Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 139
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-, -.1-III,. B,. 10,. 41, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - vizitare minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 163/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și d-na avocat I pentru intimata, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Se acordă părților cuvântul asupra excepției privind încadrarea motivelor de recurs în disp. art. 304 Cod proc. civilă.
Recurentul, având cuvântul, apreciază că motivele sale de recurs se încadrează în disp. art. 304 Cod proc. civilă.
D-na avocat pentru intimata având cuvântul, solicită admiterea excepției privind încadrarea motivelor de recurs în disp. art. 304 Cod proc. civilă și respingerea recursului declarat de recurentul.
Declarând închise dezbaterile,cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.8861/22.08.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-a respins cererea reclamantului-pârât formulată în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă și i s-au încredințat acesteia spre creștere și educare minorii -, născut la 15.03.1997, -, născut la 28.10.1999 și, născut la 23.04.2001.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin cererea adresată Judecătoriei Iași reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta încredințarea minorilor rezultați în urma unei relații de concubinaj cu pârâta respectiv minorii -, născut la data de 15.03.1997, -, născut la data de 28 octombrie 1999 și, născut la data de 24 aprilie 2001.
A susținut reclamantul că pârâta a părăsit domiciliul de nenumărate ori, iar de la data de 24.12.2001 nu s-a mai întors acasă la copii; a vrut să-și dea copiii la un centru de plasament, ultimul copil avea doar 4 luni, când l-a lăsat în grija lui; de atunci pârâta nu și-a mai vizitat minorii și nici nu a contribuit cu nimic la creșterea lor; având în vedere că până în prezent copiii au fost crescuți de reclamant, din care cauză sunt puternic atașați de acesta, solicită încredințarea minorilor spre creștere și educare.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat încredințarea celor trei minori.
Instanța, analizând actele dosarului a reținut că din relația de concubinaj a părților au rezultat copiii minori:, născut la 15.03.1997;, născut la 28.11.1999;, năsut la 23.04.2001, toți minorii fiind recunoscuți de reclamant, fapt atestat de certificatele de naștere depuse la dosar.
În susținerea acțiunii sale, reclamantul nu a înțeles să asigure prezența martorilor legal citați și nu a solicitat administrarea altor probe.
Din ancheta socială realizată la domiciliul reclamantului, depusă la dosar, reiese că reclamantul locuiește cu cei 3 minori, într-o încăpere insalubră alături de alți 2 adulți.
Întrucât reclamantul nu a administrat probe care să formeze convingerea instanței că minorilor le sunt asigurate condiții optime pentru dezvoltarea lor fizică și psihică, în conformitate cu art. 1169 Cod civil, a respins cererea reclamantului.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtei, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Aceasta deține împreună cu mama sa o cameră de locuit aflată în condiții optime de igienă, fapt arătat de raportul de anchetă socială, mama pârâtei s-a arătat a fi de acord să o ajute la creșterea copiilor, pârâta are un loc de muncă, iar martorul pârâtei a declarat că pârâta a arătat un interes constant pentru creșterea și îngrijirea copiilor.
Reținând că pârâta prezintă garanții materiale, dar mai ales morale pentru a putea crește minorii, instanța în conformitate cu dispozițiile Legii 272/2004 și Codului familiei, a admis cererea sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs, calificat drept apel față de prevederile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apelantul a susținut că, declarațiile făcute de către pârâta-reclamantă au fost cu totul nereale, aceasta părăsind copiii și pe reclamant fără nici un motiv; de asemenea și martorul propus de către pârâtă face aceleași declarații mincinoase; deși instanța a reținut că pârâta-reclamantă prezintă garanții materiale și morale pentru a putea crește minorii, acest lucru este contrazis de faptul că o mamă care își abandonează copiii, cel mai mic având doar câteva luni, nu prezintă o garanție morală în acest sens.
