Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2751/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 471
Ședința publică din 11.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr. 195 din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă și cu autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei județul
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru încredințare minor.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât reclamant, asistat de avocatul -, în baza împuternicirii nr. 259/2008, eliberată de Baroul Teleorman și intimata reclamantă pârâtă; lipsește autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului pârât reclamant critică atât decizia recurată, cât și sentința primei instanțe în ceea ce privește măsura încredințării minorei către mamă, fapt care încalcă prevederile art. 42 din Codul familiei, în sensul că nu a fost respectat interesul superior al copilului.
Arată că minora locuiește la tată, în casa în care s-a născut și este crescută de acesta ajutat de bunicii paterni și, în plus, fetița urmează cursurile școlii din, unde este bine integrată.
Susține că, în prezent, situația socială a mamei s-a schimbat, în sensul că aceasta locuiește cu un alt, într-un imobil închiriat, nemaibeneficiind de sprijinul părinților. Consideră că nu este de loc în interesul fetiței să locuiască la mamă, alături de un pe care nu-l cunoaște, cu atât mai mult cu cât în timpul nopților când intimata este la serviciu, copilul ar rămâne în casă numai cu această persoană străină de familie.
Solicită a se ține seama și de caracterizarea făcută de învățătorul minorei, care scoate în evidență faptul că minora are o fire emotivă, ceea ce duce la concluzia că transferul acesteia la o altă școală, în localitatea de domiciliu a mamei, i-ar putea dăuna copilului.
Observă, de altfel, faptul că, deși instanța a pronunțat o hotărâre de încredințare mamei, pe cale de ordonanță președințială, intimata nu s-a prezentat să o ia pe în domiciliul său.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul încredințării minorei către tată.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, dovedite prin chitanța în cuantum de 400 lei, pe care depune la dosar.
Intimata reclamantă pârâtă arată că nu locuiește cu chirie, dar la data efectuării anchetei sociale nu erau finalizate actele, iar locuința este a părinților concubinului său.
Arată, de asemenea, că fetița îl cunoaște pe ul cu care ea locuiește în prezent.
În plus, minora și-a exprimat dorința de a sta cu mama, deoarece tatăl său o ceartă când se află în stare de ebrietate.
Solicită respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Ri de Vede sub nr. 430/292 din 19 februarie 2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei înregistrate la nr. 51 din 28 noiembrie 1999 din vina pârâtului, să-și reia numele avut anterior căsătoriei și anume de; să-i fie încredințată spre creștere și educare minora și obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere, a solicitat cheltuieli de judecată.
Pârâtul la termenul de judecată din 24 mai 2006 și-a modificat cererea reconvențională (fila 63 din dosarul de apel), în sensul că a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți; să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 302 din 13 martie 2008, judecătoria Ri de Vede a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă, domiciliată în comuna, str. -, județul T, la - tată, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant, domiciliat în comuna, str. -, județul T, la - tată, autoritate tutelară fiind Primarul comunei, județul
A admis în parte, cererea reconvențională așa cum a fost modificată, formulată de pârâtul - reclamant.
A dispus desfacerea, din vina ambilor soți, a căsătoriei înregistrată la nr. 51 din 28 noiembrie 1999 la Primăria comunei, județul
A dispus ca părțile să revină la numele avute anterior căsătoriei, respectiv reclamanta la numele de.
A încredințat reclamantei - pârâte spre creștere și educare pe minora, născută la data de 24 iunie 2001 și l-a obligat pe pârât la plata contribuției de întreținere în sumă de 98 lei lunar, în favoarea minorei, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul copilului 24 iunie 2019.
A respins capătul din cererea reconvențională privind încredințarea spre creștere și educare a minorei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie.
Pârâtul - reclamant prin comportamentul său violent apărut pe fondul consumului excesiv de alcool, iar reclamanta - pârâtă prin aceea că nu a găsit modalitatea pentru continuarea căsătoriei, refuzând încercările de împăcare ale pârâtului.
Cum relațiile de familie, potrivit dispozițiilor art. 2 Codul Familiei "se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă" condiții care în cazul în speță nu mai există, instanța a apreciat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei a devenit cu neputință.
Așa fiind, instanța constatând că sunt îndeplinite cerințele stabilite de art. 38 Codul Familiei, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
Referitor la capătul din cererile părților privind încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la 24 iunie 2001, instanța a apreciat că este în interesul copilului să fie încredințat mamei, pentru următoarele considerente:
Din analiza celor două anchete sociale (filele 25 - 140 din dosarul de fond) s-a constat că nici unul din cei doi soți nu locuiește singur, ci împreună cu părinții în casele acestora, iar reclamanta în aceeași locuință împreună și cu familia fratelui său, dar ambele locuințe sunt corespunzătoare din punct de vedere igienic, așa cum reiese din ancheta socială.
