Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.18
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.124 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, Autorități tutelare fiind Primăria și Primăria, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat și intimata reclamantă, reprezentată de avocat, lipsă fiind Autoritățile tutelare din cadrul Primăriei și Primăriei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus următoarele înscrisuri: adresa nr.6521/30.12.2009 emisă de Primăria, prin care se înaintează ancheta socială privind situația sociofamilială a minorilor, atât la domiciliul recurentului pârât, cât și la domiciliul mamei sale și copia după registrul agricol cu cele două poziții de rol, adresa nr.4529/25.11.2009 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție M - Postul de Poliție, din care reiese faptul că nu figurează în evidențele acestuia și o copie a dispozitivului sentinței penale nr.444/20.05.2004 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr.1047/2004.
A susținut faptul că hotărârea de evacuare a pârâtului a rămas irevocabilă, dar nu a fost pusă în executare, deoarece recurentul pârât s-a împăcat cu mama sa, cu care se înțelege foarte bine, după ce acesta s-a despărțit de intimata reclamantă.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus următoarele înscrisuri: ancheta socială privind pe intimata reclamantă, emisă de Primăria comunei, sub nr.17868/28.12.2009, o copie a dispozitivului sentinței penale nr.444/20.05.2004 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr.1047/2004, copie de pe decizia nr.906 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.7589/CIV/2004 și copie de pe sentința civilă nr.1300 din 11.10.2004 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr.2014/2004.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat, în baza art.42 alin.1, din Codul familiei, încredințarea spre creștere și educare a celor 3 minori (, și ), tatălui pârât, de care sunt puternic atașați și cu care doresc să locuiască. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.42 alin.3, din Codul familiei, a solicitat ca intimata reclamantă să fie obligată să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire a minorilor, în funcție de venitul minim pe economie. Cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 445,60 lei, reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile, de transport, depunând documente justificative. A depus concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a considerat că instanța de apel a ținut cont de toate probele administrate în cauză, hotărârea pronunțată fiind legala si temeinica. A solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 500 lei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
1. Prin sentința civilă nr.3020/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosarul nr- s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, reținând că domiciliul pârâtului este pe raza de competență a respectivei instanțe.
2. Prin sentința civilă nr.1692/4.12.2008 Judecătoria Strehaia, în urma analizării și interpretării actelor și lucrărilor dosarului, a respins acțiunea având ca obiect încredințare minori spre creștere și educare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, după întoarcerea pârâtului din, reclamanta a refuzat să se mai îngrijească de creșterea și educarea copiilor pe care i-a dus la locuința pârâtului în ideea că acesta îi va întreține.
Astfel, s-a apreciat că s-au creat relații de atașament mai puternice între tată și copii, că acesta s-a preocupat în ultimul timp în mod corespunzător de îngrijirea lor și că dispune de situație materială modestă astfel încât, în interesul copiilor este de a fi alături de tată.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut în esență apelanta că, la adoptarea soluției instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor și, de ancheta socială efectuată de Primăria și nici de adeverințele medicale eliberate de medicul de familie.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că, permanent copii au fost crescuți, îngrijiți și educați de ea până în momentul în care pârâtul s-a întors din străinătate și i-a reținut pe copii fără a le mai permite să revină la mamă și nici să primească dulciurile pe care le-a dus de sărbătorile de iarnă.
A considerat apelanta că lăsarea copiilor la tată în condițiile în care acesta are un comportament necorespunzător și nu dispune de condiții materiale creșterii și educării copiilor, ar avea repercusiuni grave asupra dezvoltării fizico-psihice și educării acestora.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că dispune de condiții pentru creșterea și educarea copiilor, fiind ajutat și de mama sa care este pensionară.
În respectarea principiului rolului activ al instanței în desfășurarea procesului civil, s-a apreciat că sunt necesare probe suplimentare, sens în care, din oficiu, instanța de apel a dispus efectuarea unor anchete sociale la ambele locuințe ale părinților, relații de la Școlile și Izvorăl, precum și audierea celor trei minori.
Atât apelanta cât și intimatul au solicitat suplimentarea probei testimoniale cu câte doi martori însă la termenul de azi, intimatul a susținut că nu mai insistă în proba testimonială.
