Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 102/
Ședința publică din 11 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu -M, județul M, împotriva deciziei civile nr.255 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 4766/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pârâtul recurent,în stare de arest, deținut în Penitenciarul Tg.M, și pentru reclamanta intimată lipsă, av. - lipsind Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria de Câmpie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, nefiind timbrat cu suma de 3,00 lei taxă judiciară de timbru și nici cu 0,15 lei timbru judiciar, după care;
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar chitanțele nr.14362(67) și nr.19167 (66) cu care achită taxa judiciară de timbru, precum și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei timbru judiciar.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pârâtul recurent declară că invocă motivele de nelegalitate în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, își menține motivele de recurs învederate în scris, critică hotărârea atacată, pe motiv că nici în hotărârea judecătoriei și nici în cea pronunțată de tribunal nu i se permite să aibă legături personale cu minorul. Declară că a existat o înțelegere cu reclamanta intimată, în sensul că el își dă acordul pentru ca minorul să-i fie încredințat cu condiția ca ea să-l aducă la penitenciar, ca să-l vadă pe minor, iar reclamanta intimată nu a respectat această înțelegere. Mai precizează faptul că nu este de acord ca reclamanta intimată să-l ducă pe minor în străinătate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. In mod corect și având în vedere interesul minorului, acesta a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei intimate, mama copilului. Reclamanta intimată are condiții și posibilități financiare pentru întreținerea creșterea și educarea minorului. Nu s-a stabilit un program pentru stabilire legăturii cu tatăl recurent pârât pe motiv că acesta a formulat cerere în acest sens.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4871 din 12 iunie 209 Judecătoriei Tg-M s- admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului - și intervenientei și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei de Câmpie; s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a intervenientei principale; s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul - născut la data de 01.02.2002, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în baza art.42 alin.1 Codul familiei, ținând seama de poziția exprimată de pârât, referate de anchetă socială întocmite în cauză și declarația martorului, și dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr.272/2004 se impune încredințarea minorului spre creștere și educare la mama reclamantă.
Prin decizia civilă nr.255 din 19 noiembrie 2009 Tribunalului Mureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de -, deținut în penitenciarul Tg.M, împotriva sentinței civile nr.4871 din 12.06.2009 a Judecătoriei Tg.M și s-a respins capătul de cerere privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Instanța de apel a reținut aceeași stare de fapt și de drept.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâtul -, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în sensul încredințării minorului la mama pârâtului.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta nu aduce copilul în vizită la penitenciar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de apel, copilul are dreptul să crească alături de părinți, încredințarea acestuia unei alte persoane fiind o măsură excepțională, pentru ocrotirea interesului superior al copilului - art.30 și art.33 din Legea nr.272/2004.
Faptul că pârâtul se află în penitenciar și reclamanta nu aduce copilul în vizită la recurent, nu constituie o situație excepțională care să determine măsura încredințării minorului la bunica paternă, pârâtul având la îndemână acțiunea în stabilirea unui program de vizitare.
Instanța are în vedere interesul copilului, care fiind audiat în prima instanță (102 dosar fond), a declarat că este atașat de mamă care îl crește împreună cu bunicii materni, că dorește să locuiască cu mama și nu își amintește de bunica paternă.
Potrivit contractului de închiriere (113 dosar fond) și adeverinței de muncă (118 dosar fond) reclamanta are loc de muncă stabilit în Austria și o locuință închiriată.
În această situație, ținând seama de voința minorului și că mama prezintă condițiile necesare pentru creșterea și educarea acestuia, având în vedere și dispozițiile art.312 pr.civ. urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul -, deținut în Penitenciarul Tg-M, împotriva deciziei civile nr.255 din 19 noiembrie 2009 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr.-, -
fiind în concediu, semnează
Președintele instanței
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
5 exp.
23.03.2010
Jud.fond:
Jud.apel.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 527/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
