Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1360/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1923/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1360
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.660 din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTOR 6
are ca obiect - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.95.182/27.07.2009, emisă de Baroul București, aflată la fila 2 în dosar și intimata - reclamantă - pârâtă, reprezentată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.248.974/12.09.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 19.10.2009, intimata - reclamantă - pârâtă a depus întâmpinare.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant învederează faptul că, prin întâmpinare intimata - reclamantă - pârâtă a invocat excepția nulității recursului formulat de către recurentul - pârât - reclamant deoarece nu s-a indicat hotărârea pe care o atacă și în acest sens solicită respingerea excepției, ca nefondată.
Apărătorul intimatei - reclamante - pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului conform dispozițiilor art.302 ind. 1 lit. b din Codul d e procedură civilă.
Curtea, deliberând asupra excepției nulității recursului invocate, de către intimata - reclamantă - pârâtă, urmează să o respingă, deoarece este o excepției relativă.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant depune la dosar precizare la recursul formulat.
Apărătorul intimatei - reclamante - pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri, solicitată de către apărătorul recurentului - pârât - reclamant.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, va încuviința proba cu înscrisuri formulată de către apărătorul recursului - pârât - reclamant considerându-le concludente, pertinente și utile cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant învederează faptul că, instanța a prezentat trunchiat probele administrate în apel, le-a interpretat eronat, ori le-a ignorat, dând astfel o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Totodată, mai arată că instanța a ajuns în mod greșit la concluzia că deși copilul a fost încredințat tatălui este îngrijit mai mult de mamă, întrucât zilnic, când vine de la școală, trece pe la mama sa unde servește masa, este ajutat la lecții de către aceasta în timp ce tatăl este mai mult plecat în interes de serviciu.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant învederează faptul că, instanța a comis mai multe greșeli, deoarece a reținut că atunci când vine de la școală copilul nu trece pe la mama sa, ci pe la bunicii materni, unde servește masa și se întoarce acasă la tatăl său cu care își dorește să locuiască. De asemenea mai arată că, cu această ocazie copilul nu este ajutat la lecții de mama sa pentru simplu motiv că la acea oră este la serviciu, dacă nu este plecată în deplasare în provincie în interes de serviciu.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant învederează faptul că, instanța a făcut abstracție de faptul că intimata - reclamantă - pârâtă nu are spațiul necesar unui trai decent și astfel cum s-a constatat la fond nici mediul moral corespunzător.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante - pârâte învederează faptul că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și de drept, în acest sens solicită respingerea recursului, ca fiind neîntemeiată și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B sub nr.4550/303 din data de 03.06.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 01.10.1994 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local Sector 6 B sub nr.2050/01.10.1994, prin divorț din culpă comună, păstrarea numelui dobândit prin încheierea căsătoriei, încredințarea minorului A, născut la data de 25.05.1996 spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională în cauză prin care a solicitat desfacerea căsătoriei părților prin divorț din culpa reclamantei - pârâte, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei și încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului - reclamant.
Prin sentința civilă nr.6663/16.10.2008, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, împotriva pârâtului-reclamant și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 6 B, a admis, în parte, cererea reconvențională și în consecință, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 01.10.1994 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local Sector 6 B sub nr.2050 din 01.10.1994, prin divorț, din culpă comună, a dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv "", a încredințat minorul A, născut la data de 25.05.1996 spre creștere și educare pârâtului-reclamant și a obligat reclamanta-pârâtă să presteze întreținere în favoarea minorului în cuantum de 590,00 Ron lunar, începând cu 16.10.2008 până la majoratul minorului și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în data de 01.10.1994, căsătorie din care a rezultat minorul A, născut la data de 25.05.1996.
