Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/R/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
--- -
- - - președinte al Secției civile
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 159/A din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă pârâta-recurentă, asistată de avocat, și reprezentanta reclamantului-intimat, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 decembrie 2009, fost soluționată cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâta-recurentă, în sensul eșalonării plății taxei judiciare de timbru pe o perioadă de 12 luni.
La termenul de azi, reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar în copie un contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - la data de 11 iunie 2002 sub nr. 2322, contractul de întreținere autentificat la BNP la data de 8 octombrie 1999, și o declarație referitoare la autoturismul Ford Orion, arătând că bunurile la care se referă aceste acte nu au fost incluse în masa partajabilă și solicită instanței să ia act de acest aspect. Depune de asemenea chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial și chitanța nr. - din 12 ianuarie 2010 prin care se face dovada achitării primei rate aferente taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta reclamantului-initmat depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța prin care se face dovada achitării onorariului avocațial.
Cu privire la susținerile reprezentantei pârâtei-recurente, reprezentanta reclamantului-intimat arată că prin întâmpinarea formulată la dosarul de fond, fila 112 pârâta-recurentă a arătat faptul că toate bunurile mobile au fost partajate de soți, de comun acord, fără alte pretenții, iar la fila 64 din dosarul de fond, se află precizarea întâmpinării și a cererii reconvenționale, prin care reclamanta reconvențională și-a precizat acțiunea, astfel că cererea formulată de reprezentanta pârâtei-recurente la acest termen de judecată este inadmisibilă, sens în care solicită respingerea acesteia.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul obligării intimatului la plata sumei de 4292 lei, capital și dobândă, împrumut CEC contractat pe durata căsătoriei, conform contractului de credit nr. 28.233 din 15 decembrie 2005, folosită în exclusivitate de reclamant, și la restituirea sumei de 30.000 euro, reprezentând prețul actual al garsonierei proprietate exlusivă a recurentei, situată în B M,-/39. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, și pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3896 din 24 iunie 2008 Judecătoriei Baia Mares -a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional și, în consecință s-a constatat că, sub durata căsătoriei cu pârâta au dobândit în cote egale de câte 1/2 fiecare imobilul situat în B M, str. -. - 2/4 în natură apartament compus din 2 camere și dependințe, identificat cu CF 10014 B M nr. top. 4288/44 și 4270/3 în valoare de 45.000 Euro. S-a inclus în masa de partaj a bunurilor comune suma de 4.560 RON rambursată de reclamant, obligând pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât 1/2 din această sumă, respectiv 2.280 RON și suma de 231,61 RON rate rambursate, urmând ca pârâta-reclamantă reconvențional să plătească reclamantului-pârât reconvențional cota de 1/2 din această sumă, respectiv 115,80 RON. S-a admis în parte cererea reconvențională obligându-l pe reclamantul, pârât reconvențional, să plătească pârâtei cota de 1/2 din suma de 8.314,94 RON, respectiv 4.157,48 RON credit rambursat. S-a dispus partajarea imobilului în sensul că s-a atribuit reclamantului apartamentul situat în B M, -. - 2/4 și a fost obligat să plătească pârâtei 1/2 parte din prețul apreciat la 45.000 Euro, respectiv 22.500 Euro cu titlu de sultă. S-au respins celelalte capete de cerere formulate de pârâta-reclamată reconvențional.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat pe str. -. -, în B M, în cote de 1/2 parte fiecare și mai multe bunuri mobile. Aceste bunuri mobile le-au partajat de comun acord odată cu pronunțarea divorțului.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtă, aceasta a emis mai multe pretenții în sensul de a se include în masa de partaj mai multe sume de bani, respectiv împrumuturi bănești contractate în timpul căsătoriei, contravaloarea unei garsoniere, bun propriu.
Această cerere a fost admisă doar în parte, pârâta făcând dovada parțială a pretențiilor sale, iar reclamantul a fost de acord să plătească cota de 1/2 din suma de 8.314,94 RON - datorie nerambursată din creditul contractat de aceasta, conform contractului de credit bancar nr. - din 09.03.2006.
Totodată reclamantul a fost de acord să plătească cota de 1/2 din suma neachitată din creditul de 4.292 RON, credit contractat tot de pârâtă, reprezentând o datorie comună a soților.
În ceea ce privește obligarea reclamantului la plata sumei de 30.000 Euro, prețul actual al garsonierei, proprietatea proprie a pârâtei, această cerere a fost apreciată ca justificată, având în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada că suma pretinsă s-ar regăsi în vreun bun dobândit sub durata căsătoriei, în sensul alin. 31 din Codul familiei.
