Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.46/FM
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât G - C, str.-.- nr.2.-...53 județ C - împotriva deciziei civile nr.95 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă la. Av.,C,-.-..2..13 având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârât personal,lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat.Precizează că s-au depus la dosar concluzii scrise de către apărătorul intimatei-reclamante.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța procedează la legitimarea recurentului-pârât Acesta prezintă seria G nr.- eliberat de Poliția
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul-pârât având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.8504, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, in contradictoriu cu pârâtul G, sa dispuna partajarea bunului comun dobândit de către părți în timpul căsătoriei, constand in apartamentul situat in Constanta,str.-.-, nr.2-.B,.2,.2, in cote egale de 50% pentru fiecare coproprietar si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În susținere a fost atașată sentința civila nr.260/14.02.2005 a Judecătoriei Mangalia.
Pârâtul a formulat cererea reconvențională, prin care a solicitat partajarea imobilului in cota de in favoarea reclamantului si in favoarea paratului si obligarea reclamantei sa ii achite suma de 50.000.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea actualizata a lucrărilor de construcție a gardului de împrejmuire din piatra ciment si fier beton la imobilul proprietatea reclamantei, moștenit de la părinții săi, situat in satul, județul Constanta.
Prin Sentința civila din 19.04.2006, Judecătoria Constantaa admis in principiu acțiunea civila formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul G si a respins in principiu cererea reconvențională formulata de paratul
A constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei cu o cota de contribuție egala de 50%, ca bun comun, apartamentul nr.53, situat in Constanta, str.-.- nr.2, -,.B,.2, compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol si boxa cu o suprafața construita de 65 mp și suprafața de 9,60 mp teren indiviz aferent apartamentului.
A dispus vânzarea bunului comun apartament si teren aferent prin buna învoiala in termen de 6 luni de la pronunțarea încheierii si a fixat termen de judecata la 18.10.2006, pentru când părțile urmau sa prezinte dovada vânzării.
Apelul declarat de parat împotriva acestei încheieri a fost anulat ca netimbrat prin decizia civila nr.45/23.01.2007 pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul -, iar prin decizia nr.6/FM/25.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constantaa fost respins ca nefondat recursul civil declarat de paratul G împotriva deciziei tribunalului.
După reluarea judecății, în ședința publica din 21.05.2007, reclamanta prin apărător a solicitat instanței să dispună vânzarea imobilului la licitație prin executor judecătoresc, iar paratul a solicitat respingerea acestei cereri.
Prin încheierea din 17.12.2007 instanța a dispus suspendarea judecații pana la soluționarea recursului ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de Apel Constanta, judecata fiind reluata ca urmare a cererii formulate de reclamanta.
Prin încheierea din data de 15.09.2008 Judecătoria Constantaa dispus vânzarea imobilului apartament situat în municipiul C strada -.- nr. 2, -. B,. 2,. 53 județul C prin executor judecătoresc si a stabilit termen la 15.12.2008, având in vedere disp. art.673 ind.11 al.2, 3 pr.civ. precum si faptul ca părțile nu au făcut dovada vânzării bunului prin buna învoială.
Împotriva aceste încheieri a declarat apel paratul G, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub următoarele aspecte: deși a contribuit la dobândirea locuinței plătind rate de 80.000 lei, iar fosta soție a plătit doar 26.000 lei, instanța nu a avut in vedere acest aspect la motivarea hotărârii, ci a apreciat ca ambii soți au participat in mod egal la dobândirea bunului in litigiu, reținând ca salariile lor au fost aproximativ egale; totodată, apelantul arata ca în hotărârea din 19.04.2006 se retine ca el nu a avut nici o contribuție la întreținerea si creșterea minorei rezultate din căsătoria părților, aspect reluat si in încheierea din 15.09.2008, deși la dosar se afla sentința judecătorească prin care a fost obligat la plata pensiei de întreținere si s-a achitat de aceasta obligație in fiecare luna.
Întrucât cele doua aspecte învederate mai sus au fost combătute cu probe de care nu s-a ținut seama, apelantul solicita încuviințarea unei probe cu expertiza contabila, prin care sa se stabilească sumele plătite ca rate in baza contractului de construire de către ambii soți pana la separația in fapt si sumele plătite de el după separația in fapt, pana la achitarea integrala a locuinței.
