Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta și pe intimatul, având ca obiect încredințare minor împotriva deciziei numărul 269 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul. Lipsește recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este legal timbrat.
Prin serviciul de registratură recurenta a depus chitanță taxă judiciară în valoare de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,30 lei și un înscris reprezentând copie xerox jurisprudență în materie.
Se dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Declarând dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 14683/12.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul, s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minora născută la 1.10.2006 și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, s-a solicitat încredințarea minorei.
În motivare reclamanta a arătst că, în fapt, prin sentința civilă nr. 8947/03.09.2007 definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a stabilit paternitatea minorei, în sensul că pârâtul este tatăl acesteia. Prin aceeași sentință s-a stabilit că minora va purta numele tatălui, cel de; în perioada de la nașterea minorei și până în prezent, aceasta a fost crescută de către reclamantă, îndeplinind toate obligațiile ce decurg din calitatea de părinte în conformitate cu dispozițiile legale; în ce privește tatăl, relația acestuia cu minora este extrem de defectuoasă, acesta vizitând-o o singură dată; mai mult, reclamanta a trebuit să se adreseze instanței pentru stabilirea paternității și plata pensiei de întreținere pe care nu a achitat-o nici până în prezent.
Deliberând asupra fondului acțiunii a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora, născută la data de 01.10.2006, pârâtul recunoscându-i paternitatea.
Din materialul probator, instanța a reținut că pârâtul nu s-a interesat de minoră nici din punct de vedere material și nici afectiv.
Întrucât pentru ocrotirea intereselor minorei trebuia stabilit care din părinți va exercita drepturile copilului, văzând că mama este cea care a arătat interes și afecțiune față de minoră, instanța în conformitate cu dispozițiile Legii 272/2004 și dispozițiile Codului familie, a admis cererea reclamantei
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește modul de soluționare a capătului de cerere vizând cheltuielile de judecată. În acest sens, apelantul a susținut că, a depus întâmpinare în care a arătat că este de acord cu admiterea cererii, făcând cunoscut și cu aceasta ocazie faptul că a fost supus, de către reclamanta la tot felul de hărțuieli și presiuni, în această perioadă; că din suma totală de 1448,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinței civile nr. 8947 din dosarul nr-, având ca obiect stabilirea paternității, a achitat deja reclamantei, suma de 448,30 lei (aproximativ 1/3), în data de 07.11.2007, dovada fiind chitanța depusă în copie; nu a fost achitată încă întreaga sumă, deoarece, conform sentinței civile rămase definitive din dosarul mai sus menționat, organismul financiar de la instituția unde este angajat, exercita o poprire de J din salariul său (cumulate fiind și plățile calculate anterioare, de la data depunerii reclamației); nu s-a opus vreodată ca minora să îi fie încredințată reclamantei, copilul fiind și în fapt, în tot acest timp în grija acesteia; la primul termen de judecată al cauzei, cu procedura completă (aceasta fiind și prima de înfățișare), instanța a rămas în pronunțare, față de soluția de admitere a cererii la care el și-a exprimat acordul, prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, potrivit cărora pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.269/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 14683/12.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut că potrivit art. 275 Cod procedură civilă pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speță, prin întâmpinarea formulată în termen, pârâtul a fost de acord cu acțiunea reclamantei, împrejurare în raport de care devin incidente prevederile art. 275 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru greșita aplicare și interpretare a disp. art. 275 Cod procedură civilă susținând că textul poate fi aplicat doar în acele litigii în care pârâtul poate să recunoască în mod valabil pretențiile reclamantului.
Cum acțiunea având ca obiect încredințarea minorei rezultată din relația de concubinaj nu poate fi rezolvată prin înțelegerea părților, culpa procesuală derivă din faptul aceluia care a creat această situație, respectiv intimatul care nu și-a îndeplinit obligațiile administrative de recunoaștere a copilului.
Susține că art. 275 Cod procedură civilă este operant doar în cazul litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere, cum sunt cele de natură comercială.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele.
Potrivit art. 275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Textul în discuție cuprinde o dispoziție de excepție care nu este de natură să limiteze sau să înlăture aplicarea principiului potrivit căruia partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile de judecată făcute justificat de partea câștigătoare.
Finalitatea textului este aceea de a preveni procese inutile și tergiversarea celor începute.
Prezentul proces se numără printre cele în care pârâtul poate recunoaște valabil pretențiile reclamantei întrucât nu se pune în discuție schimbarea statului civil al minorului.
Instanța reține că reclamanta putea să tranșeze toate problemele relativ e la minoră în cadrul primului proces unde s-a stabilit paternitatea minorei născută la data de 01.10.2006, dispunându-se ca aceasta să poarte numele tatălui, acela de "", pârâtul fiind obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia. În acel proces putea fi formulată o altă cerere accesorie având drept obiect "încredințarea minorei".
Or, față de modalitatea în care a înțeles să procedeze reclamanta, Curtea reține că nu i se poate imputa vreo culpă pârâtului, care prin întâmpinarea depusă în termen procedural a recunoscut pretențiile reclamantei în cauza de față.
În aceste condiții în mod corect au reținut judecătorii din apel că este operant în cauză art. 275 Cod procedură civilă.
Urmează ca în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 269/9.04.2008 a Tribunalului Iași care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 269 din 9 aprilie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.10.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca, Scripcariu Gabriela
| ← Interdicție. Decizia 376/2008. Curtea de Apel Oradea | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
