Divort. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 69/2009
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier: Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 45/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au răspuns:
- recurent Reclamant -, personal, asistat de av.
- avocat ales pentru intimat pârât lipsă - lipsind autoritate tutelară - PRIMĂRIA ORĂȘTIE.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care av depune la dosar chitanța reprezentând onorariul avocațial.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a intimatei care a părăsit domiciliul comun fără acordul recurentului. Relațiile dintre cei doi sunt iremediabil compromise. Recurentul este de acord cu încredințarea minorei mamei pentru că aceasta și-a exprimat opinia astfel fără acordarea pensiei de întreținere.
Recurentul solicită obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere în favoarea lui în temeiul prevederilor art. 41 al. 2.fam. care nu prevede existența culpei soțului în accidentul de muncă ci doar nevoia soțului și incapacitatea de muncă survenită în cursul căsătoriei. Intimata care realizează venituri în Spania nu i-a trimis niciodată bani acestuia. Solicită respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Av., reprezentantul intimatei solicită respingerea ca inadmisibil a recursului față de motivarea formulată în cauză și ca nefondat față de susținere. Arată că în cauză s-a formulat doar cerere reconvențională. În ce privește pensia de întreținere minorei solicită respingerea cererii. Chiar dacă recurentul realizează venituri mai mici trebuie să contribuie la creșterea minorei.
În ce privește pensia pe care el o solicită arată că handicapul constă în lipsa degetelor de la o mână și acest lucru nu înseamnă că nu are capacitate de muncă. Dacă ar fi avut capacitate de muncă redusă ar fi primit pensie. Intimata nu lucrează la ora actuală și nu este în măsură să-i plătească pensie de întreținere. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 736/2008 a Judecătoriei Oaf ost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei, precum și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională - împotriva reclamantului - pârât reconvențional, și în consecință:
S-a declarat desfăcută din vina ambelor părți, căsătoria încheiată la 15 octombrie 1988 și înregistrată sub nr. 10/1988 în registrul stării civile al fostului Consiliu Popular al comunei.
S-a dispus ca reclamantul să poarte numele de, iar pârâta de.
S-a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minora -, născută la 13.08.1991, în
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei o pensie de întreținere în sumă de 82,50 lei lunar în favoarea minorei - începând cu 08 septembrie 2008 și până la majoratul acesteia.
S-a respinge capătul de cerere al reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la pensie de întreținere.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că ambele părți se fac vinovate de destrămarea căsătoriei, reclamantul consumând băuturi alcoolice și fiind gelos, iar pârâta contribuind și ea la menținerea unei stări conflictuale în familie; că în conformitate cu art. 40 al.3 fam., soții trebuie să-și reia numele avut anterior căsătoriei, iar în temeiul art.42 fam. minora a fost încredințată spre creștere mamei și tatăl obligat la o pensie de întreținere de 82,50 lei pentru minoră, raportat la venitul net al reclamantului de 330 lei.
În conformitate cu art.41 fam s-a respins cererea reclamantului de a fi obligată pârâta să-i plătească pensie de întreținere, motivat de împrejurarea că handicapul reclamantului se datorează unui accident suferit de acesta la locul de muncă și nu unui fapt în legătură cu căsătoria.
Împotriva sentinței a declarat apel, reclamantul solicitând a se modifica hotărârea în sensul de a nu fi obligat la pensie în favoarea minorului într-un cuantum așa mare și, a fi obligată pârâta să-i plătească lui pensie de întreținere, motivat de faptul că este bolnav și nu are venituri,având de plătit datorii făcute de soție( 20 apel).
Prin decizia civilă nr. 45/A/2009 Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă a admis ca fondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 736/2008 a Judecătoriei O pe care a modificat-o în parte în sensul că a stabilit pensia de întreținere la care a fost obligat reclamantul în favoarea minorei la suma de 50 lei lunar.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Pentru ca reclamantul să fie îndreptățit la plata unei pensii de întreținere din partea pârâtei, el trebuia să facă dovada unei incapacități de muncă și a gradului de invaliditate.
Cum acesta este evaluat ca persoană cu handicap prin certificatul cu nr.8387/2008 pentru o perioadă de 12 luni( 19 dos. fond), certificat în baza căruia primește o indemnizație, iar acest certificat nu echivalează cu o decizie medicală asupra capacității sale de muncă, cererea lui de obligare a pârâtei la pensie nu putea fi admisă deoarece este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada incapacității de muncă survenită în timpul sau anterior căsătoriei. Prin urmare, pe acest considerent trebuia respinsă cererea și nu pe cel al cauzei handicapului, reținut în mod neadecvat spetei, de către prima instanță.
În ce privește cuantumul pensiei stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea minorei părților, se va constata fondat apelul de față și se va admite.
Raportat la faptul că reclamantul nu este angajat în muncă și singurul său venit este îndemnizația pentru handicap de 330 lei lunar, se constată că suma de 82,50 lei stabilită drept pensie pentru minoră este împovărătoare pentru reclamant care are afectată starea de sănătate și se află și el însuși într-o anumită stare de nevoie.
Împotriva deciziei civile nr. 45/A/2009 a Tribunalului Hunedoaraa declarat recurs în termen reclamantul, care a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii integrale a apelului și a cererii de chemare în judecată cu care a investit instanța de fond.