In funcție de rezultatul acestei expertize, solicita sa se constate cota fiecăruia dintre soți la dobândirea bunului comun si, in baza art.296 proc.civ. sa fie schimbata in mod corespunzător hotărârea primei instanțe.
Prin decizia nr. 95/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Cale de atac vizează încheierea din data de 15.09.2008, prin care instanța de fond a dispus vânzarea bunului imobil dobândit de pârti in timpul casatoriei, astfel ca instanța de apel este ținută a verifica numai daca aceasta măsura este sau nu conforma cu dispozițiile legale prin care este reglementata, raportat la situația de fapt rezultata din actele si lucrările dosarului.
Se retine astfel ca, potrivit art.673 ind.11 al.2 pr.civ. daca s-a dispus ca vânzarea bunului sa se facă de părți prin buna învoiala, instanța va stabili si termenul in care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni, iar la împlinirea termenului, părțile vor prezenta instanței dovada vânzării.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede ca, in cazul in care vânzarea prin buna învoială nu se realizează in termenul prevăzut de alin.2, instanța va dispune prin încheiere ca vânzarea sa fie efectuata de executorul judecătoresc.
In raport de aceste prevederi legale, in condițiile in care prin hotărârea pronunțata in dosarul de fond la data de 19.04.2006 s-a dispus vânzarea bunului imobil comun al părților prin buna învoială in termen de 6 luni de la pronunțarea încheierii, iar la termenul fixat - 18.10.2006, nu s-a prezentat de către părți dovada vânzării in aceasta modalitate, in mod corect s-a dispus prin încheierea apelata vânzarea bunului prin executorul judecătoresc.
De altfel, prin motivele de apel nici nu se invoca nelegalitatea acestei masuri, criticile formulate de apelantul-parat vizând exclusiv reținerea greșită de către instanța de fond a unor cote egale in ceea ce privește contribuția părților la dobândirea imobilului-apartament.
Or, asemenea critici nu pot face obiect de analiza in apelul declarat împotriva încheierii pronunțate in temeiul art.67311alin.3 proc.civ. ci numai in calea de atac exercitata împotriva hotărârii date asupra fondului procesului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs apelantul. În motivare a reiterat argumentele referitoare la contribuția sa la dobândirea imobilului supus partajului. În continuare, recurentul a mai arătat că instanța nu a cerut părților declarații privitoare la bunurile de împărțit și valoarea lor, astfel cum impune art. 6733Cod.pr.civ. instanța are obligația de a stărui în împărțirea bunului prin bună învoială ceea ce nu s-a putut realiza tocmai din cauza cotei diferite de contribuție la dobândirea bunului, astfel încât, instanța trebuia să procedeze din nou la stabilirea cotei de contribuție și în acest scop să administreze proba cu expertiza contabilă, în conformitate cu art. 6735și art. 6736Cod.pr.civ.; s-a mai susținut că deși în conformitate cu art.6738Cod.pr.civ. încheierea pronunțată în conformitate cu art. 6736Cod.pr.civ. se atacă odată cu fondul, acest lucru nu se putea realiza întrucât nu există o astfel de încheiere, cele pronunțate în 16.03.2006, 23.03.2006, 13.06.2006 și 19.04.2006 referindu-se la alte situații, în timp ce la 19 aprilie s-a pronunțat o sentință în loc să se pronunțe o încheiere, aceasta fiind atacată cu apel; în sfârșit, s-a arătat că prin decizia nr. 95/10.09.2009 Tribunalul Constanțaa reținut că ar fi formulat apel împotriva încheierii din aprilie 2008 Judecătoriei Constanța despre a cărei existență nu cunoaște, formulând apel împotriva sentinței fără număr din 19.04.2006.
În drept a invocat art. 312 pct. 2 alin. 4 Cod.pr.civ..
Intimata nu a formulat întâmpinare ci numai concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304 Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că recurentul invocă o serie de motive care privesc alte aspecte decât cele deduse judecății și nu invocă în concret, în drept, care dintre motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod.pr.civ. consideră că sunt incidente.
