Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1490/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2027/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1490.
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.111 A din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA L și PRIMĂRIA
are ca obiect - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă personal, intimatul pârât personal lipsind reprezentanții autorităților tutelare Primăria L și Primăria
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că deși a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru aferente căii de atac, în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recurenta reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței în acest sens.
Recurenta reclamantă se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Poliția L, la data de 11.03.2009 iar intimatul pârât se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Poliția, la data de 3.06.2009.
Recurenta reclamantă învederează instanței că nu a cunoscut faptul că taxa de timbru se poate achita doar la unitățile din raza domiciliului, aspect față de care solicită amânarea cauzei.
Intimatul pârât arată că se opune amânării cauzei în sensul solicitat.
Curtea, după deliberare, având în vedere faptul că recurenta reclamantă a primit citația pentru termenul de astăzi la data de 28.09.2009, moment de la care avea posibilitatea să achite taxa de timbru aferentă căii de atac, respinge cererea de amânare formulată de către aceasta și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru complinirea acestui aspect.
La reluarea cauzei intimatul pârât invocă excepția netimbrării recursului solicitând anularea acestuia. Totodată, arată că dorește să fie menținută măsura încredințării minorului către tată.
Recurenta reclamantă arată încă o dată că nu a cunoscut faptul că taxa de timbru se poate achita doar la unitățile din raza domiciliului.
Curtea reține cauza spre soluționare pe aspectul timbrajului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea de Apel București reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 165/17.02.2009, Judecătoria Lehliu Gară a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant și a dispus încredințarea minorului, născut la data de 22.04.2004 spre creștere și educare pârâtului-reclamant și obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 126 Ron cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului, începând cu data pronunțării și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Din raporturile de concubinaj dintre reclamanta -pârâtă și pârâtul-reclamant a rezultat minorul -, născut la data de 22.04.2004. Conviețuirea prților a încetat în luna august a anului 2008 când reclamanta -pârâtă a prsit domiciliul comun, intrând în concubinaj cu o altă persoană și mutându-se la domiciliul acesteia în com Deși inițial reclamanta-pârâtă l-a luat și pe minor, ulterior minorul a fost adus de tată la locuința sa din com.
Astfel cum reiese din depozițiile martorilor, și și din referatul de ancheta social efectuat la domiciliul pârâtului-reclamant, acesta poate oferi condiții morale și materiale optime pentru creșterea copilului, minorul fiind atașat sufletește de tată. În acest sens martorii anterior menționați declara ca minorul, care locuiește în prezent cu pârâtul-reclamant, este foarte bine îngrijit, fiind supravegheat atunci când tatăl este la serviciu de o mătușă a acestuia. De asemenea a reieșit din depozițiile martorilor și referatul de ancheta social că pârâtul-reclamant dispune de o locuință (dobândită prin moștenire) formată din trei camere și dependințe, bine mobilate și întreținute, având condiții bune de igienă, în același imobil locuind și fratele necăsătorit al acestuia. Totodat, instanța a reținut c încă de la nașterea sa, cu excepția intervalului august 2008-octombrie 2008 minorul a locuit în imobilul din loc. M, unde se afl și în prezent, fiind în interesul lui s nu îi fie schimbate condițiile de viața fr o justificare temeinic și sa se dezvolte într-un mediu familiar, stabil.
Deși din depozițiile martorilor și rezultă că, atunci când a locuit cu mama sa minorul a fost de asemenea bine îngrijit, din referatul de ancheta sociala efectuat la actuala reședință a reclamantei-pârâte a reieșit că aceasta locuiește împreună cu actualul concubin, fiul minor al concubinului, părinții concubinului, familia fratelui concubinului compusă din 2 adulți și 3 minori, într-o locuință proprietatea părinților concubinului. A rezultat de asemenea că reclamanta-pârâtă nu realizează venituri proprii. Or, în aceste condiții, încredințarea minorului către mamă ar presupune plasarea acestuia într-un mediu străin, care nu oferă garanția stabilității, în plus reclamanta-pârata nedispunând de mijloace materiale proprii în vederea creșterii și educării minorului.
