Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 623/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pârâtul recurent, personal, lipsă reclamanta intimată și pârâții intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, pârâtul recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în completare, în cuantum de 1707 și 3,5 lei timbru judiciar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 623 din 3.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 136/27.02.2008, pronunțată de Judecătoria Făget, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și, precum și cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecata ca nedovedite.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 136 din 27.02.2008 pronunțată de Judecatoria F in dosar nr- s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta reconventionala -, in contradictoriu cu paratul reconventional -, si s-a admis in parte cererea formulata de acesta din urma in contradictoriu cu paratii reconventionali si -, si in consecinta:
S-a dispus lichidarea starii de codevalmasie prin atribuirea imobilului constructie cu destinatia farmacie umana, inscris in CF nr. 1989., nr. top. 886 reclamantei reconventionale - si a foost obligata la 52.958 lei cu titlu de sulta catre paratul reconventional -.
S-au atribuit urmatoarele bunuri mobile: o canapea coltar, un calculator, un birou calculator, un scaun birou, o imprimanta color, o camera filmat Sony, un video Sony, un TV color, o masina de spalat automata, un cuptor microunde, 2 bucati covoare persane, un robot bucatarie, un filtru cafea, un fier calcat, un mixer, un serviciu masa reclamantei reconventionale - si o obliga pe aceasta la 1.318 lei cu titlu de sulta catre paratul reconventional -.
S-a luat act ca paratul reconventional - a renuntat la includerea in masa partajabila a cantitatii de 80 grame aur.
A obligat reclamanta reconventionala - la plata catre paratul reconventional - a echivalentului in lei a sumei de 1375 euro la data platii.
A obligat paratii reconventionali -, si in solidar la plata catre paratul reconventional - a sumei de 3.168 lei.
A respins in rest ambele cereri ca neintemeiate.
S-au compensat cheltuieli de judecata facute de parti.
Instanța de fond a apreciat contributia reclamantei reconventionale - la dobandirea bunurilor comune la 68%, iar a paratului reconventional - la 32%, avand in vedere veniturile realizate de fostii soti, pe de o parte, iar, pe de alta parte ajutorul financiar acordat sotiei de parintii, materializat in suma de 200 lei platita ca avans pentru garsoniera.
Retinand calitatea de bunuri comune si a bunurilor mobile enumerate mai sus, aflate in posesia reclamantei reconventionale -, i s-au atribut aceste bunuri fiind obligata reclamanta reconventionala - la sulta catre paratul reconventional -.
Întrucât paratul reconventional -, a dovedit cu extrasele de cont nedepunerea de catre reclamanta reconventionala - sumei de 1375 euro reprezentant partea de jumatate din chiria pentru 11 luni incasata din inchirierea spatiului farmaciei, instanta de fond a admis si acest petit,sens in care s-a dispus obligarea reclamantei reconventionale - la plata catre paratul reconventional - a echivalentului in lei a acestei sume la data platii.
In ceea ce priveste imbunatatirile aduse la imobilul proprietatea paratilor reconventionali, si, instanta de fond a retinut ca dovedite doar inlocuirea tiglei cu tabla la unul din corpurile de cladire si lucrarile de canalizare, dispunând obligarea paratilor reconventionali -, si in solidar la plata catre paratul reconventional - a contravalorii contributiei sale.
Împotriva sentinței civile nr. 136/27.02.2008 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr- a declarat apel paratul, fiind inregistrat la Tribunalul sub nr.541/832/29.04.2008.
In motivarea apelului, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate in privinta cotei de contributie a intimatei la achizitionarea bunurilor comune de la 68%la doar 35 % contributia acestuia fiind nu de 32,ci de 65%, a inlaturării pretinsului ajutor financiar din partea parintilor, si, in suma de 200 lei, achitat ca avans pentru garsoniera bun comun de la
A solicitat includerea în masa partajabilă și obligarea intimatilor la plata contravalorii cotei de parte din toate lucrarile dovedite a fi executate la imobilul proprietatea familiei fostilor socrii, fara contributia acestora,precum si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata in apel.
A arătat că instanța de fond a gresit atunci cand a calificat calea de atac a sentintei pronuntate ca fiind recurs si nu apel, contravenind dispozitiilor imperative ale art. 282 ind. 1.pr civ, si atunci cand a retinut contributia superioara a intimatei, in proportie de 68%,iar a apelantului,de doar 32% la dobandirea bunurilor comune, bazate pe un simplu calcul aritmetic al salariilor percepute pana in luna august 2004 (data finalizarii imobilului in litigiu),fara a lua in calcul contravaloarea produselor agroalimentare valorificate pe piata libera,urmare a efortului personal al recurentului, in completarea veniturilor din salarii.
