Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 881/R-MF
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanta, domiciliată în Rm.V, cartier -,-, -8,.C,.19, județul V și pârâtul, domiciliat în Rm.V,-, -1/3,.A,.17, județul V, împotriva deciziei civile nr.21 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul declarat de reclamanta este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2698 lei, conform chitanțelor depuse la dosar și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Recursul declarat de pârâtul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2110 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- (număr în format vechi 9501/2005), reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de cele două părți.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a intrat în relații de concubinaj cu pârâtul în septembrie 1989 și și-au stabilit domiciliul comun în apartamentul dobândit de către reclamantă în prima căsătorie, situat în Râmnicu V, Bulevardul T nr.11, -.58,.C,.19, județul S-a căsătorit cu pârâtul în 19 august 1999 și din căsătorie a rezultat minorul, iar despărțirea părților s-a produs în data de 02 octombrie 2004, dată de la care, susține reclamanta, părțile locuiesc separat, fiecare în apartamentele proprietate particulară, aflate la adresele menționate în acțiune.
Reclamanta a mai solicitat să se dispună împărțirea unui apartament compus din 3 camere și dependințe, situat în str. - -, a cărui valoare este de 45.000 euro și a fost obținut printr-un act de adjudecare încheiat în 2002 de către executorul judecătoresc, în contul unui împrumut de 50.000 mărci germane, la dobândirea acestui bun soții având o contribuție egală.
Se mai arată faptul că în luna decembrie 1989 reclamanta și pârâtul au inițiat o afacere cu produse de patiserie, și ea împreună cu alți 6 angajați a muncit pentru realizarea produselor, iar pârâtul, împreună cu o altă persoană, le-au vândut prin târguri, bâlciuri, stațiuni. Reclamanta a fost și salariată, apoi a lucrat ca taximetrist, iar în gospodărie toate activitățile au fost îndeplinite de ea.
A mai arătat reclamanta că a prestat muncă și în străinătate, de unde s-a întors cu sume mari de bani.
Reclamanta a formulat o cerere de suplimentare a masei partajabile cu suma de 25.000 USD, acordată conform contractului de împrumut nr.1096/2005, către, sumă obținută în timpul căsătoriei și restituită pârâtului după despărțirea în fapt.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susținut că reclamanta nu are nicio contribuție și nicio legătură cu sumele împrumutate de pârât altor persoane, iar cererile formulate de către aceasta sunt șicanatorii.
Printr-o nouă cerere de suplimentare (49 dosar), reclamanta a solicitat să se dispună împărțirea în cote egale a creanței bănești de circa 1.000.000 lei stabilită în mod ipotetic, reprezentând un împrumut acordat lui și nerestituit.
Prin sentința civilă nr.2155 din 04 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.1114/2006, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părțile din prezenta cauză.
Reclamanta, prin cererea formulată la fila 64 dosar, a solicitat suplimentarea masei partajabile cu apartamentul situat în Râmnicu V,-, -.41/3,.A,.17, județul V, pe care susține că l-a dobândit împreună cu pârâtul în timpul relațiilor de concubinaj.
Pârâtul a solicitat respingerea cererilor formulate de către reclamantă, iar la fila 71 dosar a solicitat suplimentarea masei partajabile cu apartamentul,dobândit în timpul relațiilor situat la adresa din Râmnicu V, cartier -, Bulevardul T nr.11, -.58,.C,.19, județul
La data de 20 martie 2007, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat Încheierea de admitere în principiu nr.1629, prin care a admis în principiu, în parte acțiunea, cererea de suplimentare formulată de reclamantă (fila 37 dosar), s-a respins în principiu cererea de la fila 49 dosar, formulată de reclamantă, precum și cea de la fila 64 dosar. S-a respins în principiu cererea de suplimentare formulată de pârât (fila 71 dosar), constatându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, sumele de 45.000 euro și 25.000 dolari.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.2572 din 07 mai 2007, a admis în parte acțiunea, precum și cererea de suplimentare a masei partajabile formulată de către reclamantă (fila 37 dosar), a respins cererile formulate de reclamantă (filele 45, 64 dosar), precum și cererea de suplimentare a masei partajabile formulată de pârât (fila 71 dosar).