Susținerile reclamantei privind conduita imorală a fratelui reclamantului au fost infirmate prin depoziția martorului, neputându-se reține în consecință ca acesta ar avea vreo influență negativă asupra minorului.
În ceea ce privește starea de sănătate a minorului, astfel cum rezultă adresa nr.370/09.02.2009, emisă de Dr., în urma examinării medicale de la acea dată (după ce minorul s-a aflat sub exclusiva supraveghere a tatălui aproximativ 4 luni) s-a constatat că minorul era clinic sănătos. Același medic a atestat faptul că minorul nu necesită îngrijiri medicale speciale, dat fiind istoricul medical.
Prin urmare nu a reieșit din probatoriul administrat că încredințarea minorului către reclamantul-pârât ar putea genera riscuri pentru starea de sănătate a minorului, ori că tatăl nu ar fi în capabil să ia masuri în sensul restabilirii stării de sănătate a minorului în cazul în care ar apărea vreo problemă de sănătate. Actele medicale depuse la dosar de reclamanta -pârâtă datează din perioada concubinajului părților, când minorul s-a aflat sub supravegherea ambilor părinți și nu indică faptul că reclamantul -pârât ar avea o atitudine necorespunztoare sau ar da dovadă de lipsă de preocupare pentru menținerea sănătății minorului.
Având în vedere împrejurrile mai sus reținute, precum și dispozițiile art. art.65C.fam, instanța va respinge cererea principală, ca neîntemeiată, va admite cererea reconvenționala și va încredința spre creștere si educare pe minorul - către pârâtul -reclamant.
Instanța a reținut, totodat, c reclamanta-pârâtă, în calitate de mam a minorului, are potrivit art.86 alin.1 fam. obligația de a contribui la întreținerea acestuia.
Prin urmare, instanța a obligat reclamanta-pârâtă la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere lunare.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere dispozițiile art.94 alin.3 fam. Prin urmare, întreținerea datorată de reclamanta-pârâtă pentru minor nu va putea depăși ptrime din câștigul prezumat (respectiv salariu minim net pe țară garantat în plată, determinat potrivit disp. HG 1051/2008, dup deducerea cotelor de impozitare).
Instanța de fond a ținut cont, de asemenea, de dispozițiile art.86 alin. 3.fam, care prevăd că descendentul minor are drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află, el nefiind ținut să facă dovada faptului că aceasta se datorează incapacității de a munci. Instanța a reținut și dispozițiile art.101 alin 2. fam. care stabilesc întinderea obligației de întreținere datorată de părinte. Aceasta din urmă include nu numai mijloacele necesare traiului, ci și cele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă G, arătând că soluția pronunțată în privința încredințării minorului este netemeinică și contrară intereselor acestuia, și a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței iar pe fond să îi fie încredințat minorul spre creștere și educare cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
În motivarea apelului s-a arătat de către apelanți că instanța nu a ținut cont de criteriul esențial în materie, respectiv interesul copilului, având în vedere că din declarațiile martorilor și aar ezultat că în perioada cât au locuit împreună apelanta s-a ocupat de minor, care a fost bine îngrijit, aceleași concluzii rezultând și din raportul de anchetă socială, că îi oferă condiții de viață normale, atât din punct de vedere moral cât și material, însă instanța în mod nejustificat a respins acțiunea.
A mai arătat reclamanta că instanța nu a ținut cont de propunerea autorității tutelare de a-i fi încredințat minorul care este puternic atașat afectiv de apelantă, dovadă fiind și faptul că din 28.02.2009 acesta locuiește împreună cu apelanta refuzând să locuiască împreună cu tatăl său.
În drept s-a indicat art. 282 și urm. Cod pr.civilă.
În dovedirea apelului s-a solicitat proba cu martori la termenul din 24.06.2009 fiind audiată martora
Martora a declarat că o cunoaște pe apelantă de când aceasta a început relația de concubinaj cu vecinul său și că apreciază că aceasta are condiții materiale și morale pentru creșterea copilului, locuind în casa părinților concubinului unde au la dispoziție 4 camere mobilate cu tot ce trebuie, că atât apelanta cât și concubinul său realizează venituri și că în prezent minorul se află la apelantă unde este îngrijit.
