Răpire internațională de copii. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1339/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1141.
Ședința publică de la 1 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.230 din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (pentru ) și Autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3
are ca obiect - răpire internațională de copii.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 01.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, petentul Ministerul Justiției și Libertăților în calitate de autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga 1980 formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu și cu citarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei sectorului 3 B, prin care solicită să se dispună organizarea unui drept de vizită internațional pentru minorul
In motivarea cererii, s-a arătat că la data de 07.04.2008 Ministerul Justiției din România a fost sesizat de către Autoritatea Centrală din Italia în materia aplicării Convenției d l Haga din 25.10.1980, asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii - Ministerul Justiției din Italia - cu soluționarea cererii domnului, cetățean italian cu domiciliul în Italia, referitoare la organizarea și protejarea exercitării efective a unui drept de vizită internațional pentru fiul său -, născut la data de 17.12.2002 în localitatea, Italia.
Prin sentința civilă nr.230/17.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR în calitate de autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga 1980 (pentru petentul ), în contradictoriu cu pârâta și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTOR 3
A stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare transfrontalier a minorului, născut Ia data de 17.12.2002, în Italia, după cum urmează:
- luarea minorului în primele două săptămâni ale lunii august, din vacanța școlară a copilului, anual cu începere din 2009;
- luarea minorului în a treia săptămână din decembrie numai dacă aceasta coincide cu vacanța școlară a copilului sau, în caz contrar, în prima săptămână a vacanței școlare de C, anual, cu începere din anul 2009;
- luarea minorului în săptămâna vacanței școlare de Paști (în ortodox) în anii 2010, 2012, 2014, 2016, 2018, 2020, până la vârsta majoratului copilului. În cazul în care vacanță școlară acordată cu ocazia sărbătorilor va cuprinde mai multe săptămâni, luarea copilului se va face în prima săptămână.
Exercitarea dreptului de vizitare se va face prin însoțirea minorului de către mamă.
A obligat pârâta să îi permită reclamantului exercitarea programului anterior stabilit.
Cheltuielile privind deplasarea minorului și ale mamei în Italia vor fi suportate de către tatăl beneficiar al programului de vizitare, iar în cazul împiedicării exercitării dreptului de vizitare de către mama minorului, cheltuielile necesare întreprinse de tată sau în numele lui în acest scop, dovedite, (spezele de călătorie cu orice mijloc de transport, toate cheltuielile și plățile făcute pentru localizarea copilului) vor fi suportate de mamă, potrivit art. 26 alin. final din Convenția d l Haga din 1980.
A stabilit cauțiune în sumă de 3.000 euro în sarcina reclamantului și a dispus consemnarea acesteia, pe seama și la dispoziția autorității centrale, până la data începerii exercitării dreptului de vizitare.
A pus în vedere autorității centrale române - Ministerul Justiției și Libertăților ca, în limitele atribuțiilor prevăzute de Convenția d l Haga, să se conformeze dispozițiilor art.20 din Legea 369/2004, cu modificările ulterioare, în sensul de a solicita autorității centrale italiene sau ambasadei ori consulatului României din Italia, să acorde asistență și cooperare pentru verificarea condițiilor în care are loc vizita și pentru a asigura readucerea copilului în țară la sfârșitul perioadei de vizită.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că minorul s-a născut la data de 17.12.2002, fiind fiul reclamantului, cetățean italian, și al pârâtei, cetățean român. În urma desfacerii căsătoriei celor doi, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, prin sentința civilă nr. 7633/10.09.2008 a Judecătoriei Sector 3, definitivă și irevocabilă, fiind stabilit totodată și un program de vizitare, conform învoielii părților, ce urmează a se derula exclusiv la domiciliul minorului, adică în România.
Prin prezenta cerere, tatăl minorului în cauză a solicitat să beneficieze și de un program de vizitare în Italia, presupunând așadar luarea minorului din domiciliul său, din România și deplasarea acestuia, pe o perioadă limitată, pe teritoriul italian, la domiciliul reclamatului, cerere pe care Tribunalul, în condițiile art. 19 din Legea 369/2004, o apreciază ca fiind întemeiată.
