Divort. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/2009
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 197/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu împuternicire în reprezentarea intimatei reclamante și recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat și timbrat (filele 4, 5).
Recurentul pârât declară că nu mai are alte cereri de formulat. Depune la dosar înscrisuri în dovedirea adevăratei situații de fapt.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că are cunoștință de înscrisurile depuse la data prezentei și nu solicită termen. Nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul pârât, având cuvântul pe fond, solicită instanței să constate adevărul și faptul că reclamanta a fost în îngrijirea lui, iar părțile au fost de acord cu divorțul. Mai susține că aceasta, cât timp a fost în țară, nu a venit acasă, și, mai mult, conform dovezii de la fila 27 dosar fond, a întreținut relații cu un român plecat și el în Spania, sens în care a solicitat divorțul pe motiv de "abandon de familie" și evacuarea intimatei din imobil.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, întrucât divorțul a fost pronunțat din culpă comună, iar rudele, în speța ca cea de față, pot fi ascultate, mai mult, recurentul a formulat și cerere reconvențională în apărarea sa.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată,
Prin sentința civilă nr. 6946/2008 a Judecătoriei Sibius -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin mandatar, împotriva pârâtului, și, în consecință, s-a declarat desfăcută din culpă comună căsătoria părților încheiată la data de 25.04.1998 la Primăria Municipiului Sibiu și trecută în Registrul Stării Civile nr. 241/1998; s-a încuviințat ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "" fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate din vina ambelor părți. În sarcina pârâtului se reține faptul că după fiecare ceartă îi spunea soției că imobilul este proprietatea lui și trebuie să îl părăsească. Mai mult, acesta i-a spus reclamantei să plece la muncă în Spania, deși aceasta dorea să rămână în țară.
În sarcina reclamantei se reține faptul că provoca certuri, iar după plecarea în Spania a întreținut o relație extraconjugală cu un alt.
Din depoziția martorei propusă de pârât -, instanța a reținut că la începutul căsătoriei relațiile dintre soți erau bazate pe înțelegere reciprocă și respect, care s-au deteriorat ulterior.
Din probele administrate în cauză rezultă foarte clar că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate din culpa ambilor soți, iar reluarea conviețuirii în comun nu mai este posibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, care a solicitat, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că martora a declarat împrejurări nereale, că relația lor de familie nu este vătămată sau deteriorată, că pârâtul ar fi putut intenta acțiune de divorț pentru "abandon de familie" și infidelitatea soției și totalul dezinteres pentru viața în comun, că reclamanta a plecat în Spania cu acordul soțului, dar cu condiția să câștige bani și apoi să se întoarcă în țară.
Prin decizia civilă nr. 197/A din 22 mai 2009, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținându-se, în esență, că probele administrate cauzei dovedesc că relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate, culpa la divorț aparținând ambilor soți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat pârâtul, a solicitat admiterea recursului și rejudecând cauza respingerea acțiuni de divorț.
În susținerea recursului pârâtul arată că în mod greșit instanța de fond în declarațiile martorilor și nu a consemnat că sunt sora, respectiv, fratele reclamantei și că declarațiile date de cei doi martori în mod nelegal au fost luate în considerare raportat la dispozițiile art. 191 Cod pr.civ.; greșit s-a reținut că pârâtul a fost cel care a trimis-o pe reclamantă la muncă în Spania și că vinovată de destrămarea relațiilor de familie este reclamanta care întreține relații extraconjugale.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
La dosar recurentul a depus fișa fiscală pentru anul 2004 ( 12,13).
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor invocate de recurent, care se încadrează în cazul de casare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică formulată de recurentul reclamant privește încălcarea dispozițiilor art. 189 pct. 1 Cod pr.civ. constând în aceea că s-a încuviințat în cauză audierea ca martori a fraților reclamantei.
Curtea constată că această critică este nefondată, în cauzele privitoare la starea civilă sau divorț se vor putea asculta rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv, conform dispozițiilor art. 190 Cod proc.civ.
Nici critica referitoare la aplicarea greșită a legii de către instanțele de judecată anterioare în ce privește aprecierea probelor nu este fondată, hotărârile judecătorești atacate fiind legale și temeinice și sub acest aspect.
Astfel, instanțele de judecată au examinat fiecare probă administrată cauzei, pronunțând soluția pe baza acestora și în raport de intima convingere a fiecărui judecător.
Curtea amintește că sistemul nostru de drept procesual civil nu cunoaște probe formale, a căror forță probantă să fie prestabilită de lege, ci toate mijloacele de probațiune au aceeași putere, astfel că nu se poate reconstitui procesul formării convingerii intime a judecătorului și a stabili dacă unele probe administrate au avut o influență secundară, ori că hotărârea se sprijină în principal pe celelalte probe.
Tot astfel, este de precizat că nici reaprecierea probelor în sensul dorit de recurent nu poate avea loc pe calea recursului cazurile de modificare sau casare a hotărârilor judecătorești fiind prevăzute în mod imperativ în art. 304 din Codul d e procedură civilă, prevederi în care nu se poate încadra motivul de recurs privind interpretarea eronată a probelor administrate cauzei.
Chiar dacă am trece peste acest aspect de procedură, Curtea constată, în raport de prevederile art. 38 din Codul familiei, că în mod corect s-a reținut de către instanțele de judecată anterioare că vinovat de destrămarea raporturilor conjugale este și reclamantul, cauza reală fiind obligarea reclamantei de către pârât să plece la muncă în străinătate și comportamentul violent al pârâtului față de reclamantă.
Este adevărat că, pârâtul s-a opus desfacerii căsătoriei încă de la primul termen de judecată, însă opunerea acestuia nu a fost însoțită de acte concrete pentru reluarea căsătoriei, astfel încât față de întreg act probator se apreciază că sunt întrunite condițiile art. 38 Codul familiei pentru a se declara desfăcută căsătoria.
În raport de aceste considerente, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conf. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și împrejurarea că intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 197/2009 a Tribunalului Sibiu - secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored 2 ex/ 16 Octombrie 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1034/2008. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 312/2009. Curtea de... → |
|---|