S-au audiat sub prestare de jurământ martorii și - propuși de apelantă, s-au ascultat în camera de consiliu cei trei minori cu privire la modalitatea de încredințare și s-au depus la dosarul cauzei anchetele sociale efectuate la locuințele părților, precum și relațiile remise de Școala și Izvorăl.
3. Prin decizia civilă nr. 124/A/23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul - a admis apelul civil declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.3020/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr.-, intimat pârât fiind și intimate Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria, având ca obiect încredințare minor.
A schimbat sentința. A admis acțiunea.
A încredințat minorii născut la data de 20.01.1998, născută la data de 25.04.1999 și născută la data de 29.09.2000 spre creștere și educare reclamantei.
A obligat pârâtul să plătească în favoarea minorilor câte 80 lei lunar pentru fiecare cu titlu de pensie de întreținere începând cu data pronunțării prezentei până la majoratul minorilor.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 510 lei cheltuieli de judecată de la fond și apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Din relațiile de concubinaj întreținute de apelantă și intimat în perioada 1997 - 2007 s-au născut cei trei minori a căror încredințare spre creștere și educare se solicită de către apelantă în cauza de față.
În timpul conviețuirii, părțile au locuit împreună cu minorii la domiciliul intimatului. În luna iulie 2007, intimatul a plecat în străinătate, minorii rămânând în grija mamei care s-a preocupat de creșterea și educarea lor, chiar dacă, după câtva timp de la plecarea intimatului în străinătate, a intrat în relații de concubinaj cu un alt la care s-a mutat luând și copiii cu ea.
Declarațiile martorilor audiați în cauză sub aspectul modalității în care copiii au ajuns la pârât în momentul în care acesta a revenit în țară, sunt contradictorii, unii dintre martori declarând că reclamanta i-a dus în satul pârâtului și i-a abandonat la marginea satului, iar alții declarând că reclamanta, la solicitarea intimatului, i-a dus la locuința lui pentru a se întâlni, acesta refuzând să le permită copiilor să mai revină la mamă.
S-a reținut ca fiind esențial aspectul că, și după acest moment reclamanta s-a interesat de copii, relevantă sub acest aspect fiind declarația martorei, care în calitate de mediator sanitar în comuna, a însoțit-o pe apelantă la locuința intimatului pentru a se întâlni cu copii, a le duce alimente și îmbrăcăminte însă, intimatul nu a permis copiilor întâlnirea cu mama refuzând să primească cele oferite de mamă.
Această atitudine a intimatului este de natură a împiedica menținerea relațiilor dintre mamă și copii și, prin urmare, a conduce la răcirea relațiilor afective care evident, s-au creat între mamă și copii din momentul nașterii și momentul în care a avut loc despărțirea copiilor de mamă.
În cauza de față, fiind vorba despre încredințarea minorilor rezultați din relațiile de concubinaj ale părților, criteriile în raport de care se dispune aceasta sunt multiple și complexe, toate însă încadrându-se în ceea ce definește interesul minorilor.
Din declarațiile acestora luate în camera de consiliu, în lipsa părinților, a rezultat că minorii și doresc să locuiască cu tatăl, iar minora dorește să locuiască cu mama, cu care de altfel stă din data de 04.03.2009.
Însă, având în vedere faptul că cei trei minori au vârste la care discernământul este în formare, fiind ușor influențabili de unul sau celălalt părinte, opțiunea fiecăruia nu poate fi luată izolată fără a se ține seama de complexitatea elementelor ce concură la precizarea înțelesului noțiunii de interes al copilului.
Astfel, în speță se impune a fi examinate și alte criterii care stau la baza luării deciziei modalității de încredințare, respectiv condițiile materiale și morale de care dispune fiecare părinte acolo unde locuiește, vârsta copiilor, sexul, atașamentul față de părinți, comportamentul acestora din urmă anterior despărțirii.
Din anchetele sociale efectuate în cauză a rezultat că, apelanta, acolo unde locuiește, dispune de condiții materiale modeste pentru creșterea și educarea copiilor, spre deosebire de intimat care locuiește împreună cu mama sa într-o casă cu două camere, degradată și neracordată la rețeaua de alimentare cu energie electrică.
