Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 242/MF/2008)
-încredințare minor-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 179
Ședința publică de la 01 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
GREFIER: -
**********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.84 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă și intimatul-pârât asistat de avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat G, pentru intimatul-pârât, depune la dosar un înscris, precum și plicul cu care a fost trimis, privind exprimarea voinței minorului de a rămâne cu tatăl său.
Instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul încredințării minorului spre creștere și educare, arătând că minorul se simte bine în îngrijirea sa, iar în perioada cât minorul a stat la la tată, tot ea s-a ocupat de acesta.
Arată că de când este la -O, minorul are rezultate bune la învățătură, că s-a preocupat ca acesta să recupereze cunoștințele pierdute în perioada cât nu a mers la școală la B, iar pârâtul s-a dezinteresat de minor și l-a dus în locuri nepotrivite, respectiv într-un bar.
Avocat G, pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului, arătând că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 cod pr.civ. iar interesul superior al minorului este de a rămâne cu tatăl său în B unde are posibilități mai mari atât în privința învățăturii cât și a petrecerii timpului liber.
Mai invocă totodată că mama a mai fost căsătorită și din căsătoria anterioară mai are doi copii, care au fost încredințați tatălui.
În replică, recurenta-reclamantă arată că și intimatul-pârât a mai fost căsătorit.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 196 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
A fost încredințat spre creștere și educare minorul, născut la 31.12.1997, mamei sale.
Prin aceeași sentință a fost stabilit domiciliul minorului la mama acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei sale, deoarece ea s-a ocupat întotdeauna de situația școlară, îl supraveghează și îngrijește, sprijinindu-l permanent la realizarea temelor și, de asemenea în timpul liber.
S-a reținut că, deși aceasta a rămas fără loc de muncă și o perioadă ea și minorul au avut dificultăți financiare, în prezent aceasta realizează venituri din colaborarea cu două cabinete medicale, aceasta fiind de profesie tehnician dentar.
Cererea reconvențională formulată de pârât s-a respins ca neîntemeiată, reținându-se că, deși pârâtul are o situație materială superioară, duce un mod de viață dezordonat, și nu este în interesul minorului să fie încredințat tatălui său.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 5 cod procedură civilă, cu privire la competența teritorială, domiciliul său fiind în B, așa încât competența soluționării cauzei aparținea Judecătoriei Sectorului 3
S-a susținut de asemenea că instanța a încălcat dispozițiile art. 189 cod procedură civilă, dispunând audierea în calitate de martor a sorei reclamantei, numita
În sfârșit, s-a susținut că s-a apreciat greșit interesul minorului,care se află în prezent cu apelantul în B unde are condiții materiale net superioare mamei și îi oferă minorului condiții de educație și de viață mai bune, minorul fiind atașat de apelant, exprimându-și dorința de a fi încredințat tatălui său, dorință ignorată de instanța de fond.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă 84 din 31 martie 2008 admis apelul declarat de pârât, a admis cererea reconvențională formulată de pârât și a încredințat spre creștere și educare pe minorul născut la 31 decembrie 1997, tatălui.
A fost obligată intimata reclamantă la 80 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului începând cu 2.11.2007 și până la majoratul minorului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a apreciat că, în ce privește critica vizând încălcarea normelor de competență teritorială, aceasta nu poate fi reținută, deoarece normele care reglementează competența teritorială sunt relative, iar dispozițiile art. 10 cod procedură civilă, reglementează o competență specială pentru cererile vizând pensia de întreținere, stabilind ca fiind competentă și instanța de la domiciliul reclamantului. De altfel, apelantul nu a invocat această situație la instanța de fond, astfel încât se prezumă că acesta a achiesat tacit la soluționarea cauzei de către Judecătoria Caracal.
Este adevărat că dispozițiile art. 189 cod procedură civilă, stabilesc interdicția ascultării ca martor a rudelor și afinilor până la gradul trei inclusiv însă, potrivit alin.2. părțile pot conveni expres sau tacit să fie ascultate ca martor și aceste persoane.
S-a constatat că apelantul pârât a fost prezent în instanță cu ocazia audierii martorei și nici el sau apărătorul acestuia nu au avut obiecții.
Sub aspectul aprecierii interesului minorului, s-a constatat însă că apelul este fondat.
Astfel, minorul rezultat din concubinajul părților a locuit de la data despărții în fapt a părților, respectiv 2005 împreună cu mama sa până în iunie 2007, când copilul a fost luat de tatăl său și locuiește împreună cu acesta în B, inițial în strada - - într-un apartament compus din două camere și dependințe proprietate personală ce fost vândut, apelantul pârât împreună cu minorul mutându-se într-un alt apartament, de asemenea proprietate personală care, la data efectuării anchetei sociale, se afla în curs de amenajare.
