Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1413/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1686
Ședința publică de la 08.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.85 A din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și Autoritățile Tutelare - PRIMĂRIA V și PRIMĂRIA COMUNEI.
Cauza are ca obiect - reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 02.09.2008, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. La data de 23.10.2009, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza în vederea discutării perimării, acordând termen la 08.12.2009.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 02.09.2008, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la 21.08.2007 pe rolul Judecătoriei Videle, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să-i fie reîncredințat spre creștere și educare minorul -, născut la data de 19.05.2004.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din relația sa cu pârâta a rezultat minorul -, născut la data de 19.05.2004.
A precizat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 24.09.2005, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr.93/06.03.2006 pronunțată de Judecătoria Videle, dispunându-se totodată și încredințarea minorului către pârâtă.
Reclamantul a mai arătat că se impune reîncredințarea minorului, având în vedere interesul superior al acestuia, principiul consacrat de Codul familiei și Legea nr.272/2004, deoarece nu poate beneficia de o creștere și educare corespunzătoare în condițiile în care pârâta nu are un loc de muncă, nu deține o locuință și împotriva ei s-au formulate mai multe plângeri pentru săvârșirea unor fapte penale.
A învederat că în calitate de tată al copilului s-a preocupat de îngrijirea lui încă de la momentul nașterii și are venituri corespunzătoare creșterii acestuia.
La data de 17.07.2007, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât din cuprinsul acesteia nu se poate reține vreun argument care să schimbe dispozițiile sentinței civile nr.93/06.03.2006 pronunțată de Judecătoria Videle și confirmată prin decizia civilă nr.864/14.05.2007 a Curții de Apel București.
Pârâta a apreciat că într-un interval atât de scurt de la pronunțarea deciziei civile nr.864/2007 până la formularea prezentei acțiuni nu se poate reține o schimbare a situației de fapt care să conducă la reîncredințarea copilului.
A învederat că toate instanțele învestite până în prezent cu soluționarea litigiului au dispus încredințarea minorului - către mamă, fiind în interesul copilului.
Judecătoria Videlea respins, ca nefondată, cererea reclamantului prin sentința civilă nr.1180 din 13 decembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, invocând motivele arătate în cerere, în sensul că de la data încredințării copilului mamei sale situația de fapt s-a schimbat în defavoarea minorului și se impune reîncredințarea sa tatălui reclamant, care dispune de condiții bune de creștere și educare.
Prin decizia civilă nr.85 A din 23.04.2008, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit art.44 din Codul familiei, măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale dintre părinții divorțați și copii lor, deci și cele privitoare la încredințarea acestora prin hotărârea de divorț, pot fi modificate, în cazul schimbării împrejurărilor care au dus la această soluție, printr-o nouă hotărâre judecătorească.
În speță, tribunalul a constatat, ca și instanța de fond, că din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada schimbării împrejurărilor avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr.93 din 6 martie 2006 de către Judecătoria Videle, pentru a se putea reveni la măsura de reîncredințare a copilului minor, în contextul textului de lege sus-amintit. Deși condițiile materiale ale pârâtei sunt totuși mai modeste decât ale reclamantului, acestea sunt accesibile pentru creșterea și educarea copilului minor. Or, cum aceeași situație se prezintă și astăzi, aceste considerente constituie autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate în cauză, iar, pe fond, admiterea acțiunii și reîncredințarea minorului către tată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 02.09.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Din oficiu, la data de 08.12.2009, după repunerea pe rol, conform rezoluției din 23.10.2009, Curtea a invocat excepția perimării cererii de recurs, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Asupra excepției, constată următoarele:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii (02.09.2008), timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și nicio cauză de stingere a procesului prevăzută de vreo normă specială în materia încredințării de minori, Curtea, în temeiul art.252 Cod procedură civilă, va constata perimat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.85 A din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria V, județul T și de pe lângă Primăria Comunei, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/07.01.2010
Tribunalul Teleorman - Gh.
-
Judecătoria Videle -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 1131/2009. Curtea de... | Stabilire paternitate. Decizia 1991/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