Mai mult, din adeverințele medicale aflate la filele 13-15 dosar apel, rezultă că la data de 29.11.2008 când cei trei minori au fost examinați de medicul de familie, toți prezentau pediculoză (păduchi), ceea ce înseamnă că nu dispun nici în cea mai mică măsură de condiții de igienă în mediul în care locuiesc.
S-a apreciat că cei trei copii care au o vârstă mică, nu se pot îngriji singuri din punct de vedere al igienei, iar cum tatăl nu se preocupă de acest aspect, au nevoie de îngrijirea mamei.
Față de aceste considerente, instanța de apel nu a luat act de opțiunea copiilor în ceea ce privește modalitatea de încredințare, și constatând că în cauză există suficiente probe din care rezultă că apelanta a manifestat și manifestă permanent interes față de procesul de creștere și educare a minorilor și de sănătatea acestora, a apreciat că încredințarea celor trei minori spre creștere și educare mamei lor satisface interesul copiilor cât și disp. art.42 fam. și art. 2 și următ. din Legea 272/2004.
Împotriva acestei hotarari judecatoresti, a declarat recurs paratul, in termen, motivat si timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: in mod gresit tribunalul a admis apelul reclamantei si a dispus incredintarea celor trei minori rezultati din concubinaj, spre crestere si educare, mamei reclamante. Arata ca este in interesul acestora sa locuiasca in continuare cu tatal lor, care s-a ocupat indeaproape de cresterea, educare si ingrijirea corespunzatoare a acestora, ajutat fiind de mama, in timp ce mama copiilor i-a parasit, dupa despartirea celor doi concubini. Sustine ca anchetele sociale realizate in cauza si declaratiile de martori audiati demonstreaza realitatea celor sustinute de recurent, faptul ca mama nu are conditii materiale corespunzatoare pentru a asigura cresterea si ingrijirea minorilor, ca acestia sunt foarte atasati de si de bunica paterna, nefiind in interesul lor sa fie despartiti. Mai arata ca minora nascuta la data de 25.04.1999 a fost luata de la scoala de mama sa, iar ceilalti doi copii nascut la data de 20.01.1998 si nascuta la data de 29.09.2000, au ramas in intretinerea sa. Subliniaza ca locuinta mamei sale, in care locuieste impreuna cu minorii este racordata la reteaua de alimentare cu energie.
Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei si pe fond incredintarea celor trei minori spre crestere si educare.
In drept, recursul nu a fost motivat.
Dar, din modul de redactare si din dezvoltarea argumentelor prezentate, recursul poate fi incadrat in cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in sensul ca solutia recurata s-a pronuntat cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
S-au depus: taxa timbru, imputernicire avocatiala, planse fotografice ale locuintei bunicii paterne, chitanta si factura privind consumul de energie elctrica pe numele bunicii paterne, adeverinte medicale privind pe minorii si, adeverinta scolara privind situatia scolara a acestora si cerere de transfer la aceiasi scoala privind pe minora, ancheta sociala reactualizata realizata la domiciliul recurentului - locuinta mamei sale, adresa nr. 364/2009 a Postului de Politie, copia dispozitivului 440/2004 a Jud. S, fisa registru si gospodarie agricola, concluzii scrise ale ambelor parti, dovezi transport si chitanta avocatiala, ancheta sociala reactualizata privind pe intimata reclamanta realizata la domiciliul concubinului actual al acesteia in com. jud. M, copia dec. civ. 906/2005 a Curtii de APEL CRAIOVA privind evacuarea recurentului si a intimatei din locuinta lui - bunica paterna a minorilor si c 1300/2004 a Jud. S avand acelasi obiect
Intimata reclamanta a formula intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate, ca fiind legala si temeinica. Arata ca este in interesul minorilor sa fie ingrijiti, crescuti si educati de mama lor, ca poate sa ofere conditii materiale mai bune decat ale recurentului pentru ingrijirea corespunzatoare a acestora, ca tatal s-a opus vizitarii minorilor atunci cand s-a intors din, ca acesta nu asigura minorilor conditii de igiena minima in mediul in care locuiesc, asa cum rezulta din adeverintele medicale depuse la dosar.
