psiho-socială și o creștere cât mai armonioasă.

Tocmai 864 (1979) Adunării a Consiliului Europei al cărei principiu stipulează, așa cum arată recurentul: "copiii nu trebuie să mai fie considerați proprietatea părinților ci să fie recunoscuți ca persoane cu drepturi și necesități proprii" se tinde a fi încălcată în cazul admiterii în totalitate pretențiilor reclamantului.

Astfel, acesta după ce în cererea inițială solicitase următorul program: în fiecare duminică din lună, între orele 9,00 - 19,00, o dată pe lună de sâmbăta de la orele 9,00 până duminica la orele 19,00 la domiciliul său și la domiciliul reclamantei de două ori pe săptămână, și joi între orele 17,00 - 18,00 și o săptămână vara, în precizarea acțiunii (fila 14) solicită stabilirea unui program de două ori pe săptămână, și joi între orele 17,00 - 20,00 în domiciliul pârâtei, în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de vineri de la orele 18,00 până duminica la orele 18,00, trei săptămâni vara, două săptămâni iarna și o săptămână de Paști în domiciliul reclamantului.

În cadrul motivelor de apel s-a solicitat luarea minorului în domiciliul reclamantului, în prima și a treia săptămână din lună de sâmbăta ora 9,00 până duminica ora 19,00, în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, și joi între orele 17,00 - 20,00, vara zece zile, iarna șapte zile, inclusiv Cul, de Paști 3 zile o dată la doi ani, pentru ca acest program să fie modificat din nou în cadrul motivelor de recurs.

Astfel, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.294 cod pr.civilă, încă din fața instanței de apel nu se mai puteau formula cereri noi, recurentul solicită o nouă modalitate de exercitare a drepturilor părintești, mult mai împovărătoare și anume: luarea minorului din domiciliul mamei și cu excluderea prezenței acesteia în zilele de și joi, între orele 17,00 - 20,00, în prima și a treia săptămână a lunii, de vineri ora 12,00 de la sfârșitul programului de grădiniță, până luni ora 8,00, în intervalul 1 - 21 august, două săptămâni în vacanța de iarnă, prima săptămână în vacanța de paște și trei zile de paște din ajun de la ora 10,00 până la ora 20,00 în a treia zi.

Această atitudine oscilantă, coroborată cu declarațiile martorilor (chiar și cel al reclamantului) care au declarat că între părți a existat inițial o înțelegere raportat la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești, dar și cu înscrisurile emanând de la autoritățile publice, inclusiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de M care prin Ordonanța nr.1495/P/2008 (fila 39 dosar fond) a confirmat fapta de amenințare cu acte de violență din partea recurentului a pârâtei și a părinților ei, conduce la concluzia că recurentul formulează asemenea cereri în scop șicanator, uzând în mod abuziv de dreptul său de părinte pentru a obține printr-o hotărâre judecătorească un program extrem de obositor și stresant pentru minor.

Toate acestea, în condițiile în care, așa cum a recunoscut la interogatoriul luat de către instanța de fond (fila 63) deși a avut posibilitatea de a-l vizita zilnic pe minor, conform unei sentințe, din a doua săptămână nu a mai venit să viziteze minorul, cu motivarea că ar fi intenționat să îl ia la mare.

Ori, păstrarea relațiilor de familie garantată de Constituția României, nu poate fi exercitată în salturi, drepturile și mai ales obligațiile părintești urmând fi exercitate cu bună credință, în interesul copilului, nu în detrimentul lui, în mod periodic.

În condițiile în care minorul frecventează cursurile unei grădinițe, în comuna G, tatăl locuind, așa cum indicat instanței de recurs, în imobilul cumpărat la data de 22.12.2009, împreună cu numita -, situat în i de M, numai transportarea copilului între cele două localități, marțea și joia, nu ar permite un timp suficient pentru relaționarea tată - fiu, în intervalul 17,00 - 20,00, așa cum solicită recurentul.

În condițiile în care minorul va urma în curând cursurile școlare, va avea teme de efectuat la materii care nu sunt aceleași cu cele din ziua de vineri, iar luarea acestuia direct de la cursuri vinerea și aducerea lunea la ora 8,00 nu ar însemna decât un minus în dezvoltarea și educația lui prin schimbarea drastică a mediului în care obișnuiește a-și efectua temele.

De altfel, chiar programul de la locul de muncă al reclamantului care este conform adeverinței nr.62/2009 (fila 66 dosar fond) asistent în cadrul Serviciului de Ambulanță Județean P, nu îi poate permite acestuia să respecte programul solicitat instanței.

Pe de altă parte, din raportul psihologic atașat la dosarul cauzei (fila 87 dosar fond) se arată că minorul manifestă tendințe agresive în relaționarea cu cei din jur, datorate probabil unui patern învățat și are o stare de ușoară anxietate datorată unor traume trăite în trecut cu posibilitate de ameliorare și recuperare într-un mediu calm, echilibrat, lipsit de conflicte și tensiune, mediu care nu poate fi asigurat nicidecum prin impunerea unei navete permanente între domiciliile situate la o distanță apreciabilă ale celor doi părinți.

Mai mult, conform actelor medicale atașate la dosarul cauzei, minorul suferă de astm bronșic alergenic, urmând un tratament în acest sens, se află sub observație medicală și ca atare trebuie să evite factorii de risc alergic, precum și schimbările bruște de temperatură, umezeală, etc. inclusiv locul unde doarme sau își petrece cea mai mare parte timpului.

În aceste condiții, programul stabilit de către instanța de apel este optim în asigurarea tuturor condițiilor de creștere și dezvoltare ale minorului, permițând reclamantului să ia minorul în domiciliul său în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 9,00 - 19,00, iar în a doua și a patra săptămână marțea de la orele 17,00 la 20,00 în domiciliul pârâtei, astfel încât nu sunt incidente motive de nelegalitate hotărârii pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă.

Nu se confirmă susținerile recurentului, precum că instanța nu a motivat stabilirea programului în vacanță și de sărbători, câtă vreme la aprecierea acestui program au fost avute în vedere criteriile de ansamblu referitoare la vârsta, sexul copilului, atașamentul ambilor părinți față de copil, nevoia de supraveghere maternă permanentă, respectarea programului de hrănire și de odihnă și mai ales nevoia unui climat emoțional stabil.

Instanța de apel arătat că programul pentru care a optat răspunde interesului superior al copilului, avându-se în vedere vârsta minorului, necesitatea de a-i fi asigurat un program optim și echilibrat de viață, instruire școlară și extrașcolară, odihnă și totodată, necesitatea de a beneficia de prezența, grija, responsabilitatea ambilor părinți, într-o manieră care să pună pe primul plan dezvoltarea ulterioară fizică, morală și intelectuală a minorului.

Raportat la cele mai sus arătate, se poate constata că nu sunt incidente nici dispozițiile art.304 pct.7 cod pr.civilă, astfel încât criticile recurentului aduse deciziei tribunalului sunt nefondate.

Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză, iar în baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă va fi obligat recurentul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, respectiv onorariul de avocat, conform chitanței nr.544/2010 (fila 36 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în de M,-,.10,. B,. 1,.19, Cod poștal -, Județ P,împotriva deciziei civile nr.564 pronunțată la 15 octombrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu pârâta, domiciliată în comuna G,-, Cod poștal -, Județ P și cu autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL V DE și CONSILIUL LOCAL G.

Obligă recurentul, către intimată, la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.CC

6 Ex/03.02.2010

f- Judecătoria Vălenii d e

a- Tribunalul Prahova

,

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Mioara Iolanda Grecu
Judecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Ploiesti