Având în vedere cererea părților de pronunțare a unei hotărâri fără dezvoltarea motivelor ce au condus instanța la concluzia că relația maritală a părților este grav și iremediabil vătămată, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei și dispozițiile art. 617 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța a admis capetele de acțiune și cerere reconvențională având ca obiect divorțul și a dispus desfacerea căsătoriei părților prin divorț din culpă comună fără arătarea motivelor de divorț, iar în baza art.40 alin.1 și 3 Codul Familiei, a dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv, reținând că în lipsa acordului pârâtului-reclamant, reclamanta-pârâtă nu a prezentat motive întemeiate care să justifice cererea sa de păstrare a numelui dobândit prin încheierea căsătoriei.
Sub aspectul încredințării minorului instanța a reținut din probele administrate în cauză că, deși din punct de vedere afectiv, moral ambii părinți sunt în măsură să se îngrijească de copil, din punctul de vedere al condițiilor materiale locative ce pot fi oferite copilului, între cei doi părinți există diferențe majore. Astfel, în timp ce reclamanta-pârâtă realizează un venit mediu lunar de 2367,66 RON lunar pârâtul-reclamant realizează un venit de 5915,5 RON lunar (mai mult decât dublul venitului reclamantei-pârâte); de asemenea, în timp ce reclamanta-pârâtă nu beneficiază de un spațiu locativ propriu, în care să locuiască cu minorul, fiind nevoită să apeleze la bunăvoința părinților săi care au în proprietate un apartament cu trei camere, pârâtul-reclamant are un spațiu locativ propriu (apartament cu trei camere) în care familia părților a trăit până în prezent; în plus, pârâtul-reclamant intenționează să se mute într-un imobil (construcție și teren) ce se află în curs de construire.
Instanța de fond a reținut că până în prezent, atâta timp cât părțile au beneficiat de veniturile salariale cumulate, aceștia, în calitate de părinți au căzut de acord asupra măsurilor ce le-au luat în ceea ce privește creșterea și educarea fiului lor; în acest sens părinții s-au preocupat să orienteze pe minor spre practicarea tenisului și spre activități extrașcolare. Cunoscut fiind că practicarea tenisului este condiționată de o susținere financiară consistentă, instanța a apreciat că o astfel de susținere financiară nu poate fi oferită decât de pârâtul-reclamant, veniturile realizate de reclamanta-pârâtă nefiind suficiente decât pentru acoperirea nevoilor traiului zilnic.
Totodată instanța a reținut din probele administrate în cauză - declarații de martori (în special declarațiile martorilor propuși de reclamanta-pârâtă) că mediul familial oferit de familia reclamantei-pârâte nu este un mediu indicat pentru creșterea unui copil, existând pericolul pentru minor de a-și forma o opinie deformată despre valorile familiale.
Instanța a apreciat, în concluzie, că în această perioadă a vieții copilului, când își formează propria opinie asupra valorilor familiale (minorul are vârsta de 12 ani, este capabil să înțeleagă și să interpreteze singur semnificația unor gesturi, atitudini) și când are nevoie de un model comportamental de natură a-l direcționa în sensul respectării valorilor morale familiale, este în interesul copilului ca acesta să aibă posibilitatea de a-și forma o mentalitate corectă asupra vieții de familie, în care încrederea, respectul și ajutorarea reciprocă dintre membrii familii reprezintă reguli de bază de la care nu se admit abateri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 07.01.2009, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate pe aspectele privind capetele de cerere privind încredințarea minorului și obligarea intimatului - pârât - reclamant la plata pensie de întreținere în favoarea minorului și, pe fond, admiterea acestor capete de cerere și astfel să se dispună încredințarea către apelanta - reclamantă-pârâtă spre creștere și educare a minorului A născut la data de 25.05.1996 și obligarea intimatului - pârât-reclamant la plata unei pensii de întreținere lunara în favoarea minorului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a apelului s-a arătat că în mod părtinitor și neținând cont de interesele minorului și de probele administrate în dosar s-a dispus încredințarea acestuia către intimatul - pârât-reclamant.