In temeiul disp. art. 42 alin. 1 Cod Familiei s art. 24 din Legea 272/2004 privind protecia si promovarea drepturilor copilului, Curtea a dispus audierea, respectiv reaudierea nemijlocita a celor trei minori, in Camera de Consiliu, procesele verbale prin care s-au consemnat opiniile acestora in chestiunea care ii priveste, fiind atasate la dosarul cauzei, filele 43 - 44.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de recurs, vizand aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozițiilor legale cuprinse in Codul familiei, care reglementeaza masura de incredintare spre crestere si educare a minorilor, este fondat.
Instanța judecătorească hotăraste, ținând seama de interesele minorului și ascultând autoritatea tutelară, precum și pe minor, după caz, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei, potrivit disp. art. 42 codul familiei.
Deci, principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În egală măsură, acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului în deciziile pe care le iau cu privire la copii, potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
Din interpretarea si aplicarea corecta a acestor dispozitii legale, rezulta ca măsura privind încredințarea unui minor, nu poate fi dispusă în sensul disp. art. 42 codul familiei, decât în acord cu interesul acestuia.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect incredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop, urmând ca în concordanță cu starea de fapt retinuta, să se pronunțe asupra încredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
În speță, în considerarea tuturor acestor condiții Curtea constată că prin hotărârea pronunțată în cauză in apel nu s-a ținut seama in mod adecvat de interesul celor trei minori, dispozițiile legale nefiind corect aplicate în cauză si ca prima instanta în mod judicios nu a admis cererea reclamantei si nu dispus încredințare lor spre creștere și educare mamei, intrucat aceasta din urmă nu ofera condiții corespunzătoare în prezent, pentru dezvoltarea armonioasă celor trei copii.
Potrivit art. 42 Codul familiei si art. 24 din Legea 272/2004, instanța dispune ascultarea copilului care a împlinit 10 ani. În toate cazurile, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.
În speță, au fost audiati nemijlocit cei trei minori in virsta de de 10, 11 si 12 ani, acestia exprimandu-si fara echivoc dorinta sa locuiasca impreuna la si la bunica paterna in casa in care s-au nascut si au copilarit, aratand ca ar fi bine din punctul lor de vedere ca parintii sa stea din nou impreuna si ca in orice caz, in locuinta actuala a mamei lor, in casa concubinului acesteia, nu se simt bine si nu vor sa locuiasca, desi nu pot afirma ca acesta s-ar fi purtat urat cu ei. de argumentele aduse de copii, Curtea nu identifica niciun motiv rezonabil pentru a nu lua in considerare opinia acestora in chestiunea care ii priveste.
In orice caz, in prezent toti cei trei copii locuiesc impreuna cu tatal in locuinta bunicii paterne. Acest imobil este racordat la reteaua de energie, fiind casa unde au locuit impreuna inclusiv cu reclamanta, pana la despartirea celor doi parinti. Reclamanta nu are locuinta proprietate personala si nu locuieste nici macar in locuinta parintilor sau la un alt membru al familiei sale, ci la o persoana care nu are nicio obligatie legala sau morala de copii, existand riscul unei instabilitati locative in aceasta privinta. Evacuarea dispusa anterior pe cale judecatoreasca in anul 2004, priveste pe ambii concubini in perioada in care locuiau impreuna la, nu a fost pusa in executare, conflictul fiind practic stins dupa plecarea reclamantei din gospodarie. In ceea ce priveste casa neiluminata, aceasta este un alt imobil edificat anterior in care tatal si copiii nu locuiesc efectiv, ei gospodarindu-se in casa bunicii unde s-au nascut si au copilarit, pana la plecarea mamei din aceiasi locuinta. De altfel, locuinta nu este nici mai buna, nici mai necorespunzatoare decat in perioada in care cei doi impreuna cu copiii locuiau pana la despartire, oferind aceleasi conditii cu cele oferite cand cei doi parinti se intelegeau si formau o familie.
De asemenea, adeverintele medicale depuse din care rezulta ca la un moment dat copiii au avut o problema medicala ce punea sub semnul intrebarii conditiile de igiena din mediul in care locuiau, sunt privite de instanta ca relevand un episod nedorit, dar trecator, asupra caruia tatal a manifestat preocuparea corespunzatoare, avand in vedere noile adeverinte medicale depuse in recurs, din care rezulta ca minorii nu au probleme de sanatate. De asemenea, sentința penală depusă la dosar îi priveste pe ambii părinți si nu poate folosi sau dezavantaja pe vreunul dintre ei.
