Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- încredințare minor
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.168
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
GREFIER: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului, declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, nr.438, județul S, împotriva deciziei civile nr.126 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond asupra cauzei civile de față au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului pârâtului intimat de a formula note de concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 26 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 30.09.2008 la Judecătoria Rădăuți, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie încredințată ei spre creștere și educare minora, născută la data de 22.02.2007, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia, în cuantum de 500 lei lunar și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul, din care a rezultat minora, însă la 2 luni după nașterea fetiței s-au despărțit, pârâtul continuând să o viziteze pe aceasta cam o dată la 3 săptămâni pentru câteva ore, în general întâlnindu-se în locuri publice ori la domiciliul mamei pârâtului, însă interesul pârâtului nu s-a manifestat afectiv, ci doar material, oferindu-i circa 500 lei lunar pentru creșterea copilului.
Reclamanta a precizat că are toate condițiile necesare pentru creșterea și educarea minorei, respectiv are o situație materială bună, lucrează 4 ore pe zi și astfel are posibilitatea de a fi împreună cu fetița în cea mai mare parte a timpului, locuiește împreună cu părinții ei, care sunt pensionari, în timp ce pârâtul este patron de firmă de transport, având un program zilnic de peste 12 ore și nu s-ar putea ocupa corespunzător de copil și mai mult, fetița are o vârstă fragedă care necesită prezența mamei, a crescut la domiciliul ei, este puternic atașată de ea și de părinții ei.
Pârâtul, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat să-i fie încredințată lui spre creștere și educare minora și, în subsidiar, în cazul în care aceasta va fi încredințată mamei, încuviințarea de a avea legături personale cu minora, după următorul program: două weekend-uri pe lună, sâmbăta, între orele 10-18, la domiciliul său, o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă, care să includă Crăciunul sau Revelionul, o lună în vacanța de vară, în perioada 15 iulie-15 august, 3 zile în vacanța de Paști.
Prin sentința civilă nr. 4569 din 13.11.2008, Judecătoria Rădăuția admis acțiunea și în parte cererea reconvențională, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora, născută la data de 22.02.2007, obligând pârâtul să plătească lunar, pentru minoră, suma de 130 lei cu titlu de pensie, începând cu data de 30.09.2008 și până la majorat și a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora o zi pe săptămână, alternativ sâmbăta și duminica, la domiciliul pârâtului, între orele 10-19.
S-a reținut în motivare că ambii părinți dispun de condiții materiale normale care să asigure posibilitatea creșterii minorei, însă, având în vedere vârsta fragedă a acesteia, vârstă ce reclamă în mod necesar prezența mamei, necesitatea asigurării unei stabilități în ceea ce privește situația copilului, care, de la naștere și până în prezent a locuit cu mama și bunica maternă, s-a apreciat că este în interesul minorei ca aceasta să fie încredințată spre creștere și educare mamei sale.
Programul de vizitare al minorei a fost stabilit avându-se în vedere tot vârsta fragedă a copilului și faptul că a locuit cu mama, urmând ca programul să sufere modificări odată cu creșterea în vârstă a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul greșitei stabiliri a cuantumul pensiei de întreținere prin raportare la suma plătită lunar de pârât până în momentul introducerii acțiunii, dar și la actualul nivel al salariului minim pe economia națională, precum și stabilirea unui program de păstrare a relațiilor personale între pârât și minoră, care nu urmărește interesul copilului.
Prin decizia civilă nr. 126 din 12.03.2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pensia de întreținere a fost stabilită în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respective art. 94 al. 3 din Codul familiei, avându-se în vedere venitul minim pe economie.
Cu privire la critica vizând stabilirea programului cu minora s-a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 97 al. 2 și art. 43 al. 3 din Codul familiei, că nu s-a dovedit că programul de vizitare stabilit de prima instanță ar periclita sănătatea, dezvoltarea fizică ori psihică a copilului, ci acest program fiind în măsură să asigure realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și fiică, iar crearea unei astfel de legături este doar în interesul copilului, fiind în măsură să contribuie la echilibrul său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat că instanța de apel respingând apelul nu a analizat motivele pentru care a solicitat ca relațiile personale dintre pârât și minoră să se desfășoare la domiciliul ei și pe o durată mai rezonabilă, respectiv vârsta foarte mică a minorei, faptul că aceasta nu are nici un fel de relație afectivă cu tatăl său, că acesta nu a locuit niciodată singur cu fiica sa, inexistența nici unei dovezi că prezența sa, a reclamatei, l-ar împiedica în vreun fel pe pârât să se aproprie de copilul său și să aibă o relație normală cu acesta, faptul că orice copil de vârsta sa are un program propriu de somn, de alimentație și chiar de viață, pe care încă tatăl său nu îl cunoaște.
Precizează recurenta că nu încearcă să împiedice o relație firească între tată și fiica sa și tocmai de aceea consideră că ea trebuie clădită treptat, în timp, astfel încât fiecare să-l cunoască pe celălalt, ce obiceiuri are, ce dorințe, ce neplăceri. În aceste condiții programul de vizitare s-ar putea modifica în timp, odată cu înaintarea în vârstă a fetiței.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 al. 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 al. 1 din Codul familiei dispune că măsurile privitoare la persoana copilului (.) se iau de către părinți de comun acord". Nu trebuie, însă, pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești trebuie făcută exclusiv în interesul copiilor minori.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 al. 3 din Codul familiei conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul "păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".
Prin urmare, în baza dispozițiilor menționate, se pot lua de către instanță măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să-și păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însa, exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Față de solicitarea pârâtului, de referatul de anchetă socială și de interesul superior al copilului (principiul interesului superior al copilului trebuie să primeze în toate acțiunile privitoare la copii) se reține faptul că realizarea dreptului pe care îl are pârâtul, de a păstra legături personale cu minora - care implică totodată și îndeplinirea obligației legale de a veghea și el la creșterea și educarea copilului - trebuie să fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Hotărârea primei instanței de încuviințare ca pârâtul să păstreze legături personale cu minora conform programului de vizitare stabilit este motivată prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, suficient și totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Legii nr. 272/2004, între pârât si minoră.
De asemenea, în motivarea programului de vizitare încuviințat, se reține că între tată și minoră există o legătură, o relație, pârâtul nefiind o persoană străină și necunoscută minorei, aspect confirmat chiar de către reclamantă în cererea introductivă, prin care aceasta a arătat că pârâtul manifestă interes față de copil, pe care a continuat să-l viziteze după despărțirea în fapt a părților, fiind deci în interesul copilului a se dezvolta și a evolua această relație înspre una afectivă puternică. Dreptul părintelui de a-și vizita copilul implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, așa că nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat prin exercitarea lui la domiciliul celui ce i-a fost încredințat. Este evident faptul că între părți există o tensiune ce ar putea afecta copilul și pentru aceste motive este bine ca relația cu părinții să nu fie stingherită de prezența celuilalt.
Așa fiind, cum nu s-a dovedit că interesul minorei ar fi periclitat prin desfășurarea programului de vizitare stabilit de prima instanță, sănătatea minorei, precum și dezvoltarea ei fizică, psihică și morală nefiind afectate de acest program, se conchide că limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-și vizita copilul este nejustificată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, nr.438, județul S, împotriva deciziei civile nr.126 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător în
semnează vicepreședintele instanței
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/24.06.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Rață Gabriela
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1238/2009. Curtea... | Supraveghere specializată. Decizia 1233/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
