Repunere în drepturile părintești. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 151
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta - și pe intimat, autoritate tutelară Primăria Comunei, autoritate tutelară Primăria Comunei, având ca obiect repunere în drepturile părintești împotriva deciziei numărul 36/A din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.10.2008, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 1836 din 27 iunie 2007 Judecătoria Bîrlad a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în com., jud. D în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în sat, com., jud. V pentru exercitarea drepturilor părintești cu privire la minora - născută la data de 22 martie 2002 și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora - născută la data de 22 martie 2002 după următorul program: în prima zi de sâmbătă a fiecărei luni calendaristice între orele 10 - 18, în a doua zi a sărbătorii de C și în a doua zi a sărbătorii de Paște între orele 10 -18 și în primele trei săptămâni ale vacanței de vară ale fiecărui an prin luarea minorei din domiciliu.
Pârâta a fost obligată să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora după programul stabilit mai sus de instanță.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că rin p. sentința civilă nr.2320 din 27 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă la data de 22.02.2006, minora - născută la data de 22.03.2002, rezultată din concubinajul părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei, respectiv pârâtei -.
În prezent minora locuiește cu mama sa, care locuiește împreună cu părinții săi în sat, com., jud.
Reclamantul este domiciliat în com., jud. Dîmbovița. Între părți au existat mai multe litigii cu privire la încredințarea minorei, fiecare dintre părți solicitând să-i fie încredințat copilul
În timpul judecății, pârâta prin apărător a fost de acord parțial cu programul propus de reclamant, în sensul vizitării minorei la domiciliu, dar nu a fost de acord cu luarea minorei din domiciliu, nici în timpul vizitelor, nici în timpul vacanțelor.
Conform art. 43 al. 3 Codul familiei părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Aceste dispoziții se completează cu prevederile Legii nr. 272/2004 care reglementează la art. 5 al.2 faptul că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului de a-și exercita drepturi și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
Conform art. 14, 15, 16, 17 și urm. Cu referire la art. 31 și urm. din aceeași lege, copilul care a fost separat de unul din părinți are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, chiar și în situația în care părinții locuiesc în state diferite.
De asemenea conform art. 14 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viață și familie.
Conform art. 31, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el. prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
În cauză, opoziția și limitarea exercitării acestui drept de către pârâtă, nu este justificată, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că legăturile personale ale copilului cu tatăl său încalcă interesul superior al copilului, nici că tatăl ar fi fost decăzut total sau parțial din exercițiul drepturilor părintești.
În consecință, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta și - prin decizia civilă nr. 36 A din 18 martie 2008 - Tribunalul Vasluia respins apelul și a păstrat hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că prin încheierea din 02.05.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Bîrlad a luat act de renunțarea reclamantului prin apărător la judecata acțiunii civile având ca obiect stabilire domiciliu minori.
Totodată instanța a disjuns cererea având ca obiect exercitarea drepturilor părintești formulată de același reclamant împotriva pârâtei.
La acel termen, apărătorul pârâtei nu s-a opus la cererea de renunțare făcută verbal de apărătorul reclamantului deși acesta nu a prezentat o procură specială.
Deși prin întâmpinare pârâta a apreciat că cererea pentru exercitarea drepturilor părintești nu este făcută de reclamant la termenele care au urmat din 13.06.2007 și 27.06.2007 nu a mai solicitat efectuarea verificărilor cu privire la reprezentarea acestuia de către avocat, astfel încât în această privință critica formulată în apel este neîntemeiată.
Tribunalul a mai reținut că programul stabilit de instanța de fond asigură stabilirea și menținerea relațiilor părintești și corespunde interesului superior al copilului. Din referatul de anchetă socială înregistrat sub nr. 1293/10.03.2008 rezultă că intimatul oferă la domiciliul său din localitatea condiții corespunzătoare pentru îngrijirea copilului. De altfel minora a fost crescută de bunicii paterni până la vârsta de 2 ani și 8 luni, când apelanta a luat-o și s-a mutat în mun.
Nu s-a dovedit în cauză că intimatul a suferit condamnări în Italia pentru săvârșirea unor infracțiuni contra unor persoane minore.
Din actele depuse de apelantă rezultă că la data de 31.07.2006 acesta a fost reținut pentru infracțiunile prev. de art. 81- 609 bis - 629 iar în perioada 10.08.2006- 16.11.2006 a fost deținut în Penitenciarul din Aosta de unde a fost transferat în penitenciarul din. Conform textului tradus din limba italiană, art. 81 reglementează infracțiunea continuată iar art. 609 bis și art. 629 infracțiunea de violență sexuală și extorcare.
