Divort. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 183/
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții de Apel
Grefier - grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 226 din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul și autoritățile tutelarePRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI BORDEȘTI,în acțiunea civilă având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta-reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimatul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatele - autorități tutelare.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av., pentru recurenta-reclamantă declară că nu are cereri de formulat.
Av., precizează că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av., pentru recurenta-reclamantă susține motivele de recurs aflate la dosar și critică decizia recurată prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă.
In mod greșit au fost apreciate dispozițiile art.617 Cod procedură civilă în sensul că s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina comună a soților, întrucât nici o probă de la dosar nu atestă culpa reclamantei la destrămarea relațiilor de familie; mai mult, pârâtul nu a formulat cerere reconvențională sau întâmpinare și nu avut nici un motiv să reproșeze reclamantei.
S-au încălcat de asemenea dispozițiile art.94 din Codul familiei, în sensul că în mod greșit fost obligată reclamanta la plata unei pensii de întreținere stabilită la venitul de 800 euro; urmare apelului declarat, s- redus pensia de întreținere cu aproape 2 milioane, rămânând o pensie de 5 milioane lei.
Apreciază că în mod greșit cele două instanțe au menținut soluția de încredințare a minorului la intimatul-pârât. În dosar nu există nici o probă care să conducă la concluzia că reclamanta nu ar putea să acorde condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, astfel că este inadmisibil că instanțele nu au încredințat copilul acesteia. Dimpotrivă, pârâtul este cel care nu lucrează, nu are un domiciliu stabil, nu locuiește nici la părinții săi unde s-a efectuat ancheta socială, nu a cerut măcar încredințarea minorului.
În prezent minorul stă la bunicii paterni, care sunt persoane în vârstă și este de înțeles că la vârsta adolescenței, minorul să nu dorească să stea cu părinții, ci la bunici, unde este mai puțin supravegheat și se bucură de mai multă independență.
Pentru considerentele expuse succint în instanță dar detaliate în motivele scrise depuse la dosar, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta nu dorește să se plătească pensie de întreținere pentru copil dacă-i va fi ei încredințat.
Av. pentru intimatul-pârât susține că nici unul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat. Cele două instanțe au pronunțat hotărârile numai în baza probelor administrate iar recursul trebuie să aibă în vedere aceleași aspecte. Însăși Curtea de Apel rejudecat cauza pentru că pârâtul nu a fost legal citat și acesta a putut să-și formuleze apărările doar în apel, unde a solicitat încredințarea minorului, desfacerea căsătoriei din vina comună și celelalte capete de cerere conexe. S-a făcut dovada că reclamanta a părăsit domiciliul comun din Italia, unde părțile locuiau împreună cu minorul. Ancheta socială efectuată în cauză atestă condițiile bune de creștere și educare pe care le oferă pârâtul minorului, tatăl său fiind permanent alături de el. De asemenea, instanțele au avut în vedere și dorința expresă a minorului care a precizat că dorește să locuiască cu tatăl său.
În concluzie, apreciind că recursul declarat este nefondat urmează a fi respins ca atare, cu menținerea hotărârilor pronunțate anterior, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 2774/- pe rolul Judecătoriei Focșani reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței pronunțarea hotărâri judecătorești prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 29.01.1993 si înregistrată în Registrul Stării civile al Primariei Municipiului F, jud.V sub nr.33/29.01.1993, din culpa pârâtului, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de, încredințarea minorului -, născut la data de 07.06.1995, spre creștere si educare reclamantei si obligarea pârâtului la plata în favoarea minorului - a unei pensii lunare de întreținere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că încă de la începutul căsătoriei și în cursul acesteia a avut neînțelegeri cu pârâtul, care refuza să muncească și nu avea un loc de muncă stabil. Din cauza lipsurilor materiale au existat între părți certuri, insulte și amenințări. Mai arată că părțile au plecat împreună la muncă în Italia, unde însă pârâtul a continuat să aibă același comportament, acesta necăutând un loc de muncă și fiind întreținut din câștigul reclamantei. Cât privește pe copil, arată că el se află în grija reclamantei în Italia, unde îl întreține material și îi plătește cheltuielile și taxele școlare.
În drept, reclamanta a invocat art.37 alin.2 Codul familiei și art.607-619 Cod procedură civilă.
Legal citat prin publicitate, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere scrisă privind audierea minorului -, care însă, aflându-se în străinătate, nu a putut fi ascultat.