Cu adeverința eliberată de SC SA se face dovada că începând cu data de 03 octombrie 2006, reclamanta este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, realizând venituri salariale, spre deosebire de pârât care nu are un venit stabil.
Singura sursă de venituri a pârâtului este munca în agricultură și creșterea oilor alături de părinții săi (conform declarațiilor martorilor, ) și ocazional în construcții (declarația martorului - fila 137 din dosarul de fond), astfel că sub aspect material, reclamanta - pârâtă a făcut dovada că dispune de condiții materiale optime pentru creșterea și educarea copilului.
Sub aspectul relațiilor afective se desprinde din depozițiile martorilor - (fila 68 din dosarul de fond), (fila 138 din dosarul de fond) că minora este atașată în special de bunicii paterni, în casa cărora s-a născut și crescut până la despărțirea în fapt a celor doi soți.
Edificatoare este declarația martorei -, educatoarea copilului care a avut posibilitatea prin prisma meseriei sale să observe reacțiile minorei față de tată care a venit la grădiniță de aproximativ de cinci ori în perioada despărțirii.
În concret, pârâtul a venit de trei ori în stare de ebrietate, situație în care copilul nu a dorit să vorbească cu acesta, spunându-i martorei și motivul "pentru că tati este beat".
Din această depoziție reiese că într-adevăr copilul este atașat de bunicii paterni, care se și ocupă de acesta, însă această afecțiune a bunicilor nu reprezintă un argument solid ca minora să fie încredințată pârâtului, față de care nu s-a făcut dovada că este puternic atașată.
Spre deosebire de pârât, s-a făcut dovada cu depozițiile martorilor Calea (fila 66 din dosarul de fond), - (fila 68 din dosarul de fond), (fila 67 din dosarul de fond), că reclamanta se preocupă de copil în sensul că a mers la grădiniță și s-a interesat de evoluția acestuia și că minora își dorește să rămână cu mama (declarația martorei Calea ).
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că este în interesul minorei să fie încredințată în temeiul art. 42 alin. 1 Codul Familiei spre creștere și educare reclamantei - pârâte, care are condiții materiale bune și este în măsură să-i asigure un climat afectiv prielnic unei bune dezvoltări fizice și morale în viitor.
Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, prin decizia civilă nr. 195 din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât - reclamant.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale atunci când a dispus încredințarea minorei mamei sale.
Din ancheta socială efectuată de Serviciul public local de asistență socială și autoritatea tutelară a municipiului Ri de Vede (fila 25 din dosarul de apel), rezultă că intimata dispune de posibilități materiale și condiții de locuit corespunzătoare pentru a-i asigura minorei o dezvoltare armonioasă.
De asemenea, intimata - reclamantă este salariată la SC B, realizând venituri care-i permit să asigure minorei cele necesare pentru creștere și educare.
Din declarația martorei Calea (fila 66 din dosarul de fond) rezultă că minora este atașată de mama sa.
Nu același lucru se poate spune despre apelantul - pârât, care nu are un loc de muncă, singura sursă de venituri fiind munca în agricultură și creșterea animalelor alături de părinții săi.
Din declarația martorei -, educatoarea copilului rezultă că aceasta este influențată negativ de comportamentul tatălui său, care uneori se prezenta la școală sub influența băuturilor alcoolice.
Nici colectivul de sprijin de pe lângă autoritatea tutelară a comunei, nu a considerat că este în interesul minorei să fie încredințată tatălui său, lăsând instanța să aprecieze asupra interesului copilului.
A mai reținut tribunalul că, în raport cu vârsta și sexul minorei, condițiile materiale mai bune ale intimatei, atașamentul minorei față de mama sa, în mod corect, instanța de fond a statuat ca este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere, educare și supraveghere intimatei - reclamante.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât:
- a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă), respectiv a dispozițiilor art. 42 Codul familiei, în ceea ce privește respectarea interesului minorei.
Susține recurentul că așa cum rezultă din referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea tutelară a comunei, posedă condiții mai bune de locuit decât intimata, de asemenea are și venituri materiale mai mari.
În prezent intimata nu mai are sprijinul familiei sale pe care l-a invocat la fond întrucât domiciliază cu un alt, în Ri de Vede. Acesta lucrează în ture, unele și de noapte și astfel minora este nesupravegheată, nu are de cine să fie dusă și luată de la școală.