A susținut că din probele dosarului a rezultat că părțile nu s-au gospodarit impreuna cu fostii socrii, că fiecare familie contribuia la cheltuielile comune in proportie egala, astfel incat, a apreciat că este gresita si retinerea instantei de fond cum că acesta nu ar fi contribuit in mod egal la toate imbunatatirile efectuate la imobilul proprietatea acestora,martorii audiati in cauza confirmand aceasta stare de lucruri.
A mai arătat ca hotararea primei instante îl prejudiciaza nu doar in ceea ce priveste cota de contributie la edificarea imobilului bun comun, la imbunatatirile aduse imobilului proprietatea familiei, dar si la pretinsa contributie superioara a intimatei la cumpararea garsonierei din
Tribunalul a respins apelul cu motivarea că la stabilirea contribuției mai mari a reclamantei intimate a fost avut în vedere avansul de 200 lei achitat de părintii reclamantei pentru achizitionarea garsonierei din C, cumparata de soți imediat după încheierea casatoriei.
S-a reținut că pârâtul a recunoscut la interogatoriul luat in cauza plata avansului de 200 lei de catre socrii, sustinand insa ca acest avans a fost restituit socrilor, sustinere nedovedita de probele administrate in cauza de parat.
Susținerea pârâtului în sensul că acesta a realizat venituri suplimentare din munca în agricultură, nu a fost reținută de instanța de appel, apreciindu-se că este nedovedită.
Cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea familiei, s-a reținut că pârâtul a probat contribuția sa, doar cu privire la înlocuirea țiglei de pe imobil, cu tablă și lucrările de canalizare la imobil.
Cu privire la bunurile comune mobile dobândite de părți, s-a reținut că acestea se regăsesc și în expertiza prețuitoare de bunuri mobile efectuată în cauză de expert.
Împotriva deciziei civile nr. 623/3.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, în sensul schimbării sentinței recurate în privința cotei de contribuție a intimatei la achiziționarea bunurilor comune de la 68% la dosar 32%, iar contribuția sa fiind nu de 32%, ci de 65%, înlăturării pretinsului ajutor financiar din partea părinților săi, și în sumă de 200 lei, achitat ca avans pentru garsoniera bun comun de la, rămase neîmpărțite, minus petita, incluzându-se în masa partajabilă și dispunându-se obligarea intimaților la plata contravalorii cotei de parte din toate lucrările dovedite a fi executate la imobilul proprietatea familiei foștilor socrii, fără contribuția acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că veniturile sale și cele ale intimatei au fost aproximativ egale, ajungând ulterior ca ale sale să crească gradat, să fie aproximativ egale cu cele realizate de intimată până la nivelul anului 2004, cu atât mai mult, cu cât aceste venituri sunt pe o perioadă de 2 ani de zile, intimata fiind în concediu de maternitate, perioadă în care pârâtul a fost cel care a întreținut familia, intimata nerealizând nici un venit.
Arată că instanța trebuia să rețină contribuția egală a soților la achitarea garsonierei și nu contribuția superioară a intimatei cu această sumă, cu atât mai mult, cu cât garsoniera a fost cumpărată ulterior încheierii căsătoriei cu banii primiți ca dar de nuntă, situație în care apreciază că în cauză operează prezumția de bun comuninstituită de art. 30 Codul familiei.
Arată că probele administrate în cauză demonstrează că foștii soți nu s-au gospodărit împreună cu familia intimatei, foștii socrii ai părților, că fiecare familie contribuia la cheltuielile comune în proporții egale, astfel încât este greșit apreciat faptul conform căruia pârâtul nu ar fi contribuit în mod egal la toate îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea acestora, martorii care au fost audiați (, -), confirmând această stare de lucruri.
Susține că este de principiu că recurgerea la prezumții se justifică doar în ipoteza în care probele administrate nu pot evidenția cu claritate faptul pretins, ori în speță, însăși intimata recunoaște (recunoaștere coroborată cu contractul de vânzare-cumpărare al garsonierei de la din 18 iunie 1994), ajutorul acordat de către părinții săi, în mod nediferențiat ambilor soți, iar nu numai fiicei lor, astfel încât, în abesnța unei cereri reconvenționale a soților, instanța a dovedit subiectivism în aprecierea probelor și pronunțarea soluției recurate.
Arată că instanța a apreciat în mod eronat când a admis doar în parte capătul cererii privitor la contribuția sa la îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea familiei, deși a reținut că veniturile acestora obținute de la moara pe care o dețineau, nu justificau valoarea investițiilor efectuate la imobilul proprietatea lor.