A atribuit în lotul pârâtului-reclamant sumele de 45.000 euro și 25.000 dolari, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei din sumele sus-menționate, respectiv 22.500 euro și 12.500 dolari, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că masa partajabilă dobândită cu o contribuție egală în timpul căsătoriei se compune din sumele de 45.000 euro și 25.000 dolari, lotizarea fiind întocmită de instanță la solicitarea ambelor părți.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au declarat apel reclamanta și pârâtul.
În apelul său, reclamanta critică soluțiile instanței de fond sub următoarele aspecte.
Se susține că instanța de fond a reținut la partaj suma de 45.000 euro primită de către pârât de la părinții martorului pentru a renunța la executarea silită asupra apartamentului acestora și suma de 25.000 dolari SUA de la persoana împrumutată, însă prima instanță ignorând dispozițiile art.294 alin.2 Cod procedură civilă, nu a dispus și plata dobânzilor legale începând cu data de 20 martie, data pronunțării încheierii de admitere în principiu până la plata efectivă.
Un alt motiv de apel se referă la respingerea greșită a cererii de partaj bunuri comune formulată de către reclamantă la filele 49-50 dosar fond, având ca obiect suma de 100.000 lei, împrumut bănesc nerestituit dat persoanei împrumutate cu domiciliul în B, acordat de către cei doi foști soți împreună, așa cum reiese din depoziția martorei în procesul de divorț. Suma respectivă a fost restituită de către numita în timpul derulării procesului prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2006, respectiv 2007, contracte ce sunt de fapt simulate și prin care, în contul sumei împrumutate, transmite în proprietate pârâtului unele terenuri.
Pârâtul susține într-o primă critică împrejurarea că instanța de fond nu a stabilit exact data despărțirii în fapt a soților, aspect esențial în stabilirea caracterului de comunitate a bunurilor solicitate la partaj, iar contribuția părților la realizarea bunurilor comune trebuia corect diferențiată în raport de faptul că reclamanta a fost întreținută de către pârât, nerealizând venituri proprii.
Suma împrumutată personal de către apelant și reținută la partaj ca fiind de 45.000 euro a fost de 35.000 mărci germane, potrivit înscrisurilor depuse, și constituie venitul personal al pârâtului chiar dacă el ar fi fost obținut din "camă", instanța neputând majora această sumă.
Greșită este încheierea de admitere în principiu și în ce privește suma de 25.000 dolari americani, instanța de fond a ignorat împrejurarea că această sumă fusese împrumutată la un an după despărțirea în fapt a soților, ceea ce confirmă chiar reclamanta când arată această dată în cererile formulate către instanța de judecată.În realitate, această sumă a fost împrumutată de la o altă persoană, care a confirmat împrumutul, și nu trebuiau reținuți la partaj.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.21/A/ din 30 ianuarie 2009, a respins ambele apeluri.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că solicitarea reclamantei privind reactualizarea sumelor de bani reținute la masa partajabilă, respectiv a celor 45.000 euro și 25.000 dolari SUA nu poate fi admisă, având în vedere că sumele sunt stabilite în valută, iar executarea sentinței se va face la cursul valutar al monedelor la data plății, a executării hotărârii de partaj.
S-a reținut că cea de-a doua critică din calea de atac este nesusținută de probe certe și concludente, suma de 100.000 lei, reprezentând diferența din împrumuturile acordate de-a lungul timpului de către pârât și mai puțin de reclamantă persoanei respective. Majoritatea împrumuturilor acordate numitei le-a făcut pârâtul, astfel cum reiese din chitanțele sub semnătură privată aflate la dosar, cele mai multe fiind încheiate în anul 1988, înainte chiar de intrarea părților în concubinaj, iar declarația de martor a numitei în procesul de divorț al părților se referă generic la diverse sume de bani împrumutate acesteia de către reclamantă și pârât
S-a constatat însă că nu s-a făcut dovada certă și concludentă că această sumă de bani rămasă de restituit dintr-o serie de împrumuturi neconcretizate de către martora din divorț ar fi fost dată de către părți împreună, cu atât mai mult cu cât reclamanta însăși arată prin cererea de la fila 49 că despărțirea în fapt s-a produs la data de 2 octombrie 2004, în timp ce declara cele mai sus arătate în mai 2006.