Minorul demonstrează că are rezultate bune la învățătură, absolvind clasa a -II- la Școala nr. 310 B cu diplomă pentru bune rezultate la învățătură și disciplină și calificativul,excelent pentru participarea în anul 2007 la Concursul european de matematică aplicată, - în continuarea acelorași bune rezultate obținute de altfel și în clasa a -I - a în -O în anul școlar 2005-2006.
Cu toate acestea, din cauza lipsei de comunicare a celor doi adulți, minorul nu a putut fi înscris în clasa a - III - a în B, deoarece intimata reclamantă se află în posesia fișei matricole eliberată de Școala Generală nr.310 și din acest motiv nu poate începe cursurile școlare la Școala Generală nr.190 din aproprierea noului domiciliu al apelantului pârât și al minorului, situație în care apelantul a fost nevoit să apeleze la meditații pentru recuperarea lacunelor pe care le înregistrează în prezent copilul neînscris la școală.
Este adevărat că la instanța de fond s-a depus și un certificat - fila 12 dosar fond, din care rezultă că s-a admis la 30.10.2007, cererea de ordonanță președințială formulată de intimata reclamantă și s-a dispus încredințarea provizorie minorului până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul dosarului -, mamei, însă este clar că această hotărâre nu a putut fi pusă în executare, minorul aflându-se în continuare împreună cu tatăl său în domiciliul acestuia, așa cum rezultă din ancheta socială - fila 65 dosar fond, situație explicabilă câtă vreme minorul a declarat atât în fața membrilor comisiei Autorității Tutelare sector 4 B cât și în fața instanței de fond că își dorește să rămână împreună cu tatăl său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că în mod nelegal prin decizia recurată minorul a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare întrucât din ianuarie 2008 frecventează cursurile Liceului teoretic din orașul O, unde a obținut rezultate foarte bune la învățătură și este profunda atașat de reclamantă și de colegii cu care a copilărit.
S-a mai arătat că pârâtul l-a luat pe minor la B în luna iunie a anului 2007, dată la care nu l-a mai lăsat să se întoarcă la O până în ianuarie 2008, minorul pierzând un semestru școlar, că nu dispune de condiții pentru a-i asigura minorului cele necesare dezvoltării normale, ducând o viață dezordonată.
La 4.06. 2008 intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta are o situație materială inferioară, cât timp a locuit la aceasta minorul a trăit în condiții mizere, fiind nevoit chiar să cerșească, iar interesul minorului este să fie încredințat tatălui spre creștere și educare, depunând la dosar și o declarație extrajudiciară.
La dosar au mai fost depuse proces verbal din 27 ianuarie 2008 privind predarea minorului către reclamantă, diploma obținută de minor la concursul de matematică aplicată, decizie de impunere pe numele reclamantei, 2 declarații ale minorului, iar instanța în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin.2 cod fam. art. 24 alin.2 rap. La art. 125 alin.2 din Legea 272/2004 a procedat la ascultarea în Camera de Consiliu, la 11 iunie 2008, minorului.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Deși instanța de apel nu a precizat expres dispozițiile legale care au determinat încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui pârât, Curtea reține că aceste dispoziții, reglementate de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și codul familiei, au fost aplicate în mod greșit, cu încălcarea principiului respectării interesului superior al copilului.
Minorul este născut din relația de concubinaj a părților, având filiația stabilită față de ambele părți, în cauză fiind aplicabile dispoz. art. 65 cod fam. raportat la art. 42 cod fam. în conformitate cu care la încredințarea spre creștere și educare a copiilor minori, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și va avea în vedere interesele copiilor, pe care îi va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani.
Art. 97 cod fam. prevede că ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori sunt adoptați, și exercită drepturile părintești numai în interesul minorilor.
Prin art. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, este instituit principiul prevalenței interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, principiu care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului.
Acest principiu al interesului superior al copilului prevăzut de textele legale menționate face ca motivele de recurs invocate de reclamantă să constituie critici ce vizează nelegalitatea și nu netemeinicia, așa cum s-a invocat prin motivele de recurs, reprezentând critici ce privesc greșita aplicare a legii, în privința respectării principiului interesului superior al copilului.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că acest interes superior al copilului impune ca minorul să fie încredințat reclamantei spre creștere și educare, aceasta oferind condițiile materiale și morale necesare unei dezvoltări corespunzătoare a copilului.
Astfel, de la despărțirea în fapt a părților (2005) și până în prezent, cu excepția unei perioade de câteva luni în cursul anului 2007, minorul s-a aflat în întreținerea exclusivă a reclamantei care s-a preocupat îndeaproape de creșterea și dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a minorului, care a obținut rezultate foarte bune la învățătură, conform caracterizărilor întocmite de cadre didactice și a multiplelor diplome depusă la dosar.