Susține că ar fi trebuit să se ia în calcul contribuția sa exclusivă la efectuarea acestor îmbunătățiri, recunoscându-i-se aportul egal cu cel al intimatei în acest sens, iar nu să se aprecieze în mod subiectiv și arbitrar probele care demonstrau contribuția exclusivă la efectuarea tuturor acestor îmbunătățiri.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că reținerea cotei de 68% pentru reclamantă și de 32% pentru recurent vizând achiziția bunurilor comune a fost dovedită cu probe testimoniale și actele depuse la dosar. Dat fiind că foștii soți s-au gospodărit împreună cu părinții reclamantei, cotele de contribuție la achiziția construcției farmacie au fost în realitate de 25% pentru fiecare din soți (părinții săi însă neformulând cerere de intervenție pentru a fructifica interesele).
Prin concluzii scrise pârâții și au solicitat respingerea recursului cu motivarea că suma de 200 lei achitată de ei ca avans la garsoniera din C, nu a fost restituită de, deoarece la data aceea era student; au ajutat cu sume de bani pentru cheltuielile avute pe perioada studenției; la nunta celor doi le-au făcut cadou un autoturism, pe care ulterior l-au vândut și au cumpărat alt autoturism, tot pe banii pârâților, autoturism aflat în posesia pârâtului; înainte de a începe construcția farmaciei au vândut o moștenire constând din casă și 1 ha teren arabil cu care au contribuit la terminarea construcției.
Examinând decizia atacată în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, principala critică adusă hotărârii atacate, vizează cotele de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Sub acest aspect, Curtea constată că raportat la întregul probatoriu administrat în cauză, în mod corect au reținut ambele instanțe contribuția de 68% a reclamantei și respectiv 32% a pârâtului.
Contribuia superioară a reclamantei la dobândirea bunurilor comune a fost dovedită atât cu carnetul de muncă al reclamantei reconvenționale (filele 141-150 dosar fond), al pârâtului (filele 117-119 dosar fond), cu declarațiile martorilor audiați pe parcursul judecății la prima instanță și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
S-a reținut corect că până în 2002 veniturile obținute de cei doi foști soți, erau aproximativ egale, pentru ca ulterior, cele ale reclamantei să crească, ajungând ca la finalizarea construcției cu destinația de farmacie, veniturile reclamantei să fie mai mari cu 50% decât ale pârâtului.
De altfel așa cum rezultă din interogatoriul luat pârâtului (fila 48 dosar fond), plata avansului pentru cumpărarea garsonierei de părți în C-N, s-a făcut de socrii săi, iar susținerea sa în sensul că acest avans a fost restituit socrilor, nu a fost dovedită în cauză.
În mod corect s-a reținut de cele două instanțe faptul că la stabilirea contribuției superioare a reclamantei la dobândirea bunurilor comune, s-a luat în considerare avansul de 200 lei achitat de părinții reclamantei pentru achiziționarea garsonierei cumpărată de soți imediat după încheierea căsătoriei, având în vedere că jurisprudența a statuat că ajutorul dat de părinți unuia din soți, atâta timp cât nu se face dovada contrară, se prezumă că a fost dat în favoarea copilului lor, ceea ce constituie un aport în plus al acestuia la dobândirea bunurilor comune ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei sale de contribuție.
S-a reținut că o asemenea contribuție poate fi invocată de soțul în cauză, fără a fi necesară formularea unor pretenții pe calea unei acțiuni separate de către părinți în acest sens.
Nu s-a făcut dovada dobândirii de venituri realizate de pârât din comercializarea de produse agricole, cele două instanțe reținând corect că doar un singur martor a arătat că pârâtul se ocupa cu cultivarea pământului, fără a preciza dacă s-au realizat astfel venituri.
Referitor la îmbunătățirile aduse imobilului, de asemenea s-a reținut corect că doar pentru două tipuri de lucrări s-a dovedit contribuția pârâtului, instanțele dispunând astfel obligarea intimaților la contravaloarea contribuției pârâtului la îmbunătățirile efectuate de pârât.
Nu au fost excluse bunuri mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, neexistând în cauză minus petit, întrucât bunurile mobile se regăsesc în expertiza tehnică efectuată în cauză de expert (filele 66-69 dosar fond), ele fiind incluse în calculul valorii totale a acestora în sumă de 4120 lei, chiard dacă din eroare nu au fost în totalitate enumerate în dispozitiv, instanța le-a avut în vedere la stabilirea sultei de 1318 lei valoarea sultei stabilită în sarcina reclamantei către pârât, raportat la contribuția acestuia de 32% ( 4120 lei X 32% = 1318 lei cu titlu de sultă).
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 623/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 623/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 18.05.2009
Tehnored. 2 ex./21.05.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Erica NistorJudecători:Erica Nistor, Maria Lăpădat, Claudia Rohnean
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 102/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
