Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1034/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1034
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 190/A/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâta intimată, pentru reîncredințare minori.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat pentru reclamantul recurent, av. și pentru pârâta intimată, av., în substituirea av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială a av. și delegația de substituire și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, cu consecința încredințării minorilor și la reclamant, minora rămânând în întreținerea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 684/13.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Detaa respins acțiunea civilă formulă de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta -, privind încredințarea la tată a minorilor, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 44 din Codul familiei,În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica masurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați si copii,
În speță singura împrejurare care s-a schimbat e ca reclamanta se găsește la munca în Italia și că minora născută la data de 22.06.1997 locuiește cu mama sa.
În cauză instanța de fond a dispus efectuarea unei anchete sociale în Italia la domiciliul pârâtei.
Din această anchetă socială rezultă că minorii au in continuare condiții bune de creștere și educare la pârâtă, că aceasta muncește cu forme legale, iar minora este înscrisă la școală și nu vrea să se întoarcă în țară la tatăl ei.
Pentru ceilalți minori pârâta are grijă ca aceștia să fie îmbrăcați, periodic să aibă de mâncare și tot ce le trebuie la școală, nu le trimite bani deoarece nu are încredere in tatăl lor.
Mai rezultă din ancheta socială că reclamanta are intenția să îi aducă și pe ceilalți doi fii ai săi în Italia unde au condiții mai bune privind creșterea și educarea lor.
Față de aceste considerente, având în vedere că în continuare pârâta oferă condiții bune de creștere și educare minorilor, având în vedere dispozițiile art.44 din codul familiei și că în fapt nu sau adus schimbări împrejurărilor de natură ca instanța să revină asupra măsurii încredințării minorilor, cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, cale de atac calificată ca fiind apel d e instanță, față de obiectul cererii și de dispozițiile art. 282. pr. civ. solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivare reclamantul - apelant a învederat instanței că prin hotărârea atacată au fost interpretate eronat disp. art. 44. fam. că minora a fost luată de către mamă doar pe parcursul procesului de divorț, iar băieții au fost abandonați de către aceasta.
A mai susținut reclamantul - apelant că între copii și tată există puternice legături de atașament.
Prin decizia civilă nr. 190/A din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 684 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, reținându-se că părțile au fost căsătorite, iar prin hotărârea de divorț minorii, și, au fost încredințați mamei - pârâtă din prezenta cauză - spre creștere și educare.
În caz de schimbare a împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului, art. 44. fam prevede că instanța judecătorească poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copii. Măsura reîncredințării spre creștere și educare însă își găsește justificare și poate fi luată numai atunci când interesele copiilor o cer, adică numai dacă părintele în îngrijirea căruia se află nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
În privința minorilor din prezenta cauză, astfel cum corect a constatat și prima instanță nu s-au dovedit și constatat motive temeinice care să justifice modificarea măsurii încredințării lor la mamă, în sensul că deși aceasta din urmă s-a stabilit în Italian, potrivit anchetei sociale efectuată prin comisia rogatorie de Tribunalul din este încadrată în muncă și deține o locuință închiriată.
Cu privire la minora prin același raport se precizează că urmează cursurile școlii elementare din - Italia, iar referitor la copiii și se menționează că pârâta se preocupă ca aceștia să fie îmbrăcați și să aibă mâncare, intenționând să îi aducă și pe ei în Italia.
Cu actele depuse în acest ciclu procesual pârâta a dovedit că și minorii și sunt în prezent în Italia fiind înscriși în anul 2007/2008 în clasa III- a la Institutul de Învățământ "" E " (PI).
Dovedindu-se așadar că minorii se află împreună cu mama lor în Italia, că aceasta este în măsură să le asigure condiții optime de creștere și educare, în mod just prima instanță a apreciat că nu s-au schimbat elementele de bază ce au fost avute în vedere cu ocazia încredințării lor prin hotărârea de divorț, astfel că tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 44 din fam și întrucât criticile aduse hotărârii atacate nu au putut fi reținute, și a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei sus amintite, reclamantul, a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 9 iunie 2008 la Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia prin admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe prin admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
Din motivele de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9. pr. civ. se reține că din ancheta socială efectuată în Italia, rezultă numai faptul că pârâta are drept de lucru, fără a se face vreo referire la faptul că aceasta ar lucra undeva și ar realiza venituri; ambele instanțe nu au analizat abandonarea de către pârâtă a celor doi minori și plecare acesteia în Italia, că reclamantul a fost cel care i-a îngrijit, i-a înscris și i-a dat la școală, că între el și cei doi minori s-au stabilit relații de atașament puternic, însă în ultimul timp, copii fiind în Italia cu pârâta, aceasta nu le mai permite să ia legătura cu reclamantul.
De asemenea, mai arată că, cu ocazia audierii celor doi minori de către instanța de fond, în camera de consiliu, aceștia au arătat că doresc să fie încredințați tatălui, aspect ce nu a fost avut în vedere de către ambele instanțe, arătând că înțelege dorința minorei care și-a exprimat opinia de a fi încredințată mamei.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 304 pct. 9. pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece așa cum în mod corect au reținut instanțele anterioare, conform art. 44 Codul familiei privitoare la drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copii, pot fi modificate doar în situația schimbării împrejurărilor care au determinat încredințarea copiilor.
Ori, în cauza de față, se constată că cei trei copii ai părților, au fost încredințați pârâtei, în anul 2005, reținându-se că aceasta oferă condiții corespunzătoare de creștere și educare a acestora, că și în prezent pârâta, stabilită în Italia împreună cu cei trei copii, oferă condiții corespunzătoare, chiar superioare celor avute în țară, este încadrată în muncă, deține o locuință închiriată, iar copii frecventează cursurile unor școli din - Italia.
Astfel fiind, se constată că împrejurările ce au determinat încredințarea minorilor la mamă, nu s-au schimbat, cererea reclamantului apărând ca neîntemeiată, așa cum au reținut și instanțele anterioare, iar recursul de față este neîntemeiat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 190/A/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâta intimată, pentru reîncredințare minori.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. 26.11.2008
Tehnored. 2 ex./26.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 124/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
