Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1501/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.120
Ședința publică de la 1.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 314 din 2.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât și cu Autoritatea tutelară de le lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 4
are ca obiect - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, eliberate de Baroul București (fila 20 dosar), avocatul - pentru intimatul pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. 22, eliberate de Baroul Brașov (fila 14 dosar), lipsind Autoritatea tutelară de le lângă Primăria Sectorului 4
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 25.01.2010, a adresei nr. 21494 din 20.01.2010, care emană de la Direcția Generală a Finanțelor, din conținutul căreia rezultă faptul că în evidențele acestei instituții, intimatul pârât nu figurează cu venituri impozabile, deoarece nu are domiciliul în orașul
Se mai referă instanței, lipsa relațiilor solicitate de la Administrația Financiară a orașului.
Avocatul recurentei reclamante solicită a se dispune conform recomandării formulate prin relațiile sosite de la organul fiscal S, emiterea unei adrese către Administrația Financiară Sector 2, pentru a comunica veniturile impozabile realizate de intimatul pârât. În plus, lipsesc și relațiile solicitate de la Administrația Financiară a orașului.
Avocatul intimatului pârât arată că din informațiile pe care le deține, nu are cunoștință de existența unor imobile deținute de pârât, în orașul
Cu privire la emiterea unei adrese către Administrația Financiară, arată că este utilă soluționării cauzei, întrucât de la momentul soluționării apelului și până la data exercitării recursului, a trecut timp, iar partea pe care o reprezintă, dorește ca hotărârea să fie completă, în sensul de a fi cuprins și venitul global.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurarea că la dosarul cauzei, există deja, comunicată, o adresă cu relațiile solicitate sub acest aspect, de la organul fiscal de domiciliu (fila 65 dosar apel), apreciază că nu se mai impune a se reveni cu adresă către Administrația Financiară Sector 2, cu atât mai mult cu cât în recurs, se verifică legalitatea hotărârii sub aspectul situației de fapt stabilite în mod definitiv de către tribunal, recursul reprezentând o cale de atac exclusiv de legalitate, potrivit art. 304 Cod Procedură Civilă.
Totodată, întrucât din adresa de răspuns existentă în dosarul de apel, rezultă că această evidență o deține Administrația Financiară de la domiciliul contribuabilului, apreciază că nu se mai impune a se reveni nici cu adresă către Administrația Financiară a orașului, considerând de altfel, suficiente relațiile sub acest aspect, dată fiind și adresa de la fila 31 dosar recurs.
Avocatul recurentei arată că a discutat cu reprezentantul părții adverse și au ajuns la concluzia că litigiul se poate soluționa pe cale amiabilă, motiv pentru care solicită amânarea cauzei în acest sens.
Avocatul intimatului pârât având în vedere că instanța s-a pronunțat asupra necesității administrării probei cu înscrisuri, infirmă această susținere și solicită judecarea recursului.
Curtea, având în vedere că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor la amânare fără discuții, iar dosarul se află în stare de judecată, dispune lăsarea acestuia la ordine.
La reluarea cauzei, au răspuns în mod similar primului apel, aceleași părți.
Avocatul recurentei reclamante, în dovedirea motivelor de recurs, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar, în dublu exemplar, certificate pentru conformitate cu originalul.
Avocatul intimatului pârât, având cuvântul asupra cererii formulate, arată că nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, cu referire la prevederile art. 167 din Codul d e procedură civilă, încuviințează pentru recurenta reclamantă, proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, procedând la administrarea acesteia, inclusiv prin comunicarea către partea adversă.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile sau probe de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală în ceea ce privește reducerea onorariului de avocat. Dispozițiile art. 274 alin 3 din Codul d e procedură civilă, dau dreptul judecătorului cauzei, de a micșora onorariul avocatului ori de câte ori va constata motivat că acesta este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În speță, instanța de apel a micșorat în mod arbitrar onorariul avocatului recurentei, fără însă, a motiva în vreun fel decizia luată. În ceea ce privește munca îndeplinită de avocat, arată că aceasta s-a întins pe parcursul a 6 luni de zile, avocatul a fost prezent în fața instanței de apel la fiecare termen de judecată, a redactat actele procedurale și procesuale și anume: motive de apel, nota de probatorii, adresele către diverse instituții, din toate aceste aspecte, rezultând că apărătorul ales al recurentei și-a îndeplinit în mod obiectiv, cu celeritate și la termenele procedurale, obligațiile avocațiale.
În ceea ce privește pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei, solicită aprecierea cuantumului acesteia, prin raportare la probele administrate în fața instanței de apel. Instanța de apel nu a luat în considerare adeverința 5762 din 27.01.2009 emisă de Universitatea de Medicină și Farmacie, aflată la fila 95 dosar apel, din care rezultă veniturile nete pe ultimele 6 luni, respectiv august 2008 - ianuarie 2009, pe care intimatul pârât le obține în mod constant de la această instituție, în cuantum net de 1786 lei lunar. Ar rezulta ca urmare, o pensie în cuantum de 928 lei.