Prin sentința civilă 2801 din 25.06.2007 pronunțată în această cauza instanța a admis cererea reclamantei, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți și înregistrată la nr.33/1993 din vina pârâtului, dispunând revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei și încredințarea către aceasta spre creștere și educare a minorului - născut la 7.06.1995, obligând totodată pârâtul la plata unei pensii în procent de 25% din salariul minim net pe economie pentru minor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, respingerea cererii reclamantei de a-i fi încredințat minorul și încredințarea acestuia pârâtului-apelant și obligarea la cheltuieli de judecată.
Instanța de apel, Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr.168/2.10.2007 a admis apelul declarat de pârâtul, a desființat sentința 2801/2007 a Judecătoriei Focșani și a trimis cauza în rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că practic despărțirea a avut loc în Italia și că intimata-reclamantă trebuia să indice domiciliul real al apelantului-pârât din țara respectivă, pe care îl cunoștea, astfel încât citarea prin publicitate a apelantului apare ca neeficientă lipsindu-l pe apelant de dreptul la apărare. Mai mult decât atât s-a arătat că instanța de fond nu s-a preocupat în nici o modalitate asupra verificării condițiilor de care dispune unul sau celălalt părinte pentru încredințarea minorului și că nu au fost respectate nici dispozițiile art.42 alin.1 Codul Familiei care prevăd obligativitatea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen legal.
Instanța de recurs, Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia civilă nr. 89/R/31.01.2008 a respins nefondat recursul acesteia.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la nr-.
În urma probatoriilor administrate prin sentința civilă nr. 3117/19.06.2008 a fost admisă acțiunea și în parte cererea reconvențională declarându-se desfăcută căsătoria din vina ambilor părți cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
Minorul născut la 7.06.1995 a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului și obligată reclamanta la câte 750 RON lunar pensie de întreținere pentru minor cu începere de la introducerea acțiunii și până la majorat s-au alte dispoziții ale instanței.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 29.01.1993 și în urmă cu câțiva ani au plecat la muncă în Italia. În sarcina pârâtului s-au constatat manifestări agresive față de reclamantă pe care o amenința, insulta și chiar o lovea iar în ce o privește pe reclamantă s-a constatat că aceasta a părăsit domiciliul conjugal plecând cu un alt.
În ce-l privește pe minor instanța a apreciat că locuiește alături de tată și bunicii paterni care oferă condiții optime de creștere și educare, copilul fiind deosebit de atașat față de aceștia.
Împotriva sentinței civile au declarat apel ambele părți.
Astfel în apelul reclamantei sentința a fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică în esență pentru următoarele:
- culpa exclusivă în destrămarea relațiilor de familie revine pârâtului cunoscut ca fiind consumator de băuturi alcoolice motiv pentru care nu a putut avea un servici stabil nici în țară nici în străinătate, era violent, era întreținut de soție care muncea, nu contribuia la întreținerea familiei și în special a minorului;
- minorul nu dispune de condiții corespunzătoare de îngrijire la bunicii paterni, sora pârâtului fiind aceea care la două săptămâni îl spală și îi gătește.
Mai mult pârâtul nu a formulat cerere reconvențională pentru a-i fi
încredințat minorul, l-a luat fără știrea reclamantei din Italia de la școală și l-a adus în România unde l-a abandonat deoarece pârâtul în prezent este tot în Italia.
- în mod nelegal s-a dispus obligarea reclamantei la pensie de întreținere raportat la venitul mediu pe economie în Italia fără nici o probă în dosar din care să rezulte acest venit. Contribuția de întreținere trebuia avută în vedere față de venitul minim pe economie din țara de domiciliu al reclamantei.
S-a solicitat admiterea apelului, desfacerea căsătoriei din vina pârâtului,
încredințarea mamei spre creștere și educare a minorului.
În subsidiar a solicitat stabilirea pensiei de întreținere calculată la venitul
minim pe economia din România.
Au fost invocate în drept disp.art.282-298 cod procedură civilă.
În apelul său, pârâtul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate numai în ceea ce privește reținerea culpei comune a ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie. Aceasta pentru că reclamanta a fost cea care a părăsit domiciliul și a început relații extraconjugale cu o altă persoană provocând consecințe negative atât în ce-l privește pe pârât cât și pe minor.