Această situație însă nu poate justifica limitarea dreptului intimatului de a avea legături personale cu minora pe timpul vacanțelor, la domiciliul său din comuna, jud.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate.
Ea invocă punctul 5 al art. 304 Cod procedură civilă, arătând că cererea de chemare în judecată având a obiect exercitarea drepturilor părintești, intitulată "precizări" din 2 mai 2007, nu este semnată de reclamant, iar avocatul care prezentat cererea și a semnat-o nu a depus actul de împuternicire în original, fiind încălcate cerințele art. 82 și 83 Cod procedură civilă.
- arată că este aplicabil și punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, programul de vizitare stabilit fiind contrar intereselor minorei. Recurenta învederează că reclamantul are domiciliul la o distanță de peste 300 km. față de locuința copilului și nu are unde să meargă cu fetița în intervalul dispus de instanță.
Recurenta mai susține că tatăl nu a mai avut legătură cu minora de peste trei ani, interval în care a comis un abuz sexual asupra unui minor în Italia, copilul putând fi în pericol în cursul celor trei săptămâni de vacanță. În fine, recurenta arată că este necesar ca mai întâi tatăl să vină în România și să înceapă să viziteze fetița, pentru a se lega o relație de încredere căreia să-i urmeze vizitele copilului la domiciliul intimatului.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Nu poate fi primită critica vizând încălcarea - la judecătorie - a prevederilor articolului 82 și 83 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, atât timp cât reclamantul a fost reprezentat de avocat și s-au respectat dispozițiile alineatului 2 al art. 83 Cod procedură civilă.
Sunt - însă - întemeiate criticile vizând greșita aplicare de primele două instanțe a regulilor vizând stabilirea programului de menținere a relațiilor personale dintre părinte și copil.
Curtea de apel constată că Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește - în deplină concordanță cu reglementările internaționale în materie, la care România este parte - că principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii. Copilul are - potrivit articolului 14 (1) din Legea nr. 272/2004 - dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament. Articolul 15 (1) din actul normativ menționat enumeră modalitățile în care se vor desfășura relațiile personale, instanța fiind ținută a alege - dintre acestea - pe cele care corespund cel mai bine interesului superior al copilului. În cauză, Curtea de Apel constată că nu este în interesul -, în vârstă de 6 ani și J, să fie luată din domiciliu, cele mai potrivite - în momentul de față - fiind vizitele tatălui la locuința fetiței, în sensul art. 15 (1) litera b din Legea nr. 272/2004. Curtea de apel are în vedere că între tată și copil au încetat legăturile în anul 2005, fiind necesar ca acestea să fie reluate progresiv.
Se constată că reclamantul locuiește în județul D, la mare distanță de domiciliul copilului, astfel încât în timpul anului luarea fetiței din locuința sa în intervalul orar 10-18 cum a stabilit judecătoria (și a menținut tribunalul) nu este oportună, perturbându- copilului ritmul normal de viață.
În același timp, instanța de recurs reține că găzduirea fetiței la domiciliul tatălui (în sensul art. 15 alin. 1 litera c din Legea nr. 272/2004) este prematură la acest moment, la care raporturile firești părinte - copil nu s-au reluat nici într- formă incipientă.
Raportat considerentelor expuse Curtea - în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și 3 și art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă va - admite recursul, modificând în tot decizia tribunalului în sensul admiterii apelului pârâtei și schimbării în parte a sentinței Judecătoriei Bîrlad.
Curtea va încuviința ca legăturile personale dintre reclamant și minoră să se desfășoare doar sâmbăta, la domiciliul copilului. Conform art. 274 Cod procedură civilă intimatul - reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta împotriva
deciziei civile nr. 36/A/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o modifică în tot.
Admite apelul formulat de pârâta împotriva sentinței
civile nr. 1836/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o schimbă în parte.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale
cu minora născută la data de 22.03.2002, la domiciliul acesteia, în prima zi de sâmbătă a fiecărei luni calendaristice, între orele 10.00 - 18.00.
celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
Obligă pe intimatul să plătească recurentei suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel și suma de 4,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.11.2008
Judecătoria Bîrlad
Jud.
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Gabriela Scripcariu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 139/2008. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 84/2008. Curtea de... → |
|---|