Din punct de vedere material ambii părinți oferă practic condiții minimale asemănătoare pentru creșterea și îngrijirea unui copil, dar s-a apreciat că este în interesul acestora să nu fie despărțiți și să crească împreună la același părinte, respectiv la.
și dezvoltarea unor sentimente deosebite între copii și bunica paterna, sunt explicabile și firești, având în vedere relațiile de rudenie și sprijinul pe care aceasta l-a acordat si îl poate acorda tatalui în creșterea și îngrijirea minorilor.
Este adevărat că principiul neseparării fraților este instituit și reglementat de disp. art. 60 alin. 3 lit. c din Legea 272/2004, fiind specific protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, dar nimic nu împiedică instanța de judecată în aprecierea interesului superior al copilului, la luarea măsurii de încredințare/reincredintare, să decidă că nu este oportună o separare a fraților și că tocmai creșterea acestora împreună, după separarea părinților, creează condițiile corespunzătoare unei mai bune si mai echilibrate dezvoltări a ambilor copii. Se impune a se sublinia că, prin neîncredințarea minorilor la mamă, acestia nu întrerup relațiile cu mama lor, sau cu ceilalți membri ai familiei extinse a mamei.
În această privință, Curtea recomandă tatalui să execute voluntar orice hotărâre judecătorească privitoare la minori, sa apeleze după caz și la o consiliere de specialitate și reamintește tatalui să permită voluntar celor trei copii să-și exercite efectiv drepturile pe care le au, să respecte dreptul mamei căreia nu i s-au reîncredințat copiii spre creștere și educare să păstreze legături personale cu minorii, prin buna înțelegere și fără intervenția instanței. În acest mod, sunt preîntâmpinate o serie de dificultăți și de efecte negative asupra copiilor, în punerea în executare silită a unei asemenea hotărâri. Acest fapt, cu siguranta va fi perceput favorabil și de copii, astfel că problemele personale ale foștilor concubini nu vor afecta conduita și calitatea lor de părinți, dar și relațiile dintre ei și copii.
În orice caz, părintele căruia nu i s-au reîncredințat copiii spre creștere și educare are dreptul de a avea legături personale cu minorii și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea acestora.
In concluzie, de situatia de fapt stabilita de instantele de fond reconfigurata in baza unor inscrisuri noi depuse in recurs potrivit art. 305 Cod procedura civila -, Curtea apreciaza ca solutia pronuntata de Judecatorie este data in concordanta cu aceasta si cu interesul superior al celor trei minori, dispozitiile legale incidente fiind interpretate si aplicate corect de prima instanta.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I si art. 296 Cod procedura civila, subzistand cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recursul de se va admite ca fondat, se va modifica in tot decizia atacata, in sensul respingerii apelului declarat de reclamanta si mentinerii sentintei primei instante.
Curtea nu se poate pronunta pentru prima asupra incredintarii minorilor spre crestere si educare tatalui si asupra pensiei de intretinere, avand in vedere ca acesta nu a formulat o cerere in prima instanta in acest sens si timbrata, nu a declarat apel impotriva sentintei in masura in care se socotea nemultumit de modul de solutionare si isi exprima punctul de vedere potrivit caruia a formulat totusi o astfel de cerere asupra careia instanta nu s-a pronuntat. De asemenea, recurentul parat s-a limitat in instantelor de fond sa formuleze doar aparari in privinta cererii de incredintare promovata de reclamanta. Nimic nu-l impiedica pe recurent sa formuleze separat o astfel de actiune, in asa fel incat niciuna din parti sa nu fie lipsita de un grad de jurisdictie.
Avand in vedere solutia pronuntata, disp. art. 274 Cod procedura civila si culpa procesuala a intimatei reclamante, va fi obligata catre recurentul parat, la 445,60 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariu de avocat si cheltuieli de transport, in limita a ceea ce s-a cerut si s-a dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.124 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, Autorități tutelare fiind Primăria și Primăria.
Modifică decizia civilă 124/23 martie 2009 în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1692/4 dec.2008 a Judecătoriei Strehaia, pe care o menține.
Obligă intimata la 445,60 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. Jud.
4 ex/12.02.2010
Tehnored.
Jud. fond
Jud, apel
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