A mai declarat martora că de copil are grijă mama concubinului, o persoană în vârstă de aproximativ 60 de ani, cât timp apelanta este la serviciu și că din luna februarie a acestui an intimatul nu l-a mai vizitat pe minor.
Prin decizia civilă nr. 111/24.06.2009, Tribunalul Călărașia respins apelul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Este nefondată susținerea apelantei in sensul că instanța de fond nu a ținut cont de interesul superior al copilului, pentru că tocmai de acest interes a ținut cont instanța apreciind că în condițiile în care minorul a locuit de la naștere în locuința ce aparține tatălui unde are condiții materiale nu se impune schimbarea acestui mediu și că încredințarea copilului apelantei nu îi oferă garanția unei stabilități aceasta nerealizând venituri și locuind în casa ce aparține părinților concubinului, unde mai locuiesc alte 9 persoane.
Martora audiată în apel a arătat că într-adevăr apelanta locuiește în casa ce aparține părinților concubinului și că minorul este îngrijit de apelantă, depoziția acesteia nefiind în măsură să ducă la schimbarea soluției date de instanța de fond, pentru că și martorii audiați la instanța de fond la propunerea apelantei au prezentat aceiași situație de fapt.
Nefondată este și susținerea apelantei in sensul că instanța nu a ținut cont de propunerea făcută în referatul de anchetă socială de a i se încredința minorul pentru că o astfel de propunere nu este obligatorie pentru instanță, iar cu privire la atașamentul afectiv al minorului față de mama sa nu s-a făcut dovada că acesta este mai atașat de mamă decât de tată atâta timp cât martorii, și au declarat că minorul este atașat sufletește de tată.
Instanța de fond a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză și a constatat just că intimatul pârât are condiții mai bune pentru îngrijirea minorului deținând în proprietate un imobil, realizează venituri și că minorul este atașat de el fiind în interesul lui să rămână în același mediu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac promovate, desființarea deciziei pronunțate de instanța de apel în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și admiterii cererii principale în consecință încredințarea minorului spre creștere și educare recurentei-reclamante.
Recurenta a arătat în motivarea recursului că decizia dată în apel a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor legale (art.42 Codul familiei) care consacră principiul interesului superior al copilului în funcție de care instanța soluționează cererea de încredințare a copilului. Recurenta a mai învederat instanței că din declarațiile martorilor audiați rezultă că s-a ocupat in mod corespunzător de creșterea și educarea minorului, fiind foarte atașat afectiv de aceasta și îngrijindu-l foarte bine. Recurenta susține că în prezent, minorul se află la domiciliul său și sub îngrijirea sa.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs, președintele completului de judecată a stabilit necesitatea achitării de catre recurenta a unei taxe judiciare de timbru de 4 Ron și timbru judiciar de 0,15 Ron. În conformitate cu dispozițiile cuprinse în rezoluția de primire a cererii de recurs, recurenta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxelor judiciare stabilite potrivit dispozițiilor legale, la data de 28.09.2009.
Având în vedere că pentru termenul judecată sus-menționat, recurenta nu s-a conformat în totalitate dispozițiilor instanței, depunând timbrul judiciar dar nu a achitat taxa judiciară de timbru pentru că nu a cunoscut faptul că plata taxelor judiciare de timbru se poate face numai în localitatea de domiciliu, Curtea a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării recursului.
Față de dispozițiile art.20 din Legea nr. 146/1997, care prevăd necesitatea plății anticipate a taxelor judiciare și care sancționează cu nulitatea cererii sau acțiunii, neachitarea acestora în cuantumul și termenul legal, instanța de control judiciar, apreciind fondată excepția invocată și văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va anula recursul ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.111A din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și AUTORITĂȚILE TUTELARE - PRIMĂRIA și PRIMĂRIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
MARI - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. / 5 ex./07.12.2009
Tribunalul Călărași - Civ. -;
Judecătoria Lehliu -Gară -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ioana Singh, Ionelia Drăgan
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 952/2008. Curtea de... | Stabilire paternitate. Decizia 1356/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
