Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 6/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 6/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul inculpat, prin apărător, depune la dosar memoriu.
Instanța permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Întrebați fiind, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 6 ianuarie 2010, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Relativ la temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, - art. 148 lit. f Cod procedură penală, acesta nu mai subzistă la acest moment și nu există date că inculpatul lăsat în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform prevederilor art. 5 paragraf 3 din CEDO măsura arestării preventive este o măsură extremă. În opinia sa, nu se justifică detenția prelungită raportat la interesul public, fără a se ține cont de prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și odată cu trecerea timpului rezonanța negativă în rândul opiniei publice s-a diminuat.
Consideră că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin judecarea în stare de libertate a inculpatului. Până la pronunțarea unei soluții de condamnare definitive inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instanța având la îndemână o serie de obligații pe care să le impună inculpatului să le respecte.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, victima minoră intrând în comă profundă datorită acțiunilor inculpatului.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, nu a dispărut și nu a suferit modificări, care să determine o altă măsură.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la natura infracțiunii comise, consideră încheierea pronunțată ca fiind legală și temeinică și pe cale de consecință recursul nefondat.
Pune concluzii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate susținând că nu este adevărat că victima a intrat în comă profundă.
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, în baza art. 139 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, tribunalul specializat a reținut că, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, care îi imprimă acesteia un grad de pericol social ridicat, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, lăsarea acestuia în libertate prezintă și în acest moment procesual pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se menținerea arestării sale preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, punerea sa în libertate, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost arestat preventiv, iar măsura arestării preventive nu este necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal.
Verificând încheierea atacată pe baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
Inculpatul, a fost arestat preventiv prin încheierea camerei de consiliu nr. 6 din data de 19 august 2009 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pentru faptul că în noaptea de 17/18 august 2009, în imobilul situat în mun. B,- jud. B, în prezența mai multor persoane colocatare în acest imobil și venite în vizită, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice, pe fond de gelozie, a lovit-o cu pumnii și picioarele pe întreg corpul și în zona capului pe partea vătămată -, concubina sa în vârstă de 17 ani, producându-i leziuni traumatice corporale ce au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziuni care i-au pus viața în primejdie. În prezent, partea vătămată se află internată la Secția Neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență B cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut închis, comă 4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom preorbitar stâng, echimoze faciale, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 2797/E/18 august 2009, care i-au pus viața în primejdie, ce ar putea constitui infracțiunea prevăzută de art.20, raportat la 174, 175 lit. i Cod penal. Temeiul arestării preventive l-a constituit situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar acesta subzistă și în prezent, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, impunând menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Gravitatea deosebită a faptei pentru care a fost arestat preventiv inculpatul rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă și persoana inculpatului, care este recidivist. În cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat în stare de arest preventiv, iar menținerea măsurii preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească fiind în curs de derulare. Văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143, 148 lit. f și 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, urmând ca în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat.
În baza art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.EB/01.02.2010
Tehnoredact.DS/02.02.2010/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Țînț, Elena Barbu
| ← Plasament. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Brasov | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1057/2009. Curtea de... → |
|---|