Astfel, susține recurentul, decizia instanței de fond este în contradicție cu interesul superior al minorei, care trebuie să beneficieze de condiții de dezvoltare și creștere optime, pe care intimata un le poate oferi.
Stabilirea măsurii încredințării trebuie să respecte interesul copilului, care are nevoie în primul rând de stabilitate emoțională ce îi poate fi oferită din plin în căminul în care s-a născut și dezvoltat, și nu într-un mediu nou, o casă închiriată în Ri de Vede, în prezența unui străin, un concubin al mamei, pe care nu îl cunoaște și cu care nu poate relaționa așa cum face cu tatăl și bunicii săi.
În plus instanța de apel nu a argumentat în nici un fel cum poate fi respectat interesul minorei prin încredințarea acesteia intimatei în condițiile, în care fetița a început clasa I, la școala din comună, mutarea fetiței la R însemnând și schimbarea școlii, a mediului cu care abia s-a acomodat, a dascălului, moment extrem de delicat de a muta minora de la o școală la alta, de la un părinte la altul dintr-un domiciliu în altul, și de a-i schimba total oamenii din jurul său.
Măsura luată de cele două instanțe de fond vine în contradicție și cu interesul manifestat de intimată de a-și prelua copilul, care, deși a formulat cerere de ordonanța președințială pentru a-și vedea copilul încă din iulie 2007, în tot acest răstimp nu a încercat să ia copilul decât de doua ori în vara anului 2007, când fetița nu a fost acasă ci a fost plecată în vizită la alți copii.
Chiar dacă mama a avut posibilitatea să ia minora săptămânal în toată această perioadă ea nu s-a prezentat decât de doua ori, dovadă clară că și mama a acceptat tacit că locul copilului său este la tată și nu în domiciliul ei alături de un pe care minora nu îl cunoaște și fără nici un sprijin în aos upraveghea pe cât timp ea este la serviciu și chiar în turele de noapte.
Minora este sănătoasă, veselă, în prezent având o singură frământare, aceea de a nu pleca din casa în care a stat până în prezent și de a nu fi despărțită de bunicii paterni și de recurent, lângă care a crescut timp de opt ani.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârilor de fond atacate și admiterea cererii reconvenționale în totalitate, urmând ca minora să îi fie încredințată și intimata să fie obligată la plata pensiei de întreținere.
Recursul este nefondat.
Se susține de către recurent că instanțele de fond au încălcat dispozițiile legale privind interesul superior al copilului prin încredințarea spre creștere și educare reclamantei-intimate.
Într-adevăr la încredințarea minorului, instanța trebuie să aibă în vedere pe cât posibil să asigure acestuia posibilitatea de a se dezvolta în mediul cu care a fost obișnuit. Dar, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, la determinarea interesului copiilor minori, instanța are în vedere mult mai multe criterii, printre care: vârsta și sexul copilului, atașamentul părinților față de copil și al copilului față de părinți, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o dezvoltare normală fizică și intelectuală, grija și interesul manifestat de părinți atât în perioada cât locuiau împreună, cât și după despărțirea în fapt.
Din situația de fapt stabilită de instanțele de fond rezultă că într-adevăr între bunicii paterni și minoră s-au dezvoltat relații de atașament, dar nu și între tată și minoră.
afectivă dintre copil și bunicii paterni, deși importantă, nu are o influență decisivă întrucât, potrivit dispozițiilor art.42 din Codul familiei, minorii vor fi încredințați unuia dintre părinți și nu bunicilor.
Mai mult, din situația de fapt stabilită de instanțele de fond și de apel, rezultă că între mama - reclamantă și minoră există relații de atașament.
Așa fiind și având în vedere vârsta minorei și faptul că este, Curtea constată că în mod corect s-a dispus ca aceasta să fie încredințată reclamantei-intimate, dispozițiile art.42 din Codul familiei și art.2 din Legea nr. 272/2004, privind interesul superior al copilului, fiind respectate.
Împrejurarea că în prezent intimata-reclamantă locuiește în orașul Ri de Vede, într-un imobil închiriat împreună cu un alt, nu conduce la concluzia că aceasta nu îi poate oferi minorei condiții optime de locuit și de dezvoltare fizică și morală. Din ancheta socială efectuată la instanța de apel rezultă că reclamanta dispune de posibilități materiale și condiții de locuit corespunzătoare pentru a-i asigura copilului o dezvoltare armonioasă; autoritatea tutelară apreciind în sensul încredințării minorei către mamă.
Față de cele reținute, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 195 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
-
Red.
./
2ex./07.05.2009
T -;
Jud.Ri de Vede.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
| ← Plasament. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Pitesti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 120/2009. Curtea de... → |
|---|