În motivarea sa, instanța de fond a reținut ca ambii părinți sunt în măsura sa îngrijească de copil din punct de vedere afectiv dar a considerat că exista diferențe majore între apelantă și intimat. Faptul că apelanta realizează un venit mediu lunar de 2367,66 lei față de venitul mediu lunar al intimatului de 5915,5 lei a fost reținut de instanța ca fiind un fapt negativ, și astfel instanța nu a luat în considerare faptul că apelanta, cu venitul său mediu lunar de 2367,66 poate oferi condiții materiale foarte bune minorului.
O altă diferență a fost reținută de către instanță în mod părtinitor și neîntemeiat și anume faptul că intimatul - pârât - reclamant ar "intenționa să se mute într-un imobil (construcție și teren) ce se află în curs de construire". Intimatul - pârât-reclamant locuiește tot în apartamentul care a fost domiciliul conjugal și nu a făcut absolut nici o dovadă că ar avea teren în proprietate și că ar avea vreo casă în construcție. Simpla afirmație a intimatului - pârât-reclamant, nedovedită, nu este de ajuns pentru a fi luată în considerare și astfel, sub acest aspect - situația locativă - nu există diferență, minorul are aceleași condiții și la apelanta - reclamantă-pârâtă.
De asemenea s-a reținut că minorul este bine îngrijit și are rezultate bune la învățătură și din raportul anchetei efectuate la domiciliul părinților apelantei s-a reținut că aceștia sunt persoane liniștite, respectate la domiciliu, nu au creat probleme și nu au restante la întreținere și locuința proprietatea lor este bine mobilată și curat întreținută.
Prin decizia civilă nr-, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a încredințat reclamantei - pârâte spre creștere și educare pe minorul A născut la data de 25.05.1996, a obligat pe pârâtul - reclamant la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere de 1479 lei, începând cu 11.05.2009 și până la majoratul acestuia și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că interesele copilului ce urmează să fie avute în vedere cu ocazia încredințării sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copilului, precum și de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament și preocuparea pe care l-au manifestat față de copil, precum și de legăturile afective care s-au stabili între părinți și copil.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei. Astfel, din declarațiile martorilor și interogatoriu administrat intimatului-pârât rezultă că minorul deși a fost încredințat tatălui este îngrijit mai mult de către mamă, întrucât zilnic când vine de la școală trece pe la mama sa unde servește masa, este ajutat la lecții de către acesta, în timp ce tatăl este mai mult plecat în interes de serviciu.
Faptul că minorul se bucură de o mai mare libertate din partea tatălui care este mai mult plecat nu este în interesul copilului care se află la o vârstă la care trebuie să fie supravegheat și ajutat în vedere dobândirii unei pregătiri școlare corespunzătoare vârstei sale. De când minorul locuiește la tatăl său rezultatele sale școlare sunt mai slabe, ceea ce dovedește că în interesul minorului este de a fi încredințat mamei care se poate ocupa mai mult de copil.
Tot din cele relatate de minor cu ocazia audierii de instanță rezultă că acesta este în egală măsură atașat de ambii părinți, iar atât mama cât și tatăl contribuie în mod egal la întreținerea minorului.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, și dând prioritate interesului superior al copilului, tribunalul a apreciat că se impune încredințarea acestuia spre creștere și educare mamei.
În consecință, în baza art.94 alin.3 Codul Familiei, intimatul - pârât a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 1479 lei, începând cu data pronunțării prezentei decizii, 11.05.2009 și până la majoratul copilului. La stabilirea acestui cuantum tribunalul a avut în vedere veniturile realizate de intimat, astfel cum rezultă din adeverința nr.820/15.10.2008 emisă de SC România SRL (fila 46 din dosarul primei instanțe).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond să se dispună încredințarea copilului spre creștere și educare pârâtului - reclamant și obligarea reclamantei - pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantumul prevăzut de lege.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de apel a ajuns în mod greșit la concluzia că deși copilul a fost încredințat tatălui, este îngrijit mai mult de mamă, întrucât zilnic când vine de la școală, trece pe la mama sa unde servește masa, este ajutat la lecții de către aceasta, în timp ce tatăl este mai mult plecat în interes de serviciu.
