Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1134
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 19 octombrie 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.137 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL M, având ca obiect încredințare minor.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant, prin intermediul apărătorului angajat să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 26 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3203 din 12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă pentru încredințare minor formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și intimata Autoritatea tutelară
A fost încredințată spre creștere și educare reclamantului minora, născută la 04.04.2005 și s-a stabilit domiciliul minorei la domiciliul reclamantului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant și în favoarea minorei a sumei de 140 lei lunar reprezentând pensie de întreținere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la majoratul minorei, fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că minora este născută la 04.04.2005, fiind fiica reclamantului și a pârâtei, calitatea de tată a reclamantului fiind stabilită prin sentința civilă nr. 1393 din 13.10.2005 a Judecătoriei Motru.
Că, din declarațiile de martori și anchetele sociale, a rezultat că reclamantul are condiții materiale de creștere și îngrijire a minorei, având loc de muncă stabil, locuință utilată corespunzător și pentru a asigura minorei o supraveghere corespunzătoare este ajutat de bunica paternă, care în timpul săptămânii locuiește împreună cu minora și cu reclamantul.
În ceea ce o privește pe pârâta reclamantă, s-a reținut că și aceasta poate oferi condiții materiale corespunzătoare la domiciliul părinților săi, bunicii materni, bunicul matern fiind cel care obține venituri, venituri ce sunt completate de bunica maternă.
A mai reținut instanța că în prezent minora locuiește împreună cu reclamantul pârât la domiciliul acestuia, din probe rezultând că tatăl se ocupă de creșterea și îngrijirea fetiței împreună cu bunica paternă, astfel că se impune încredințarea copilului către tată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului fără să se țină cont de depozițiile tuturor martorilor audiați, precum și de contextul în care a trebuit să plece din domiciliul reclamantului, că nu au fost avute în vedere actele de la dosar, acte din care rezultă firea violentă a fostului concubin, precum și faptul că este consumator de băuturi alcoolice, iar copiii din căsătoria anterioară a acestuia nu au dorit să rămână cu tatăl lor (reclamantul) atunci când a fost pronunțat divorțul.
Că, nu au fost avute în vedere actele medicale și nici adresele Postului de Poliție M din care rezultă faptul că reclamantul este o persoană violentă, cum nu a fost avut în vedere nici interesul minorei care are o vârstă fragedă, având nevoie de îngrijirile mamei pentru o bună creștere și dezvoltare.
A mai arătat apelanta că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că tatăl reclamant este plecat la serviciu în cea mai mare parte a zilei, de copil urmând să se ocupe bunica paternă care are probleme de sănătate psihice, urmând în acest sens de câțiva ani tratament medical.
A precizat de asemenea apelanta că, în ceea ce o privește, s-a ocupat continuu de minoră, neavând serviciu, astfel că interesul acesteia este să crească aproape de mamă, raportat și la vârsta de doar 4 ani a copilului.
Prin decizia civilă nr.137 din 06 aprilie 2009 Tribunalul Gorja admis apelul și a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantului pentru încredințare minor; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta și a stabilit domiciliul minorei, născută la 04.04.2005 la mama pârâtă reclamantă.
A obligat reclamantul pârât la 130 lei lunar pensie de întreținere pentru minoră, începând cu data de la care minora va fi luată de mamă, până la majoratul acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din contextul materialului probator administrat în speță rezultă -referitor la condițiile materiale- că atât reclamantul pârât cât și pârâta reclamantă dispun de astfel de condiții pentru creșterea și îngrijirea minorei, iar până la întreruperea relațiilor de concubinaj, minora a locuit cu ambii părinți în localitatea M, unde fiecare deținea locuință.
Împrejurarea că minora a rămas la reclamant nu s-a datorat dezinteresului mamei pârâte față de aceasta, ci faptului că în urma unui conflict dintre cei doi părinți, pârâta a fost internată în spital, datorită leziunilor produse cu acea ocazie.
S-a apreciat însă că interesul minorei în vârstă de doar 4 ani este acela de a fi sub supravegherea mamei care s-a preocupat de creșterea și educarea ei de la naștere și până la data la care a fost internată în spital.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen reclamanul considerând-o ca fiind nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii și chiar străine de natura pricinii.