Prin decizia civilă nr.163/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.8861/22.08.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- care a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a apelantului și a intimatei au rezultat minorii, născut la 15 martie 1997, născut la 28 octombrie 1999 și -, născut la 23 aprilie 2001. copiilor din afara căsătoriei a fost stabilită față de ambii părinți, aspect ce rezultă din certificatele de naștere seria - nr. - eliberat de Primăria Municipiului I la 11.02.2002 (fila 5 dosar fond), seria - nr. - din 11.02.2002 (fila 6 dosar fond) și seria - nr. - eliberat la 9.12.2003 (fila 4 dosar fond). În această situație, încredințarea minorilor se va hotărî potrivit prevederilor art. 42-44 Codul familiei, care se aplică prin asemănare (art. 65 Codul familiei). Din acest punct de vedere, părinții din afara căsătoriei sunt asimilați cu părinții divorțați. Criteriul după care se va călăuzi instanța pentru a decide cu privire la încredințarea copiilor minori este interesul acestora. În determinarea interesului copiilor minori se ține seama de o serie de factori printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copiilor, relația părinte-copil, legăturile de afecțiune stabilite între copii și părinți. Rezultă că noțiunea de "interes al copilului minor" de care trebuie să se țină seama la încredințarea acestuia din urmă are un caracter complex,depinzând de factori multipli care se apreciază de instanță.
În speță, se reține, potrivit anchetei sociale efectuate la prima instanță că părțile s-au despărțit în 2001, moment de la care minorii au rămas în grija apelantului, ulterior plecând la muncă în Italia. Pe parcursul perioadei în care a locuit în străinătate, intimata a trimis minorilor pachete cu alimente și haine, prin intermediul unor terțe persoane, aspect relatat de martorul audiat la fond. În prezent, intimata a revenit în țară, locuind împreună cu mama ei în condiții decente. Pe de altă parte, apelantul nu are nici un loc de muncă, ocupă împreună cu minorii un imobil ce oferă condiții minime de locuit (potrivit anchetei sociale efectuate la fond), neavând posibilități materiale pentru a le asigura acestora condiții normale de creștere și educare. În acest context, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat în mod just că pârâta-reclamantă ar asigura minorilor condiții mai bune de creștere și educare. Cum nici în fața primei instanțe și nici în această fază procesuală apelantul nu a produs nici o dovadă care să ateste faptul că are posibilitatea să asigure minorilor condiții normale de creștere și educare (actele depuse în apel demonstrând că apelantul a beneficiat de ajutor din partea unor instituții caritabile, ajutor ce nu are însă un caracter permanent), tribunalul a respins apelul iar în baza art. 205 - 206 Cod procedură civilă a păstrat sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pârât susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea reconvențională a pârâtei reclamante întrucât aceasta nu prezintă garanții morale și materiale suficiente pentru creșterea și educarea minorilor. Arată că martorul a declarat în mod mincinos că intimata s-ar fi ocupat de creșterea și educarea minorilor trimițând pachete și bani din Italia, la dosar nefiind depuse documente care să ateste aceste susțineri.
Dovezile administrate la solicitarea sa sunt de natură să ateste că el oferă condiții optime pentru creșterea și educarea copiilor.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a fost prezentă în instanță în faza recursului.
La termenul de judecată din data de 04.09.2008 a fost pusă în discuția contradictorie a părților excepția privind neîncadrarea motivelor de recurs formulate de recurentul în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, Curtea reține:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art.304 pcz.1-9 Cod procedură civilă.
Articolul 302 alin.1 lit. c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză, recurentul nu a precizat în care din cele 9 puncte ale art.304 se înscriu motivele sale de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanțele nu au analizat corespunzător probele administrate de părți care atestă că el oferă condiții optime pentru creșterea și educarea minorilor și nu intimata care nu a depus înscrisuri ce să ateste că a trimis sume de bani și pachete din Italia.
Este lesne de observat că recurentul nu face critici relative la nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Aspectele invocate prin acest motiv de recurs se cantonează doar în jurul unor motive de netemeinicie, decurgând din modalitatea de apreciere a probatoriului administrat, împrejurări care nu mai pot cădea sub cenzura instanței de recurs întrucât punctul 11 al art.304 Cod procedură civilă a fost abrogat.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă să se constate nul recursul formulat de reclamantul pârât împotriva deciziei civile nr.163/5 martie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre ce va fi menținută.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul-pârât împotriva deciziei civile nr.163 din 5 martie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
05.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Gabriela Scripcariu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Repunere în drepturile părintești. Decizia 151/2008. Curtea... → |
|---|