Din conținutul cererii de recurs, Curtea constată că motivele invocate de recurent ar putea fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod.pr.civ. urmând să verifice modul de aplicare a legii de către instanța de apel.
Se constată că prin încheierea din 19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a admis în principiu cererea de partaj, stabilindu-se masa bunurilor partajabile și o cotă de contribuție de 1/2 pentru fiecare dintre părți. Este adevărat că în partea introductivă hotărârea cuprinde și denumirea de sentință și pe cea de încheiere dar acest aspect nu are relevanță, tipul de hotărâre care se pronunță într-o cauză fiind stabilit de lege astfel încât o astfel de eroare materială nu poate schimba felul hotărârii pronunțate. Aceasta încheiere a fost pronunțată în conformitate cu art. 6735și 6736Cod.pr.civ.
Potrivit art. 6738Cod.pr.civ.. încheierile prevăzute la art. 6736alin. 1 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului.
Ca urmare, în mod corect a reținut instanța de apel că nu pot fi analizate criticile referitoare la cotele de contribuție la dobândirea imobilului supus împărțelii, acestea putând fi invocate și analizate doar într-o eventuală cale de atac formulată împotriva sentinței care urmează a se pronunța asupra fondului cauzei. Pentru același motiv nici în recurs aceste motive nu pot fi analizate. Așadar, contrar opiniei recurentului, instanța de fond nu mai putea relua discuțiile asupra cotei de contribuție la dobândirea imobilului și nu au relevanță față de obiectul recursului criticile aduse încheierii din 19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța.
Recursul de față are ca obiect încheierea din data de 15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Constanta. Ca urmare, nu pot fi analizate decât condițiile de pronunțare a unei astfel de încheieri raportat la prevederile art.67311alin.3 Cod.pr.civ. potrivit cu care în cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2 al aceluiași articol, instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.
Ca urmare, textul legal impune ca unică condiție nerealizarea vânzării prin bună învoială în termenul stabilit de instanță. Îndeplinirea acestei condiții poate fi verificată de instanța de apel și instanța de recurs.
În soluționarea unor căi de atac împotriva încheierii prin care se dispune vânzarea bunului prin executor judecătoresc, instanțele nu pot avea în vedere nici critici referitoare la încheierea prin care s-a dispus vânzarea bunului prin învoiala părților, întrucât și o astfel de încheiere, la rândul său, este supusă separat apelului, astfel cum stabilește art. 67311(4) Cod.pr.civ.
Vânzarea imobilului prin învoiala părților a fost dispusă încă prin încheierea din 19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța. cu acea ocazie, instanța de fond a reținut că nici una dintre părți nu a cerut atribuirea imobilului. Într-adevăr, prin cererea introductivă, reclamanta a arătat că nu are posibilități materiale pentru plata sultei astfel încât este de acord cu atribuirea imobilului către pârât, însă acesta, prin cererea reconvențională formulată în cauză a solicitat numai obligarea reclamantei la plata unei sume cu titlu de despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilului, fără a cere atribuirea acestuia prin această cerere sau prin cereri ulterioare.
Apelul formulat împotriva acestei încheieri a fost anulat prin decizia civilă nr. 45723.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța iar recursul formulat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 6/FM/25.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. De altfel, în apelul formulat împotriva acestei încheieri, recurentul G nu a criticat dispoziția instanței de vânzare a imobilului prin bună învoială ci numai modul în care s-a stabilit cota de contribuție la dobândirea imobilului și aspecte privind îmbunătățirile aduse acestuia.
În această situație, se are în vedere că prin încheierea din 19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a dispus vânzarea bunului supus împărțelii prin învoiala părților în termen de maxim 6 luni de la pronunțarea hotărârii, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât în mod corect instanța de apel și instanța de fond au reținut că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 67311(4) Cod.pr.civ.
Față de aceste considerente, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-pârât G - C, str.-.- nr.2.-...53 județ C - împotriva deciziei civile nr.95 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă la. Av.,C,-.-..2..13.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
redactat jud. - / 20.05.2009
tehnored.disp.gref./20.05.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Răzvan Anghel
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1219/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