Astfel, Tribunalul a reținut că se impune menținerea legăturilor personale între minor și tatăl acestuia, conform unui program de vizitare ce va fi stabilit, neexistând nici un motiv pentru care exercitarea acestui drept ar pute fi supusă unor constrângeri sau limitări.
Au fost înlăturate apărările pârâtei în sensul că reclamantul nu dispune de suficiente resurse financiare pentru a contribui la întreținerea minorului pe perioada șederii sale în Italia, existând dovezi în sensul că reclamantul obține venituri, atât din diferite activități de liber profesionist, cât și din exploatarea proprietăților imobiliare pe care le deține; totodată, așa cum rezultă din ancheta socială a serviciilor sociale italiene, condițiile locative pe care le poate oferi la domiciliul său deși sunt apreciate ca "modeste" sunt totuși proprii, nefiind relevat nici un aspect negativ, cu atât mai mult cu cât realizarea propriu-zisă a programului de vizitare nu exclude într-o manieră categorică posibilitatea ca minorul împreună cu mama sa să beneficieze, spre exemplu, de cazare la un hotel sau ceva similar pe toată durata șederii programate în Italia, reclamantul manifestându-și disponibilitatea materială în acest sens.
In ce privește garanțiile morale pe care le prezintă reclamantul, Tribunalul a constatat că acesta a suferit într-adevăr o condamnare, dar care nu are în nici un fel de legătură cu maniera de exercitare a drepturilor părintești și nu este de natură să pună sub semnul îndoielii capacitatea acestuia de a-și îndeplini îndatoririle părintești, ci privește o infracțiune de corupție pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei.
De asemenea, chiar dacă vor exista unele suprapuneri cu programul de vizitare în forma stabilită prin sentința civilă nr.7633/10.09.2008 a Judecătoriei Sector 3, nu se pune problema unor dispoziții contrarii, imposibil de executat, având în vedere natura cauzelor și modalitatea de exercitare a programului de vizitare, urmând a fi avut în vedere și urmat programul stabilit prin prezenta hotărâre.
Acesta se va desfășura după cum urmează:
- în primele două săptămâni ale lunii august, în vacanța școlară a copilului, anual cu începere din anul 2009 (cunoscut fiind că luna august este dedicată, în mod obișnuit, concediilor de odihnă, programul a fost stabilit astfel încât să i se ofere și pârâtei posibilitatea de a-și valorifica propriul concediu în această lună, alături de minor);
- în a treia săptămână din decembrie numai dacă aceasta coincide cu vacanța școlară a copilului sau, în caz contrar, în prima săptămână a vacanței școlare de C, anual cu începere din anul 2009;
- în săptămâna vacanței școlare de Paști (în ortodox, având în vedere că vacanta de care beneficiază minorul, chiar dacă acesta ar fi îmbrățișat religia catolică, este acordată potrivit legii române, cu ocazia ortodox, pentru a nu impieta astfel asupra pregătirii școlare) din anii 2010, 2012, 2014, 2016, 2018, 2020, până la vârsta majoratului copilului. În toți ceilalți ani (impari) această săptămână va fi petrecută alături de mamă, iar pentru sărbătorirea în catolic, conform celor dispuse prin sentința civilă nr.7633/2008, vizitarea urmează să aibă loc la domiciliul minorului. În cazul în care vacanta școlară acordată cu ocazia sărbătorilor va cuprinde mai multe săptămâni, luarea copilului se va face în prima săptămână.
Exercitarea dreptului de vizitare se va face prin însoțirea minorului de către mamă, fiind astfel înlăturată orice suspiciune a pârâtei în sensul că minorul nu va beneficia de îngrijirea corespunzătoare pe durata desfășurării programului de vizitare, această modalitate de realizare a vizitelor ținând cont și de vârsta fragedă a minorului (6 ani) și putând fi modificată, în măsura în care se vor schimba împrejurările avute în vedere prin prezenta sentință.
Reținând manifestarea de voință a reclamantului în acest sens, Tribunalul a dispus ca toate cheltuielile privind deplasarea minorului și ale mamei în Italia să fie suportate de acesta, iar în cazul împiedicării exercitării dreptului de vizitare de către mama minorului, cheltuielile necesare întreprinse de tată sau în numele lui în acest scop, dovedite (spezele de călătorie cu orice mijloc de transport, toate cheltuielile și plățile făcute pentru localizarea copilului) să fie suportate de mamă, potrivit art. 26 alin. final din Convenția d l Haga din 1980.