S-a solicitat totodată ca instanța de recurs:
- să fixeze cuantumul pensiei de întreținere în favoarea sa la suma de 400 Euro pe lună;
- să fie obligată intimata la plata unor despăgubiri cumulate de 73.500 lei;
- să fie obligată intimata la plata sumei de 1400 lei reprezentând contravaloarea serviciilor ROMTELECOM neachitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată în esență că intimata a părăsit domiciliul conjugal fără acordul reclamantului, astfel încât este exclusiv culpabilă de destrămarea căsătoriei și că reclamantul se află în nevoie, iar pârâta realizează veniturile necesare plății unei pensii de întreținere în favoarea sa.
Celelalte solicitări reprezintă despăgubiri conform art. 1083Cod procedură civilă pentru tergiversarea cauzei începând cu termenul de judecată din data de 30.06.2008 și suma datorată ROMTELECOM.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 41 Codul familiei.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea deciziei Tribunalului Hunedoara și a sentinței instanței de fond ca legale și temeinice.
Sub aspectul pensiei de întreținere solicitată de către petent, se arată că intimata nu are nici o culpă sub aspectul diminuării capacității de muncă a recurentului, care are posibilitatea de a se încadra în muncă cu J de normă. De asemenea, se susține de acesta se susține că intimata nu are un loc de muncă care să-i asigure venituri stabile, iar recurentul nu a făcut dovada că este în nevoie.
Cât privește cererile formulate de recurent direct în recurs, se solicită respingerea acestora ca inadmisibile cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul dedus judecății pentru considerentele ce vor urma:
În privința primului motiv de recurs, a cărui expunere face posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în stare de nevoie din pricina unei incapacități de muncă, survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei.
Întreținerea este datorată și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de 1 an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Prin prisma dispozițiilor art. 41 alin 1 Codul familiei, soții își datorează întreținere și în timpul procesului de divorț, deoarece până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, căsătoria nu este desfăcută.
Urmează că fostul soț are dreptul la întreținere dacă se află în stare de nevoie, totală sau parțială, datorită incapacității de a munci, care poate fi și ea totală sau parțială.
Separat de aceasta, mai este necesar ca incapacitatea să fi survenit înainte sau în timpul căsătoriei și ca fostul soț, debitor, să aibă mijloacele materiale pentru a suporta întreținerea.
În speță, reclamantul a dobândit în timpul căsătoriei o deficiență funcțională care i-a diminuat capacitatea de muncă cu 50% și a determinat încadrarea acestuia într-un grad de hadicap mediu, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 50082/05.05.2008, revizuit în prezent prin certificatul nr. 68816/21.05.2009.
Validitatea concluziilor comisiei de evaluare a persoanei adulte rezultă din prevederile art. 78 alin 1 din Legea nr. 448/2006, potrivit cărora: "Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate prin certificatul de încadrarea în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel județean sau al sectoarelor municipiului B".
Din examinarea ansamblului dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, rezultă că aceasta urmărește și încadrarea în muncă, iarorientarea și reconversia profesională sunt, de asemenea, drepturi expres consacrate în favoarea persoanelor cu handicap.
Revenind pe tărâmul dispozițiilor art. 41 Codul familiei, se observă că reclamantul s-a rezumat a pretinde existența stării de nevoie, dedusă din cuantumul mic al pensiei lunare de care beneficiază, fără a face însă dovada vreunui demers întreprins pentru a-și valoriza dreptul la muncă consacrat de dispozițiile legale.
Or, chiar în condițiile în care există starea de nevoie și incapacitatea parțială de muncă, dispozițiile art. 41 Codul familiei nu instituie automat obligația soțului sau fostului soț să suplinească nevoile creditorului său, atâta timp cât acesta din urmă dă dovadă de inactivitate. Separat de aceasta, în speță nu s-a făcut dovada mijloacelor materiale ale pârâtei intimate, veniturile acesteia neputând fi prezumate, din simpla ofertă de plată a unei sulte, făcută în cadrul procesului de partaj, așa cum susține reclamantul.
Pe cale de consecință, cu această motivare, Curtea nu-și poate însuși cerea reclamantului referitoare la plata pensiei de întreținere, solicitarea sa întemeiată pe dispozițiile art. 41 Codul familiei fiind nefondată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, vizând culpa în desfacerea căsătoriei, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a apreciat în baza probelor testimoniale administrate existența unei culpe comune a soților.
Aceleași probe infirmă susținerile recurentului potrivit cărora deplasarea pârâtei în străinătate în vederea găsirii unui loc de muncă s-a făcut fără acordul său.
Cât privește celelalte motive de recurs invocate, Curtea reține că acestea vizează cereri noi, ce nu pot fi formulate în calea de atac a apelului, și, cu atât mai puțin în recurs, dar care ar putea fi valorificate pe cale separată.
de aceasta, pentru a beneficia de despăgubiri în condițiile art. 1083Cod procedură civilă, recurentul trebuia să facă dovada prejudiciului cauzat prin una din faptele prevăzute de art. 1081sau 1082Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariul de avocat, conform art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 45/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă.
Obligă recurentul să - plătească intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța |
Prezenta decizie a fost completată prin încheierea civilă nr. 9/R/CC/2009.
Red.
Tehnored. /2 ex/14.09.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de... → |
|---|