A arătat că în mod greșit instanța de apel vorbește de despărțirea părților, deși reclamantul și pârâta nu au fost căsătoriți, după cum în aprecierea interesului minorei nu a făcut decât să enumere generic criteriile ce trebuie avute în vedere, fără a arăta în ce măsură se regăsesc în cauză.
Susține că depozițiile martorilor audiați conduc la concluzia că intimata pârâtă are o moralitate îndoielnică fiind de natură a influența negativ educația minorei, că a manifestat dezinteres față de aceasta după despărțire nemailuând legătura cu fetița, interesul pârâtei în a solicita ca minora să-i fie încredințată fiind numai acela de a nu plăti pensie de întreținere.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de recurentul reclamant, prin hotărârea supusă recursului instanța de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății.
Se constată astfel că recurentul este în eroare, instanța de apel reținând corect că părțile au întreținut relații de concubinaj, nefiind deci căsătorite, iar termenul de despărțire -folosit de altfel și de recurent în motivarea recursului- a fost utilizat firesc, ca urmare a constatării faptului că în prezent părțile nu mai sunt împreună, relațiile de concubinaj fiind întrerupte.
Referitor la criticile vizând modalitatea în care pricina a fost rezolvată, se constată că dispozițiile codului familiei și ale art.31 alin.2 din Legea 272/2004 prevăd că toate măsurile luate față de un minor trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale al fiecărui părinte, de profilul său moral, de starea de sănătate, de relațiile părintelui cu minorul, vârsta copilului, posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
Instanța de apel -schimbând soluția instanței de fond- a făcut o corectă aplicare a legii, apreciind că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare mamei, aceasta fiind singura în măsură a-i asigura climatul propice unei bune creșteri și dezvoltări, motivarea făcută de instanță fiind în concordanță starea de fapt reieșită din actele dosarului.
În acest sens, probele administrate în cauză, atestă indubitabil faptul că până la despărțirea în fapt a părților, minora s-a aflat în permanență sub supravegherea mamei intimate, care i-a acordat toate îngrijirile necesare, după cum reiese cu prisosință și împrejurarea că rămânerea minorei la recurentul reclamant nu s-a datorat dezinteresului intimatei pârâte față de aceasta, ci efectiv s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a-și lua fetița, fiind internată în spital ca urmare a unei altercații cu recurentul, necesitând tratament de specialitate și fiind imobilizată la pat.
De asemenea, susținerea recurentului vizând imoralitatea intimatei cu impact negativ asupra educației ulterioare a minorei se constată că nu se confirmă, ci concluzia ce se degajă este aceea că recurentul se manifesta violent față de intimată, aceste fapte petrecându-se chiar și în prezența minorei, traumatizând-
Actele depuse la dosar și concluziile anchetei sociale fac dovada că la mama reclamantă minora beneficiată de condițiile materiale și morale propice unei bune creșteri și dezvoltări, intimata reclamantă putându-se ocupa personal de aceasta, în timp ce rămânând la tată de îngrijirea sa s-ar ocupa bunica, tatăl reclamant fiind plecat la serviciu în cea mai mare parte a zilei, aspect recunoscut chiar de recurent.
Totodată, dată fiind vârsta fragedă a minorei, de 4 ani, este firesc să i se asigure un climat de liniște în viața de familie, armonie, pentru ca dezvoltarea sa fizică și intelectuală să nu fie afectată, instanța de recurs apreciind că este în interesul minorei să fie încredințată mamei.
Așa fiind, reținându-se că sunt lipsite de temei legal criticile invocate de recurentul reclamant urmează ca, potrivit art.312 alin.1 cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
Întrucât prin promovarea prezentului recurs, recurentul reclamant se află în culpă procesuală, urmează ca potrivit art.274 cod proc. civilă să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate în această cale de atac de intimata pârâtă reprezentând c/v onorariului de avocat, dovedite cu acte justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.137 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și Autoritatea Tutelară Consiliul Local
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Data red.: 04.11.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Șt.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1005/2009. Curtea de... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea... → |
|---|