Mai mult decât atât, instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra susținerilor din motivele de apel în privința bunurilor imobile numeroase deținute de intimat în orașul S, probate cu adeverința emisă de Primăria S (filele 42, 43 și 44), în total fiind vorba de 19 unități locative distincte.
În opinia sa, un cuantum rezonabil al pensiei de întreținere îl reprezintă suma de 1500 lei, raportată atât la veniturile nete lunare dovedite cu înscrisuri, cât și la bunurile imobile deosebit de valoroase deținute în proprietate exclusivă de către intimat.
Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.14 din 3.09.2009, pe care o depune la dosar.
Avocatul intimatului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul de a se reconsidera cuantumul pensiei de întreținere stabilit în favoarea minorei, în funcție de nivelul veniturilor pârâtului dovedit în faza procesuală a apelului.
Arată că într-adevăr, instanța de apel nu a avut în vedere adeverința emisă de Universitatea de Medicină și Farmacie, urmând a fi stabilită o pensie de întreținere în cuantum de 931 lei în favoarea minorei.
Referitor la cererea de reconsiderare a cuantumului pensiei de întreținere, în funcție de veniturile invocate de recurenta reclamantă, referitoare la deținerea de proprietăți imobiliare de către intimatul pârât, solicită respingerea acestui motiv de recurs, având în vedere că aceste susțineri nu au fost dovedite nici pe fondul cauzei și nici în apel.
Solicită compensarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, depune la dosar chitanța nr. - din 30.06.2009, în cuantum de 500 lei.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 20 aprilie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună încredințarea minorei, născută la data de 15 ianuarie 2001, spre creștere și educare, mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de din veniturile acestuia.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că din conviețuirea cu pârâtul a rezultat minora, toți trei locuind împreună până în august 2006 când pârâtul a decis să se despartă, astfel că reclamanta și minora s-au mutat într-o proprietate a mamei reclamante, de copil ocupându-se mama, pârâtul - tată interesându-se mai puțin de aceasta, oferindu-i o sumă foarte mică de bani, insuficientă în raport cu nevoile zilnice ale copilului.
Prin cererea reconvențională depusă de pârât la dosar, s-a solicitat încredințarea spre creștere și educare a copilului, tatălui, iar în subsidiar s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei.
S-au administrat probele cu înscrisuri, declarații de martori, interogatorii și anchete sociale.
Prin sentința civilă nr. 1089 din 08 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, s-au admis cererea principală și cererea reconvențională, s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la data de 15 ianuarie 2001, mamei - reclamante, a obligat pârâtul - reclamant la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere lunare de 438,27 lei, de la data introducerii acțiunii - 20 aprilie 2007, până la majoratul copilului, a încuviințat ca pârâtul - reclamant să aibă legături firești cu fiica sa, potrivit următorului program de vizitare: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 1800până duminică orele 1800, o lună în vacanța de vară, o săptămână de Paști și două săptămâni de C - cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului, în cuantum de 6,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a avut în vedere probele administrate în cauză, aplicarea art. 63 Codul familiei privind situația legală a copilului din afara căsătoriei, asemenea copilului din căsătorie, art. 42 - 44, 86 și 94 alin. 1 și 3 Codul familiei și art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, reținându-se că este în interesul superior al copilului aflat încă la o vârstă mică, de a fi încredințat spre creștere și educare, mamei, dar și de a dezvolta relații firești cu tatăl său, fiind încuviințat pârâtului un program de vizitare care să asigure minorei perioade de timp mai mari, pe care să le petreacă alături de tatăl său și a rudelor acestuia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta - pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la programul de vizitare, care nu este în interesul minorei, impunându-se a fi reduse perioadele de vizitare stabilite de instanță, lunar și în vacanțe, solicitând reconsiderarea cuantumului pensiei de întreținere lunare, foarte scăzut în raport cu veniturile realizate de pârât, și nevoile minorei pentru care s-au administrat probe la fond și pentru care se vor depune noi înscrisuri în apel, acesta realizând venituri nu numai conform adeverințelor eliberate de și " ", dar și din închirierea apartamentelor pe care le deține în S, și din veniturile realizate la Cabinetul Stomatologic pe care-l deține.