În același sens, arată recurentul, că atunci când vine de la școală, copilul nu trece pe la mama sa, ci pe la bunicii materni, unde servește masa și se întoarce acasă la tatăl său cu care își dorește să locuiască.
Cu această ocazie, copilul nu este ajutat la lecții de mama sa pentru simplul motiv că la acea oră este la serviciu, dacă nu este plecată în deplasare în provincie în interes de serviciu.
Recurentul mai arată că instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta - pârâtă are și ea condiții să poată asigura creșterea și educare minorului. Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul face abstracție de faptul că reclamanta - pârâtă nu are spațiul necesar unui trai decent și, așa cum s-a constatat la fond, nici mediul moral corespunzător.
Tribunalul a înlăturat cu o ușurință tulburătoare dorința copilului, exprimată constant de a sta cu tatăl invocând în contrabalans interesul superior al copilului ca și cum instanța ar putea cunoaște mai bine decât minorul de 13 ani care este interesul său. Mai mult, instanța chiar nu poate obliga un adolescent să stea unde dorește ea, ci unde dorește el.
Mai arată recurentul, că instanța a reținut în mod greșit faptul că de când minorul locuiește cu tatăl său, rezultatele sale școlare sunt mai slabe. Pentru a ajunge la concluzia că minorul trebuie încredințat mamei, instanța face două greșeli: 1) omite faptul că în cel de al doilea semestru situația școlară a minorului s-a îmbunătățit simțitor și 2) scăderea rezultatelor la învățătură s-a datorat nu tatălui, ci șocului psihologic produs de gestul mamei de a divorța și de insistența ei în divorț în ciuda insistențelor tatălui de a nu divorța.
Este neadevărată afirmația instanței de apel că tată este mai mult plecat. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a înlăturat nemotivat depoziția martorei propusă de el și răspunsul pârâtului - reclamant la interogatoriu care arată că a existat o perioadă în care a plecat mai mult, dar aceasta este de domeniul trecutului.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul, astfel încât măsura dispusă de instanță să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Curtea consideră că, atât moral, cât și material, contrar celor susținute în motivele de recurs, ambii părinți dispun de resursele necesare pentru creșterea minorului.
Astfel, deși recurentul a dovedit că are venituri mai ridicate și are în proprietate un apartament de trei camere, acest criteriu de apreciere nu poate fi absolutizat, ci trebuie analizată situația minorului în ansamblu, prin aprecierea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Astfel, se observă că intimata - reclamantă, anterior despărțirii părților, s-a ocupat în mod constant de minor, și chiar după momentul încredințării minorului către tată, a continuat să se preocupe de creșterea și educarea copilului.
Nu poate fi reținută aprecierea recurentului referitoare la inexistența unui mediu moral în domiciliul bunicilor materni, unde minorul ar urma să locuiască împreună cu mama, întrucât din nici o probă administrată nu rezultă o atare concluzie.
Rațiunea instanței de fond în legătură cu lipsa de reacție a familiei intimatei în urma "sancționării" de către soț, îi este defavorabilă, în primul rând, recurentului care a ales o asemenea cale de rezolvare a conflictului și, mai apoi, eventual familiei intimatei.
De altfel, nici opinia minorului nu trebuie absolutizată, mai ales că acesta a declarat că este atașat de ambii părinți, fiind evident că înclină spre a locui cu tatăl său care este mai permisiv.
În nici un caz, rezultatele școlare slabe ale minorului nu pot fi imputate nici mamei și nici tatălui, ci într-adevăr, schimbărilor produse în viața sa, aspecte ce sunt de natură să atragă o supraveghere mai atentă a minorului și eventual un ajutor din partea părinților săi.
Stabilind că interesul superior al minorului este asigurat prin încredințarea acestuia către mamă, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.660 A din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și cu Autoritatea Tutelară - Primăria sectorului 6
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.2/16.11.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 6. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Fănica Pena, Andreea Doris
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 1141/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
