Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 106
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul și pe intimata, autoritate tutelară Direcția de Asistență Comunitară I, având ca obiect încredințare minor împotriva deciziei civile numărul 202 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul iar pentru intimata răspunde av. Lipsește reprezentantul autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este legal timbrat.
Se dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și se acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul, având cuvântul, arată că nu a formulat cerere de recurs.
cu cererea de recurs arată că semnătura de pe cerere îi aparține, că este autorul acestei cereri și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Av. pentru intimata solicită respingerea recursului, păstrarea deciziei recurate cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 9766 din 17 2007, Judecătoria Iașia admis cererea formulată de reclamantul, I,-, -.7, Sc. B, Ap.2 în contra pârâtei, cu același domiciliu.
A încredințat reclamantului spre creștere și educare minorii: -, născută la 2.11.1998 și -, născută la 11.07.2004.
A fost obligată pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor de câte 60 lei lunar pentru fiecare, începând cu 13.06.2007 și până la majoratul copiilor.
A fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 126,3 lei.
Pentru se pronunța astfel, judecătoria a reținut că cei doi copii sunt rezultatul relației de concubinaj dintre părți. Până în 2006, când pârâta a plecat în Italia, astfel cum au declarat martorii audiați în cauză, de copii s-au ocupat ambele părți, iar când pârâta era plecată în Italia, doar reclamantul, fără ajutor din partea pârâtei. O perioadă după plecarea pârâtei în Italia, aceasta a comunicat cu reclamantul și copiii, însă în ultimele luni de zile a refuzat orice comunicare, motivând că nu dorește să se întoarcă în țară.
S-a dovedit faptul că cei 2 copii au condiții bune de locuit la tată, care se ocupă îndeaproape de ei, ajutat fiind de mama sa, tatăl realizând venituri, ca muzicant, fără contract de muncă.
Constatând că este în interesul copiilor a fi încredințați tatălui, care s-a ocupat permanent de aceștia, care are condiții atât materiale, cât și morale pentru îngrijirea copiilor, care sunt foarte atașați de el, judecătoria a reținut ca întemeiate pretențiile reclamantului și i-a încredințat cei 2 copii spre creștere și educare, cu obligarea pârâtei la plata lunară a pensiei de întreținere, până la majoratul copiilor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta și - prin decizia civilă nr.202 din 19 martie 2008 - Tribunalul Iașia admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantă, a respins excepțiile tardivității apelului, nulității acestuia și litispendenței. Tribunalul a admis apelul, desființând sentința judecătoriei și trimițând cauza spre rejudecare.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că excepția litispendenței nu poate fi reținută în cauză întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 Cod procedură civilă: pe de o parte pentru că excepția a fost respinsă în fața instanței de fond iar pe de altă parte pentru că deși cauzele au același obiect calitatea părților este inversată (în dosarul - apelanta fiind cea care solicită încredințarea minorilor).
Apelul de față nu poate fi sancționat cu nulitatea, deoarece, deși apelanta nu a indicat în mod expres numărul sentinței atacate, a precizat numărul dosarului și instanța care a pronunțat hotărârea, elemente suficiente pentru identificarea hotărârii apelate, a constatat tribunalul.
Cererea privind repunerea în termenul de apel conform art. 103 Cod procedură civilă este însă întemeiată.
Apelanta a dovedit că nu i-a fost comunicată hotărârea instanța de fond dat fiind și citarea ei prin publicitate în cursul procesului. Pe cale de consecință tribunalul a respins excepția tardivității apelului.
În ceea ce privește apelul promovat în cauză, tribunalul a apreciat că este întemeiat.
La judecata în fond a cauzei pârâta a fost citată ca având domiciliul în I,-, -7,. B, etaj 2 (conform înscrisurilor de la 24 și 33) și ulterior prin publicitate.
Din înscrisurile depuse în apel reiese că din data de 7.06.2007 apelanta și-a stabilit domiciliul în localitatea nr. 1189.
Instanța de apel a conchis că pârâta nu a fost legal citată la judecata în fond și a făcut aplicarea dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, arătând că nu a ascuns instanței de fond că pârâta se află în Italia, susținerile din cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat fiind circumscrise acestei situații de fapt.
Recurentul învederează că tribunalul a reținut aplicabilitatea art.103 Cod procedură civilă fără a indica împrejurarea mai presus de voința pârâtei care a determinat repunerea în termenul de apel. susține că simplul fapt al stabilirii reședinței în străinătate, fără încunoștințarea sa ori a autorităților române reprezintă culpa exclusivă a apelantei, care nu o poate invoca în folosul său. Recurentul mai arată că a dovedit - cu înscrisurile depuse - că a făcut demersuri pentru a afla adresa din străinătate a lui, fiind respectate dispozițiile art.87 alin.8 și 9 și art.95 Cod procedură civilă.
În legătură cu fondul pricinii reclamantul învederează că probele ce le va administra vor dovedi că este în interesul superior al copiilor să-i fie încredințați, dânsul fiind acela care se ocupă de creșterea, îngrijirea și educarea lor. Solicită audierea lui în camera de consiliu.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul nu este fondat.
Punctul 9 al art.304 Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile prezentate de, nu este incident în cauză, atât timp cât tribunalul - desființând sentința judecătoriei și trimițând cauza spre rejudecare - a aplicat judicios dispozițiile procedurale care reglementează citarea părților și comunicarea actelor de procedură, considerentele instanței de apel urmând a fi înlocuite cu cele care urmează:
Potrivit art.85 Cod procedură civilă: "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților". La judecata în fond pârâta a fost citată la același domiciliu cu al reclamantului și - ulterior - prin publicitate într-un ziar mai răspândit și prin afișare la ușa instanței. Pentru termenul din 3 2007, când s-au derulat dezbaterile în fond și cauza a rămas în pronunțare, pârâta nu a fost citată prin afișare la ușa instanței (încălcându-se prevederile alineatului 2 al art.95 Cod procedură civilă) și nu a fost respectat termenul de 15 zile stabilit de alineatul (3) al art.95 Cod procedură civilă pentru publicarea citației în ziar. Sub aceste două aspecte judecata în fond s-a desfășurat fără legala citare a pârâtei, impunându-se reluarea judecății. În ce privește comunicarea sentinței judecătoriei, Curtea reține că nu a fost satisfăcută cerința comunicării prin afișare la ușa instanței, cerință obligatorie rezultând din prima parte a alineatului (2) al art.95 Cod procedură civilă. Împrejurarea că s-a procedat la publicarea dispozitivului hotărârii într-un ziar mai răspândit nu acoperă neregularitatea, din partea a II-a a alineatului 2 din articolul 95 rezultând fără echivoc caracterul subsidiar și facultativ al publicării actului de procedură în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit. Ca atare, în lipsa comunicării valabile a sentinței Judecătoriei Iași nu a început să curgă termenul de apel pentru pârâta, corect fiind respinsă excepția tardivității apelului.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași și obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă. În rejudecare prima instanță va examina și susținerile reclamantului, vizând fondul pricinii, inserate în cuprinsul cererii de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.202 din 19 martie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
24.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca, Scripcariu Gabriela
| ← Plasament. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Galati | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
