Divort. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.42/R-MF
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Rm.V,-, -.D,.27, împotriva deciziei civile nr.211/A//16 oct.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, cu domiciliul ales la familia, în Rm.V, str.-, -8,.A,.12, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât G, asistat de avocat, în baza împuternicirii nr.-/2010, eliberată de Baroul București și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii nr.1/2010, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul, timbrat cu taxă judiciară de timbru de 16 lei, cf.nr.12318/14 ian.2010, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și încredințarea minorului către tată, fără cheltuieli de judecată. Arată că, minorul locuiește în prezent la tată, iar minora la mamă. Băiatul are un atașament deosebit față de tată, care s-a ocupat de creșterea și educarea lui, meditându-l la limba engleză, mergând la un club sportiv și fiind olimpic la matematică. Solicită reaudierea minorului pentru a se avea în vedere poziția acestuia cu privire la încredințare.
Avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că, datorită comportamentului soțului, reclamanta, în anul 2002, mai formulat o acțiune de divorț, însă, la insistențele acestuia, a renunțat. Pârâtul a avut o atitudine nepotrivită atunci când a reținut în domiciliu pe minor, având intenția de aoș antaja sentimental pe pârâtă pentru a relua relațiile de căsătorie. Reclamanta dorește să-i fie încredințat minorul pentru că este o mamă bună, care s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor, existând un atașament puternic reciproc între mamă și minori.
Intimata-reclamantă, întrebată fiind de către instanță, arată că este în interesul minorilor să crească împreună.
Recurentul-pârât, întrebat fiind de către instanță, arată că minorul nu dorește să-și viziteze mama.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.7550/23 decembrie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlcea admițând acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului G, la fel ca și cererea reconvențională a acestuia, a desfăcut, din vina ambilor soți, căsătoria încheiată la 10 sept.1995 și trecută în Registrul stării civile al Primăriei Municipiului Râmnicu V, sub nr.578 din aceeași zi, dispunând reluarea, de către reclamantă, a numelui purtat anterior, acela de "" și încredințându-i acesteia pe cei doi minori născuți în timpul căsătoriei, cu obligarea tatălui la plata către mamă, în favoarea acestora, a câte 90 lei lunar, în total 180 lei, de la data pronunțării și până la majorat.
În motivare, în fapt s-a reținut că reclamanta, în scopul de a asigura un nivel corespunzător de trai familiei sale, aloca foarte mult timp ocupațiilor profesionale care se desfășurau în cadrul firmei pârâtului, acesta la rândul său fiind excesiv de gelos, consumând băuturi alcoolice care îi declanșau un comportament violent, mergând până la lovituri aplicate soției.
După despărțirea în fapt a soților, pârâtul a reținut la sine pe minorul băiat, urmărind ca, în acest mod, să ajungă la o conciliere cu reclamanta, îngrijirea acordată însă copilului fiind una corespunzătoare, ce i-a permis rezultate bune școlare și extrașcolare.
În privința opțiunii copiilor, s-a constatat că, în vreme ce minora - în vârstă de 8 ani, a arătat în mod clar că dorește să fie încredințată mamei, băiatu, de 11 ani, nu și-a manifestat o opțiune clară, arătând că vrea să rămână împreună cu ambii părinți.
Apelul declarat de către pârâtul-reclamant împotriva sentinței pe care a criticat-o pentru greșita încredințare a băiatului către mamă, deși toate probele au confirmat că tatăl este perfect capabil să asigure o bună creștere și îngrijire atât material cât și educațional, a fost respins de Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.211/A/ din 16 oct.2009, prin care s-a reținut că ambii părinți dispun de posibilități materiale și morale, însă interesul băiatului este acela de a crește împreună cu sora sa, opțiunea manifestată de acesta în instanța de apel dovedind faptul că tatăl încearcă influențarea sa psihică negativă față de vârsta sa fragedă.
Cât despre educația școlară a minorului s-a reținut că ambii părinți au atât obligația cât și dreptul de a se implica în aceasta, căutând să nu-l implice în mod direct în procesul de divorț, să nu-l supună la traume emoționale, mai mult decât este necesar.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs pârâtul-reclamant, criticând-o pentru greșita încredințare a minorului -, născut la data de 21 febr.1997, mamei sale, în considerarea unei prezumții neprevăzute de lege, fără a se ține cont de faptul că, la dosar, a fost depusă, din partea acestuia, o scrisoare prin care și-a manifestat opțiunea de a fi încredințat, spre creștere și educare tatălui.
S-a mai criticat fondarea soluției pe ideea existenței unui interes al minorului prin crearea posibilității de a crește, în continuare, alături de sora sa mai mică, deși legiuitorul nu a găsit de cuviința să prevadă o asemenea măsură, în vreme ce alte probe avute în vedere de instanță, cum ar fi depoziția martorei care este angajata reclamantei pentru a supraveghea copiii și cea a surorii sale, sunt în mod evident părtinitoare.
De altfel, chiar și din aceste probe rezulta atașamentul inclusiv al fetiței față de tată, precum și rezultatele foarte bune la unele materii ale băiatului care se datorează tocmai preocupării acestuia.
La fel, martorii au evidențiat darurile făcute de tată minorilor la întoarcerea sa din străinătate și, în general, calitatea de bun tată, în vreme ce, în favoarea reclamantei, nu se putea reține decât simpla calitate de mamă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, făcând trimitere, la rândul său, la probele cauzei, cu referire la aspecte de proastă conduită a tatălui pe fondul consumului de alcool și al ieșirilor de violență și gelozie. Mai susține intimata că, în realitate, recurentul, rămas în urma unui ultim scandal între soți în apartamentul domiciliu comun, nu urmărește decât crearea unui drept de preferință în primirea acestui apartament.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată că, în realitate, toate acestea, deopotrivă ca și susținerile făcute prin întâmpinare, vizează modalitatea de stabilire de către instanță a stării de fapt privitor la interesul minorului rezultat din căsătorie.
Or, starea de fapt care a concluzionat existența unei mai bune protecții a acestui interes prin încredințarea către mamă, constituie o chestiune de fapt, de apreciere a probelor și apărărilor cauzei, posibilitatea cercetării instanțelor de recurs în această direcție fiind exclusă după modificarea dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă prin abrogarea pct.10 și 11 ale acestui text.
În aceste condiții, față de starea de fapt reținută de către instanță, din aprecierea prin propriile simțuri a probelor existente la dosar, neconstatându-se vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.D,.27, județul V, împotriva deciziei civile nr.211/A/ din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, cu domiciliul ales la familia, în Râmnicu V, str.-, -8,.A,.12, județul
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - ---, -,
Grefier,
G,
Red.-
Tehnored.
Ex.4/27.01.2010.
Jud.apel: -.
.
Jud.fond:.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Divort. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Pitesti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 300/2008. Curtea de... → |
|---|