În conformitate cu dispozițiile art.19 alin.3 teza ultima din Legea 369/2004, va stabili cauțiune în sumă de 3.000 euro în sarcina reclamantului și va dispune consemnarea acesteia până la data începerii dreptului de vizitare, pe seama și la dispoziția autorități centrale române - Ministerul Justiției și Libertăților, suma urmând a rămâne consemnată în acest mod până la încetarea definitivă a programului de vizitare (spre ex. prin ajungerea copilului la majorat), cu titlu de garanție pentru exercitarea cu bună credință a dreptului consfințit prin prezenta hotărâre.
Totodată, tribunalul a pus în vedere autorității centrale române, anume Ministerul Justiției și Libertăților ca, în limitele atribuțiilor prevăzute de Convenția d l Haga, să se conformeze dispozițiilor art. 20 din Legea nr.369/2004, cu modificările ulterioare, în sensul de a solicita autorității centrale italiene sau ambasadei ori consulatului României din Italia, să acorde asistență și cooperare pentru verificarea condițiilor în care are loc vizita și pentru a asigura readucerea copilului în țară la sfârșitul perioadei de vizită.
Împotriva acestei sentințe a declarata recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii privind organizarea și exercitarea efectivă a dreptului de vizită transfrontalier.
În susținerea motivelor de recurs, recurenta arată că petentul, tatăl copilului nu dispune de veniturile necesare pentru a asigura întreținerea copilului în Italia, contrar celor reținute de instanță.
Deși a arătat instanței că este în interesul superior al minorului ca dreptul de vizită să se desfășoare în țară, conform programului stabilit de instanța de fond în cadrul procesului de divorț, program cu care tatăl a fost de acord, în mod eronat instanța a apreciat că se impune admiterea prezentei cereri. Deplasarea minorului într-o țară străină, în care singura persoană cunoscută este tatăl său, nesigur din punct de vedere financiar și al posibilităților de locuit, ar aduce grave prejudicii minorului, care ar fi obligat să suporte oscilațiile financiare și psihice ale tatălui său și chiar posibile agresiuni din partea acestuia.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele conform art. 304 indice 1. pr. civ curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Curtea constată că, în speță, nu sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la necesitatea stabilirii unui program de vizitare limitat, doar pe teritoriul țării, întrucât un asemenea program ar aduce atingere atât dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, cât și dreptului minorului de a păstra legătura cu părinții săi firești.
În speță, contrar celor susținute de recurentă, nu s-a dovedit că tatăl ar fi împiedicat de condiții materiale să ia copilul la domiciliul său din Italia, mai ales că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a stabilit că minorul va fi însoțit în aceste vizite de mama sa, urmând ca toate cheltuielile ocazionate de deplasarea celor doi în străinătate să fie suportate de reclamant. În aceste condiții, este cert că, dacă situația materială nu îi va permite tatălui să suporte aceste deplasări ale minorului și mamei sale nu va pune în aplicare sentința pronunțată, neexistând nici un pericol pentru copil.
Cât privește situația creată de cutremurul ce a avut loc în Italia, curtea constată că nu prezintă nici o relevanță în speță, întrucât aceste tragice evenimente sunt izolate, fiind limitate în timp, neputând fi avute în vedere pentru a nu admite prezenta cerere.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei cu privire la faptul că tatăl ar avea un comportament ce ar afecta creșterea și dezvoltarea minorului sau că acesta ar fi supus unor violența fizice sau psihice, o atare situație nefiind dovedită în cauză.
Pe de altă parte, recurenta are suficiente garanții cu privire la desfășurarea dreptului de vizită în condiții corespunzătoare, întrucât tatăl a fost obligat chiar și la depunerea unei cauțiuni în cuantum de 300 euro și totodată beneficiază de asistență și cooperare din partea autorităților pentru verificarea condițiilor în care urmează să se desfășoare deplasarea și vizitele în Italia.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 Cod de procedură civilă curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva sentinței civile nr.230 din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (pentru ) și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex./6.07.2009
-----------------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
| ← Interdicție. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1360/2009. Curtea de... → |
|---|
