Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 165/
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în Tg. M,-,.22, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 268 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru recurenta reclamantă lipsă, avocat și pentru intimatul pârât lipsă, avocat, lipsă fiind reprezentantul autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, nefiind timbrat, iar la dosar s-a depus din partea intimatului pârât întâmpinare la care este anexată împuternicire avocațială.
Reprezentanta recurentei depune la dosar chitanțele seria - nr. 32253 și seria - nr. 32252, din 10.02.2010, reprezentând taxa de timbru de 4,0 lei, timbru judiciar de 0, 15 lei, împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul avocațial.
Reprezentanta intimatului pârât depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentei, care arată că nu solicită termen pentru studiu întâmpinării și nu mai are cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului pârât arată că nu mai are de formulat cereri.
Neformulându-se alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar cu ocazia rejudecării apelului, respingerea acestuia ca nelegal, cu cheltuieli de judecată, precizând că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a solicitat de către apelant în cererea de apel, respectiv s-a dispus ridicarea minorului de la domiciliul reclamantei timp de o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă, perioade care nu au fost solicitate de apelant, mai mult de la pronunțarea instanței de fond pârâtul nu a intenționat niciodată să-l viziteze pe minor și descrie pe larg starea de fapt.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală cu cheltuieli de judecată, precizând că cadrul de judecată este dat de cererea introductivă formulată la instanța de fond, iar faptul că s-a omis a se solicita face aceiași solicitarea în cererea de apel, nu poate schimba cererea introductivă. Precizează că pârâtul este căsătorit cu altă femeie și mai are un copil,iar minorul din prezenta cauză trebuie să-și cunoască fratele.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.584 din 27 ianuarie 2009 Judecătoriei Tg-M s-a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă împotriva pârâtului-reclamant și în contradictoriu cu Primăria Tg-M-Serviciul de Autoritate Tutelară; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte și în contradictoriu cu Primăria Tg-M-Serviciul Autoritatea Tutelară; s-a dispus încredințarea minorului, născut la data de 10.08.2003, spre creștere și educare reclamantei-pârâtă; a obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 437,5 USD lunar, de la data înregistrării acțiunii, respectiv 19.02.2008 și până la data de 09.11.2008, precum și la plata sumei de 291,66 USD, de la data de 09.11.2008 până la majoratul minorului, plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului; s-a stabilit programul de vizitare de către pârâtul-reclamant a minorului, născut la 10.08.2003, astfel: în prima și a treia sâmbătă din lună de la orele 10 până la orele 18, la domiciliul reclamantei-pârâte; a obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.008,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit declarațiilor martorilor, ancheta socială efectuată în cauză, mama prezintă garanții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorului, fiind incidente dispozițiile Legii nr.272/2004, art.42 rap.la art.63 Codul familiei.
În conformitate cu prevederile art.86, art.94 și art.107 Codul familiei, se impune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 437,5 USD lunar.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, privind stabilirea unui program de vizitare a minorului, instanța a avut în vedere actele dosarului, dispozițiile art.22 din Legea nr.272/2004 cât și art.8 din CEDO și de jurisprudența Curții Europene precum și declarațiile martorilor audiați, potrivit cu care pârâtul obișnuiește în exces să consume băuturi alcoolice, fiind văzut frecvent în stare de ebrietate.
Prin decizia civilă nr.268 din 24 noiembrie 2009 Tribunalului Mureșs -a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.584/2009 a Judecătoriei Tg-M; s-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că s-a stabilit programul de vizitare de către pârâtul-reclamant reconvențional al minorului, născut la data de 10.08.2003 după cum urmează:în prima și a treia săptămână din lună cu ridicarea minorului de la domiciliul intimatei, sâmbăta de la ora 10,00 și readucerea acestuia la orele 18,00; o lună în perioada vacanței de vară și o săptămână pe perioada vacanței de iarnă;a obligat intimata să plătească apelantului suma de 1010 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în apel, comportamentul pârâtului s-a schimbat, că la acest moment are o viață de familie și stabilirea unui program de vizită al copilului la domiciliul reclamantei nu se justifică.
Minorul este la o vârstă la care nu se impune prezența continuă a mamei și programul propus de pârât nu contravine interesului copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.6 și 10.pr.civ.
Reclamanta a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică iar instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut și nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză.