În apel s-au depus noi înscrisuri: adeverință de venituri din perioada august 2008 - ianuarie 2009 emisă de Colegiul Medicilor Dentiști nr. 96 din 27 ianuarie 2009, declarația de venituri la Agenția de Administrare Fiscală, situația veniturilor realizate în anii 2007 și 2008 de la Administrația Finanțelor Publice sector 2 B la data de 09 februarie 2009 și s-a administrat un interogatoriu luat pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 314 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantei - pârâte, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul modificării programului de vizitare a minorei de către tată, după cum urmează: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 1800până duminică orele 1300, o lună în vacanța de vară a minorei, în anii impari, o săptămână de Paști, iar în anii pari, două săptămâni de C - și a fost obligat pârâtul să plătească minorei pensie de întreținere lunară de 583 lei, începând cu data de 20 aprilie 2007 și până la majoratul copilului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că din probatoriul administrat în cauză, se impune modificarea programului de vizitare a minorei, potrivit art. 43 Codul familiei, ținând seama de vârsta copilului, de posibilitățile locative ale tatălui, astfel încât, totuși copilul să se bucure în egală măsură și de dezvoltarea relațiilor firești cu tatăl său.
S-a stabilit o pensie de întreținere lunară, în raport de veniturile actuale realizate de pârât, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în cuantum de 583 lei lunar, datorată copilului potrivit art. 86 alin. 3 și 94 alin. 3 din Codul familiei.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată din apel, prin reducerea onorariului de avocat de la 700 lei la 500 lei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta - pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a stabilit cuantumul pensiei de întreținere lunară datorată de pârât fiicei sale, fiind ignorate veniturile care rezultă din probele administrate - adeverința de la Universitatea de Medicină și farmacie " ", declarația de venituri realizate din activitatea de la Cabinetul Stomatologic, dar și faptul că pârâtul deține în proprietate 19 apartamente, care pot fi închiriate.
Or, numai din adeverința de venituri și veniturile din activitatea de la cabinet, rezultă o pensie calculată la un cuantum, cu mult peste cel reținut în mod eronat de către instanța de apel.
S-a mai criticat decizia din apel și pentru greșita reducere a onorariului de avocat în sumă de 700 lei la 500 lei, or onorariul în cuantumul achitat nu îndeplinea cerințele art. 274 pct. 3 Cod de procedură civilă spre a fi redus, întrucât era corespunzător activității depuse de avocat în cauză, timp de șase luni.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat admiterea recursului și reconsiderarea cuantumului pensiei de întreținere, doar în raport de veniturile realizate din înscrisurile depuse la dosar, rezultând o sumă de 931 lei lunar în beneficiul copilului, cu care este de acord, instanța de apel efectuând un calcul eronat, urmând însă a fi respinsă reconsiderarea cuantumului pensiei de întreținere în raport de alte venituri invocate de reclamantă, dar nedovedite, chiar calomnioase, în condițiile în care, din dosarul fiscal rezultă veniturile sale exacte, nerealizând și venituri din chirii potrivit susținerilor recurentei, ca și solicitarea ca onorariul avocatului să nu fie redus și respectiv cheltuielile de judecată datorate de pârât în apel.
Din oficiu, Curtea a solicitat relații de la Administrația Finanțelor Publice S care a comunicat la dosar,că pârâtul nu figurează în evidențele sale cu venituri, întrucât nu domiciliază în orașul
Nu s-au administrat alte probe în recurs.
Recursul este fondat.
Privitor la critica vizând stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, Curtea o va primi, doar în măsura în care, rezultă o eroare de calcul la nivelul instanței de apel, raportat la adeverințele și respectiv declarațiile publice de venituri ale pârâtului, recunoscută de însuși pârâtul, acesta menționând că pensia calculată în mod corect se situează la nivelul sumei de 931 lei lunar, iar nu și privitor la alte venituri pe care acesta le-ar realiza, inclusiv din închirierea unor imobile proprietatea sa, întrucât aceste susțineri nu au fost dovedite potrivit art. 1169 Cod civil, nici prin înscrisurile noi administrate în recurs.
Curtea constată că și cea de-a doua critică din recurs este fondată, întrucât în mod nejustificat - față de activitatea avocatului recurentei în faza de judecată a apelului pe o perioadă de șase luni și tarifele avocațiale legal admise în care se încadrează onorariul perceput, s-a făcut aplicarea art. 274 pct. 3 Cod de procedură civilă privind reducerea cuantumului onorariului, cu consecința diminuării cheltuielilor de judecată datorate de pârât în apel.
Având în vedere considerentele reținute, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în parte decizia recurată, în sensul că pensia de întreținere lunară stabilită în sarcina pârâtului, în favoarea minorei, va fi în cuantum de 931 lei/ron lunar, iar potriivt art. 274 Cod de procedură civilă, pârâtul va fi obligat la cheltuieli de judecată către reclamantă în apel, în cuantum de 754,15 lei/ron (taxă de timbru și onorariu avocat).
- menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, intimatul - pârât - reclamant va fi obligat la plata către recurentă a sumei de 1.004,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 314 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 4
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că: pensia de întreținere lunară va fi în cuantum de 931 lei/ron, iar cheltuielile de judecată în apel datorate sunt 754,15 lei/ron.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 1.004,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnodact.
2ex./ 10.02.2010
-4.-;-
Jud.2.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 471/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