În drept au fost invocate disp.art.282 cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 226 din 30.09.2008, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în parte sentința civilă nr. 3117/19.06.2008 a Judecătoriei Focșani în sensul că a stabilit cuantumul pensiei de întreținere pentru minor la 500 lei, în loc de 750 lei. Totodată, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Cu martorii audiați în cauză, la solicitarea ambilor soți, s-a dovedit culpa comună a acestora în destrămarea relațiilor matrimoniale. Pe fondul consumului de alcool pârâtul provoca scandaluri și chiar a manifestat acte de violență față de soție, viciu care punea în pericol stabilitatea financiară a familiei în perioada în care apelantul era factor poștal și manipula sume de bani.
Referitor la apelantă aceasta a fost cea care a părăsit domiciliul conjugal plecând cu un alt chiar în perioada în care minorul se afla în Italia.
Copilul rezultat din căsătorie este elev la Școala Generală din, localitate în care domiciliază bunicii paterni împreună cu nepotul lor, acesta este atașat de bunici, dispunând de condiții de spațiu corespunzătoare. Bunicii minorului beneficiază de o pensie lunară de 830 lei lunar, casa lor este curată și mobilată, de întreținerea acestuia ocupându-se și sa.
Minorul și-a exprimat dorința ca în viitor să rămână alături de tată.
Apelanta nu a făcut dovada condițiilor de locuit de care dispune în țara unde se fală în prezent, dar a probat că a contribuit cu bani și pachete la întreținerea fiului ei.
Cum, inițial, copilul a fost în România apoi în Italia înscris la școală și adus din nou în România unde este elev, încredințarea acestuia în favoarea mamei ar periclita climatul de stabilitate al minorului.
Nici procesul educațional al acestuia nu poate fi modificat prin mutarea lui dintr-un loc în altul. Mai mult se constată că minorul trăiește într-un mediu adecvat, propice creșterii și dezvoltării lui, interesul viitor pledând de a rămâne alături de tată ajutat în creștere de părinții lui.
Cu privire la pensia de întreținere se reține că, cuantumul acesteia a fost stabilit în funcție de un venit mediu dintr-o țară străină, venit nedovedit oficial.
Cum apelanta nu se află în țara de origine ci la muncă în străinătate este greu de crezut că aceasta nu realizează un venit superior față de venitul pe care l-ar putea realiza în România, acel venit neputându-se situa sub 600 euro lunar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Susține reclamanta că, greșit a fost încredințat minorul - tatălui pârât atât timp cât acesta nu a formulat cerere în acest sens; că instanța de apel a ignorat interesul minorului în aplicarea corectă a dispozițiilor art.42 Codul familiei. În fine, cuantumul pensiei de întreținere fixate în sarcina sa depășește cota prevăzută de art.94 Codul familiei, instanța raportându-se la o bază de calcul presupusă și nu dovedită.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a hotărârii instanței de fond, în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului și încredințarea copilului rezultat din căsătorie la ea, fără obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor.
Recursul declarat este nefondat.
Cu privire la critica prevăzută de art.304 pct.6 Cod procedură civilă se impune precizarea că, potrivit art.42 Codul familiei, instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. Rezultă așadar că, nu era necesară formularea unei cereri reconvenționale în acest sens.
Oricum, din analiza actelor dosarului, rezultă că în cursul soluționării primului apel, pârâtul s-a prevalat de dispozițiile art.609 Cod procedură civilă, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă reclamantei.
Referitor la aprecierea greșită a interesului minorului, Curtea constată că în mod justificat s-a reținut că nu ar fi oportun ca minorul să-și schimbe periodic climatul afectiv, că procesul educațional ar fi afectat de desele mutări Italia - România și astfel, încredințarea copilului mamei, care locuiește în Italia, nu ar fi benefică dezvoltării fizice și psihice corespunzătoare.
Nici critica aplicării greșite dispozițiilor art.94 Codul familiei nu poate fi primit atât timp cât din probe s- reținut corect că reclamanta locuiește și muncește în Italia, că venitul minim realizat în acest stat este net superior celui realizat în România și s-a luat ca bază de calcul cel realizat în țara de reședință reclamantei.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art.312 pct.1 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 226 din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./15.04.2009
decizie VM/17.04.2009
2 ex./17.04.2009
Fond: Judecătoria Focșani - judecător
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători: +
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Irina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 179/2009. Curtea de... → |
|---|