Prin decizia civilă nr. 159 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- a fost admis în parte apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 3896 din 24.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost atribuit apelantei-pârâte apartamentul situat în B M, -. - nr. 2/4, identificat în CF 10014 B M, nr. top. 4288/44 și 4270/3, cu obligarea la sultă către intimatul reclamant în sumă de 22.500 Euro. Au fost respinse ca inadmisibile petitele de obligare a intimatului la plata sumei de 30.000 Euro și de intabulare în CF a dreptului de proprietate al apelantei cu privire la apartamentul de mai sus și ca nefondat petitul de obligarea intimatului la plata sumei de 4.292 lei și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că nu s-a contestat împrejurarea că părțile au dobândit sub durata căsătoriei apartamentul situat în B M, str. -. -, nr. 2/4, evaluat la prețul de 45.000 Euro, sumă recunoscută și acceptată de ambele părți.
În prezent reclamantul-intimat locuiește în apartamentul dobândit cu prima soție, situat în B M,-/23.
La data încheierii căsătoriei părților, apelanta deținea o garsonieră situată în B M,-/39. Aceasta a fost vândută de către (fostă ) în timpul căsătoriei, 14 august 1996, cu suma de 12.000.000 lei.
Tribunalul a reținut că apelanta nu a făcut dovada că prețul obținut ca urmarea înstrăinării garsonierei a fost folosit în interes personal de către reclamant pentru SC SRL. În acest sens s-a depus și o declarație la dosar, presupus a fi dată de către, prin care acesta recunoaștea folosirea sumei de bani în interes personal și obligația sa, în caz de neînțelegere, să-i cumpere soției un alt imobil, la o valoare reactualizată, ținând cont și de indicele de inflație.
Intimatul-reclamant nu și-a recunoscut semnătura de pe actul respectiv și întrucât nu s-a depus originalul acestei declarații, instanța nu a încuviințat efectuarea unei expertize grafoscopice și de această declarație nu s-a ținut cont.
Apelanta nu a probat faptul că suma de bani provenită din înstrăinarea garsonierei ar fi fost folosită pentru societatea reclamantului sau încorporată în alt bun dobândit sub durata căsătoriei.
Apelanta-pârâta a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 4292 lei, reprezentând împrumutul CEC contractat sub durata căsătoriei, conform contractului de credit nr. 28.233 din 15 decembrie 2005. Și cu privire la această sumă s-a susținut că a fost folosită exclusiv de intimatul-reclamant în interes propriu, însă nu a fost probată această susținere și, în consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Tribunalul a admis în parte apelul și a schimbat sentința în parte în senul că apartamentul care constituie bun comun dobândit sub durata căsătoriei, a fost atribuit apelantei conform art. 67310Cod procedură civilă, ținând cont de faptul că aceasta nu deține alt spațiu locativ în proprietate, în raport cu intimatul, care locuiește cu fosta soție în apartamentul întabulat pe aceștia în cartea funciară.
La atribuirea bunului s-a avut în vedere și împrejurarea că apelanta a deținut anterior căsătoriei o garsonieră pe care a înstrăinat-o sub durata căsătoriei, folosind banii pentru nevoile familiei.
În ce privește petitul de obligare a intimatului la plata sumei de 30.000 Euro, acesta a fost respins ca inadmisibil.
Referitor la cererea de intabulare în CF a dreptului de proprietate asupra apartamentului, aceasta este inadmisibilă, apelanta putându-și valorifica dreptul de proprietate în baza prezentei decizii.
Și cererea de obligare a intimatului la plata sumei de 4.292 lei este apreciată de tribunal ca nefondată, împrumutul fiind contractat de apelantă, însă neprobat că suma de bani s-a folosit de intimat în interes propriu, ci ca o datorie comună, cu privire la care părțile s-au partajat prin bună învoială.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate în temeiul art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul legal pârâta, solicitând instanței admiterea recursului declarat și modificarea deciziei recurate în sensul obligării intimatului la plata sumei de 4.292 lei capital și dobândă reprezentând împrumut CEC contractat în timpul căsătoriei cu contractul de credit nr. 28233/15.12.2005; obligării intimatului să-i restituie suma de 30.000 Euro reprezentând prețul actual al garsonierei proprietatea exclusivă a recurentei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta recurentă a arătat că în timpul căsătoriei, respectiv în 15.12.2005 a încheiat un contract de credit pentru suma de 4292 lei, care a fost folosit de către reclamantul intimat pentru interese strict personale: suma de 2019 lei au fost virate pentru a acoperi datorii la bugetul de stat a SC SRL, conform extrasului de cont din data de 20.12.2005, iar restul sumei a fost folosită pentru a-i gratifica pe copiii reclamantului din prima căsătorie. Recurenta a învederat instanței că nu s-a contestat că acest credit a fost contractat sub durata căsătoriei și reclamantul a arătat că este de acord să plătească din suma neachitată din creditul de 4292 lei.