Este adevărat că imediat după despărțirea părților, reclamanta a trecut printr-o perioadă de dificultăți financiare, nefiind ajutată nici de pârât la întreținerea minorului (conform actelor și lucrărilor dosarului instanței de fond), însă în prezent aceasta s-a redresat financiar și are o situație materială bună, conform anchetei sociale și a deciziei de impunere emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului
Tribunalul a reținut în mod greșit că datorită condițiilor materiale mai bune deținute de către pârât și a faptului că acesta locuiește în B, poate oferi cele mai bune condiții de creștere și educare, oportunități de dezvoltare intelectuală și petrecerea timpului liber specifice marilor orașe, condițiile materiale neputând fi reținute ca determinante în aprecierea interesului superior al minorului la încredințarea spre creștere și educare unuia dintre părinți.
Dimpotrivă, se reține că în prezent și reclamanta are o situație materială bună, iar aceasta s-a preocupat permanent de creștere și educarea minorului, rezultatele școlare foarte bune obținute de minor, atestate prin diplomele emise de Școala nr. 310 din B, datorându-se tot preocupării acesteia pentru rezultatele la învățătură ale minorului, care a fost transferat la această școală în B la sfârșitul anului școlar 2006 - 2007.
În primul semestru al anului școlar 2007 - 2008, cât minorul s-a aflat la B, în întreținerea pârâtului, acesta nu a frecventat cursurile nici unei unități școlare, situație care, indiferent de cauză, putea avea consecințe negative asupra evoluției școlare a minorului, consecințe depășite însă de minor, tocmai datorită capacității sale intelectuale deosebite și eforturilor depuse de reclamantă începând din 27 ianuarie 2008 când, în urma acordului părților, minorul a revenit în întreținerea reclamantei.
De altfel chiar în perioada anului 2007, cât minorul s-a aflat la pârât, reclamanta a făcut demersuri pentru ca minorul să revină în domiciliul său, promovând chiar o cerere de ordonanță președințială, admisă de Judecătoria Sectorului 4 B, care prin sen- tința civilă din 30 oct. 2007 pronunțată în dosarul nr- i-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minor, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, a ținut permanent legătura telefonic cu minorul, l-a vizitat aducându-i dulciuri și haine, aspecte ce demonstrează aceeași grijă și preocupare constantă a reclamantei față de minor.
În privința opțiunii minorului, se reține că deși acesta a avut o poziție oscilantă, în cadrul ascultării sale la 11 iunie 2008, și-a exprimat opțiunea fermă de a fi încredințat mamei sale spre creștere și educare, precizând aspecte care reliefează modul în care fiecare părinte înțelege să se preocupe de minor.
Această opțiune a minorului nu poate fi ignorată de instanță, având în vedere vârsta minorului și gradul de maturitate al acestuia, Curtea apreciind, în urma contactului direct cu minorul că acesta conștientizează consecințele alegerii sale, considerând că este mai bine să locuiască în continuare cu mama sa, în același mediu de viață în care a locuit de la naștere și până în prezent, cu excepția unei scurte perioade de timp.
Curtea apreciază, de asemenea,că prin încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei, se respectă și principiul continuității în creșterea și educarea unui minor, pentru acesta fiind esențial să rămână alături de prietenii săi cu care a crescut, colegi de grădiniță și școală, conform declarației minorului.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod pr. civ. va fi admis recursul, va fi modificată în tot decizia și în baza art. 296 cod pr.civ. va fi respins apelul declarat de pârât, fiind menținută soluția instanței de fond prin care minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei.
Dată fiind această încredințare a minorului spre creștere și educare reclamantei, având în vedere că instanța de fond nu a stabilit obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, deși instanța era obligată să se pronunțe chiar din oficiu asupra pensiei de întreținere datorată minorului, (conform art. 42 alin.3 cod fam.),în baza art. 86 și art. 94 cod fam.(reținându-se că pârâtul are o pensie de 520 lei lunar conform declarației acestuia la întocmirea anchetei sociale), va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorului o pensie de întreținere de câte 130 lei lunar începând cu 1 iulie 2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
S-a stabilit ca dată a obligării la plata pensiei data pronunțării prezentei deciziei având în vedere că reclamanta nu investit instanța cu o cerere în acest sens, instanța de recurs pronunțându-se din oficiu, conform art. 42 alin. 3 cod fam. de la data pronunțării deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta,domiciliată în -O, str.., - 2,.A,.2, AP. 21 împotriva deciziei civile nr.84 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, intimatul-pârât, domiciliat în B, sector 4, str. soldat,. 24,. A,. 1,. 20.
Modifică în tot decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 196 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei în favoarea minorului o pensie de întreținere de câte 130 lei lunar, începând cu 01.07.2008 și până la intervenirea unei cauze de modificare și stingere a obligației.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
4 ex/9.07.2008
Gh.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
| ← Divort. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Galati | Stabilire program vizitare minor. Decizia 233/2008. Curtea de... → |
|---|
