Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(754/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1057
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ioana Buzea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 471 din 11.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata și cu Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata, personal, lipsind contestatorul și Autoritatea Tutelară Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că a fost atașat dosarul de fond nr- în care s-a pronunțat decizia contestată.
Intimata declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Intimata solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei civile contestate ca legală și temeinică și a se dispune încredințarea minorului către mamă.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr-, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.471 pronunțată de această instanță la data de 11.03.2009, în contradictoriu cu intimații și PRIMĂRIA COMUNEI - Autoritatea Tutelară.
În motivarea contestației s-a susținut că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de recurs omițând să se pronunțe asupra motivelor sale de recurs prin care arăta că este în interesul minorei rezultată din căsătoria părților să-i fie încredințată spre creștere și educare. S-a ajuns astfel ca minora să fie încredințată mamei, deși prin motivele de recurs adusese la cunoștința instanței faptul că fetița s-a aflat de la naștere sub supravegherea sa și este bine îngrijită, în timp ce mama sa are o relație de concubinaj cu un pe care minora nu îl cunoaște și cu care nu poate rămâne în casă atunci când mama sa este plecată din domiciliu.
S-a mai susținut de contestator că instanța de recurs nu a ținut seama nici de susținerile sale prin care arăta că s-a angajat și realizează venituri care-i permit să se ocupe de creșterea și educarea fetiței.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile articolelor 317 și 318 Cod Procedură Civilă.
Analizând decizia instanței de recurs în raport de dispozițiile legale invocate de contestator și de criticile dezvoltate de acesta în scris, Curtea va reține netemeinicia contestației în anulare pentru următoarele motive:
Articolul 317 Cod Procedură Civilă reglementează două cazuri generale de contestație în anulare, care nu se regăsesc în speța dedusă judecății de către contestator, respectiv: cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Conform dispozițiilor articolului 318 Cod Procedură Civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Invocând aceste dispoziții legale, contestatorii au susținut că instanța de recurs a făcut o greșeală materială, dar nu a precizat despre ce greșeală ar fi vorba.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I-a Cod Procedură Civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs.
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul nu indică expres despre ce greșeală ar fi vorba, din motivele de fapt ale contestației sale lăsând să se înțeleagă că este nemulțumit față de încredințarea minorei către intimată, apreciată de el ca fiind făcută cu nesocotirea interesului superior al copilului.
Toate aceste aspecte, dacă ar fi reale însă, ar reprezenta greșeli de judecată ale instanței de recurs, de interpretare a probelor și a dispozițiilor legale în materia încredințării minorilor, greșeli ce nu pot fi formulate pe calea contestației în anulare, astfel cum s-a arătat deja.
Prin cerere contestatorul invocă și omisiunea instanței de recurs de a analiza susținerile sale privind faptul că în prezent realizează venituri, minora s-a aflat de la naștere în grija sa și nu poate rămâne în domiciliu cu concubinul mamei, atunci când aceasta este la serviciu.
Articolul 318 teza a doua din Codul d e procedură civilă reglementează ca și motiv special de contestație în anulare, cazul în care, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, instanța de recurs omite din greșeală să analizeze unul din motivele de casare sau de modificare invocate.
Textul are în vedere omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv de recurs invocat de parte și nu omisiunea de a se pronunța asupra uneia sau unora dintre criticile subsumate aceluiași motiv de recurs.
În cauza de față, contestatorul - recurent a invocat prin cererea de recurs un singur motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel, respectiv pronunțarea acesteia cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv analizat în considerentele deciziei instanței de recurs.
Faptul că instanța de recurs nu a analizat toate criticile invocate de recurent în susținerea acestui motiv de nelegalitate, dacă ar fi real, nu poate reprezenta motiv de contestație în anulare, conform articolului 318 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care, reținând și toate celelalte considerente menționate anterior, Curtea va dispune respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.471/11.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și PRIMĂRIA COMUNEI - Autoritatea Tutelară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
./
2 ex./01.07.2009
-3 -;
-;
- -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Ioana Buzea
| ← Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 6/2010.... | Completare dispozitiv. Decizia 1335/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