- doilea motiv de recurs vizează obligarea intimatului s-i achite pârâtei suma de 30.000 Euro reprezentând prețul actualizat al garsonierei, proprietate personală a recurentei, înstrăinată în timpul căsătoriei. Garsoniera a fost vândută pentru suma de 12.000.000 lei vechi în 1996, iar suma rezultată din această vânzare a fost folosită de intimatul în interese personale pentru finanțarea SC SRL. Dovada acestei susțineri s-a făcut cu declarația dată de reclamant și depusă la dosarul cauzei prin care acesta recunoaște cele mai sus susținute.
Recurenta a arătat că în ciuda probelor, cererile acesteia au fost respinse de instanța de apel ca inadmisibile, întrucât nu au fost dovedite. Cererile deduse judecății nu pot fi respinse ca nedovedite, deoarece judecătorul este obligat potrivit art. 129 Cod proc.civ. de a depune toate diligențele pentru aflarea adevărului.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat a arătat că în mod corect nu a fost inclusă la partaj suma de 4.292 lei deoarece părțile și-au partajat pe cale amiabilă bunurile mobile, incluzând și datoriile din împrumuturile bancare, pe care le-au compensat între ei.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 Euro, în mod corect instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea, întrucât aceasta nu și-a dovedit pretențiile formulate.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța cu o cerere departajare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Prin cerere reconvențională pârâta a solicitat ca în masa bunurilor de împărțit să fie introduse și datorii comune ale soților, respectiv contravaloarea creditelor contractate de soți în timpul căsătoriei.
Patrimoniul comun al soților cuprinde activul patrimonial - bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cât și pasivul patrimonial - datoriile soților.
În cazul de față, instanțele au analizat cu atenție maximă activul patrimonial al soților, însă pasivul patrimonial nu s-a bucurat de același tratament. Dacă prin dispozitivul deciziei civile nr. 159/A/03.06.2009 se menționează că se resping ca inadmisibile petitele de obligarea intimatului la plata sumei de 30.000 Euro și intabularea în Cf a dreptului de proprietate a apelantei și ca nefondat petitul de obligarea intimatului la plata sumei de 4292 lei, în considerentele acestei decizii se respinge ca inadmisibilă cererea de obligarea intimatului la suma de 4292 lei și ca nefondată cererea de obligarea acestuia la suma de 30.000 Euro.
Din cele mai sus reținute, curtea constată că există contradictorialitate între considerente și dispozitiv. Cererea de obligarea intimatului la plata a din împrumutul contactat în timpul căsătoriei a fost respinsă ca inadmisibilă, deși s-a dovedit că acest credit a fost contractat în timpul căsătoriei soților, s-a depus contractul de credit și reclamantul intimat nu a contestat această realitate. Prin înscrisul înregistrat la 12.03.2008 (114 dosar fond), reclamantul a menționat că nu este de acord să plătească în întregime suma de 4292 RON contractantă de pârâta reclamantă prin împrumut de la CEC, însă este de acord să-i achite parte din suma rămasă nerambursată la data de 01.01.2007 rămasă nerambursată din acest împrumut. Cu toate acestea, instanța de apel respinge cererea pârâtei de constatarea datoriei comune a soților ca inadmisibilă, fără să arate care este motivul inadmisibilității cererii.
Pretenția recurentei - datoria comună a soților este recunoscută de pârât și, cu toate acestea, respinsă ca inadmisibilă de instanță, deși în dispozitiv această cerere apare respinsă ca nefondată.
În al doilea rând, deși se motivează fondul pretenției pârâtei recurente privind obligarea intimatului la plata sumei de 30.000 Euro, această cerere este la rândul ei respinsă ca inadmisibilă în dispozitivul deciziei. Instanța de apel nu a lămurit starea de fapt în această cauză. Deși probele converg în sensul că împrumutul făcut la CEC este o datorie a soților, nu a stabilit dacă este vorba de o datorie proprie sau datorie comună a căsătoriei. În ceea ce privește obligarea reclamantului la plata sumei de 30.000 Euro, tribunalul trebuia să stabilească dacă această sumă reprezintă contravaloarea bunului propriu al pârâtei și dacă această sumă a fost folosită sau nu în scopuri personale de către reclamantul intimat. Aceste aspecte nu au fost clarificate de instanța de apel, care a motivat superficial și contradictoriu soluția pronunțată.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. curtea va admite recursul și va casa decizia pronunțată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 159/A din 3 iunie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite apelul spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
5 ex/25.01.2010
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Traian DârjanJudecători:Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan, Marta
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1360/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 813/2009. Curtea de... → |
|---|