Astfel, deși prin cererea în fața Tribunalului Mureș pârâtul a solicitat modificarea programului de vizitare în sensul de a se dispune ridicarea minorului de la domiciliul reclamantei în prima și a treia sâmbătă din lună de la orele 10,00 la orele 18,00 și în timpul vacanței de vară timp de 2 săptămâni, instanța de apel a admis apelul declarat și a dispus modificarea programului de vizitare a minorului în sensul de a dispune ridicarea acestuia de la domiciliul timp de o lună în vacanța de vară și o săptămână în timpul vacanței de iarnă, perioade care nu au fost solicitate de apelant.
De la pronunțarea sentinței la instanța de fond, apelantul nu a avut niciodată intenția de a-l vizita pe minor și nici nu s-a interesat de situația acestuia.
Nu a contribuit cu nicio sumă de bani la creșterea și educarea acestuia și nu s-a interesat de minor.
Pârâtul nu a menținut relații cu minorul și acesta pur și simplu nu îl cunoaște pe pârât.
pârâtului s-a schimbat semnificativ doar în ultimi doi ani, perioadă în care acesta s-a căsătorit, fiind obligat de nașterea imediată a unui alt copil.
Pârâtul lucrează în străinătate și este mai mult plecat de acasă și nu poate să se ocupe de un minor care nu îl recunoaște drept tată.
Nelegal instanța a înlăturat declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, care au arătat inconștiența apelantului de a consuma băuturi alcoolice.
Martorii nu l-au văzut pe apelant în prezența minorului a cărui încredințare face obiectul acestei cauze.
Programul stabilit de instanța de apel nu ține cont de interesul minorului ci de cel al tatălui.
Înainte de a se stabili un program cu ridicare trebuie ca între tată și fiu să se formeze minime relații de afecțiune și de încredere.
Este traumatizant pentru minor ca acesta să fie ridicat de către o persoană care îi este practic străină.
La separarea definitivă a părților a condus comportamentul agresiv al pârâtului.
În situația în care minorul se va atașa de tatăl acestuia, pârâtul poate să solicite schimbarea programului de vizitare.
Prin întâmpinarea depusă la 11 februarie 2010 pârâtul - a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că prin acțiunea reconvențională depusă în fața instanței de fond a solicitat stabilirea unui program de vizitare în sensul acordat de instanța de apel.
Minorul fiind dus la actuala familie a pârâtului ar avea posibilitatea de a se apropia de sora lui și de a petrece timp în compania tatălui său.
Motivul pentru care s-a solicitat schimbarea programului de vizitare este tocmai faptul că reclamanta nu i-a permis tatălui să aibă legături cu minorul.
În primii ani de viață a minorului petreceau concedii împreună și dorește să aibă legături permanente cu minorul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate instanța constată că recursul declarat este nefondat, din următoarele considerente:
Prin acțiunea reconvențională depusă în fața instanței de fond, pârâtul - a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului de două ori pe lună, în prima și treia sâmbătă din lună prin ridicarea minorului de la ora 9,00 dimineața până la orele 18,00, iar în timpul verii o lună și iarna două săptămâni (24).
Prin aceasta s-a fixat cadrul procesual, pretenția concretă a pârâtului, astfel încât nu se poate susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Instanța pornește de la principiul că trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al copilului iar nu în interesul părintelui.
Instanța de apel a apreciat corect că pârâtul este îndreptățit la ridicarea minorului de la domiciliu și în acest mod dreptul părintelui și al copilului nu sunt stânjenite de prezența altor persoane.
Măsura vizitării copilului la domiciliul acestuia trebuie luată numai în cazuri extreme, ori în cauza de față nu există vreo situație de excepție, nu s-a dovedit că pârâtul ar avea un comportament care să pună în pericol creșterea și educarea minorului.
Dimpotrivă, vecinii pârâtului au declarat că acesta are o viață de familie normală (38-39 dosar apel).
În acest mod se realizează deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de minori, menținerea legăturilor personale în mod efectiv.
Împiedicarea ori limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil ar afecta dreptul la respectul vieții de familie prev. de art.14 și urm. din Legea nr.272/2004 cât și de art.8 din CEDO.
Prin urmare, nefiind incidente motivele de recurs invocate, urmează să se respingă recursul declarat în baza art.312 pr.civ.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în Tg-M,-,.22, județul M, împotriva deciziei civile nr.268 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta să plătească intimatului -, domiciliat în Tg-M,-,.2, județul M, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
5 exp./30.03.2010.
Jud.fond.
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Plasament. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Tg Mures → |
|---|