Același este raționamentul și în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare nr.1289/19 decembrie 2006 și nr.211/8 martie 2007 prin care numita a transferat în proprietatea pârâtului, în schimbul sumei împrumutate restante, terenurile înscrise în cele două acte. Reclamanta a invocat pentru prima dată în apel simulația celor două contracte, dar dincolo de acest aspect, și chiar dacă pe cale incidentală s-ar fi ridicat această chestiune și în primă instanță, în contextul probelor administrate atât la fond cât și în apel simularea nu este evidentă deoarece nu este dovedită.
Cât privește critica vizând caracterul de bun comun al apartamentului cu două camere din Râmnicu V, s-a constatat că în mod temeinic prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada susținerii că imobilul a fost cumpărat cu vreo contribuție a acesteia.
Referitor la apelul declarat de pârât, tribunalul a apreciat, în raport de criticile formulate și de probele administrate, că este neîntemeiat.
Susținerea pârâtului în apel privind greșita reținere la partaj a sumei de 45.000 euro și nu de 35.000 mărci germane, cât pretinde că i-ar fi împrumutat numitului, a fost privită ca nefondată.
Prima instanță a reținut în mod probat că suma de bani bun comun al foștilor soți este cea de 45.000 euro, astfel cum reiese din actul de adjudecare a imobilului numitului, care în octombrie 2005 i-a înmânat pârâtului în prezența executorului judecătoresc și a mamei numitului suma menționată, reintrând în posesia apartamentului suspus adjudecării.
Contractul de împrumut de la fila 266 dosar fond, încheiat în anul 2000 cu privește un alt împrumut care nu rezultă a avea legătură cu cel de 45.000 euro.
Apartamentul lui a fost adjudecat de către cei doi soți împreună și, dincolo de afirmația neechivocă a celui împrumutat () faptul că amândouă părțile au înțeles să intre în proprietatea bunului denotă și natura sumei de bani în discuție.
În ceea ce privește suma de 25.000 de dolari reținută și ea la partaj, s-a constatat că susținerile pârâtului în apel în sensul că ea a fost contractată după despărțirea în fapt a soților și luată inițial de către pârât de la un cunoscut ( ) nu confirmă o astfel de situație, ci, dimpotrivă, contractul de la 40 dosar dovedește că banii au fost împrumutați în timpul căsătoriei. Ori, fără a face proba certă și concludentă că un bun tranzacționat în timpul căsătoriei este propriu al părții ce-l pretinde, bunul respectiv se bucură de prezumția de comunitate, cu atât mai mult cu cât, chiar și după despărțire cei doi soți au păstrat legătura, nefiind relevant doar faptul că locuiau în imobile separate.
Pentru considerentele ce preced, ambele apeluri au fost respinse, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, soluțiile pronunțate de către prima instanță fiind legal și temeinice.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamanta și pârâtul.
În recursul său, reclamanta critică decizia instanței din apel pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând următoarele motive:
Într-o primă critică se susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.294 alin.2 Cod procedură civilă, existând cazul de modificare a deciziei civile prevăzut în art.304 pct.9 Cod procedură civila.
Dezvoltând critica, reclamanta arată că în art.294 alin.1 Cod procedură civilă se prevede că în apel nu se pot face alte cereri noi. Conform art.294 alin.2 Cod procedură civilă în apel " se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe". Astfel, pârâtul a primit în luna octombrie 2005 suma de 45.000 euro de la părinții martorului pentru ca pârâtul să renunțe la executarea silită pornită asupra apartamentului iarla data de 24 noiembrie 2005 suma de 25.000 dolari de la persoana împrumutată (fila 40 verso), instanța de fond dispunând ca pârâtul să plătească reclamantei cota parte de din aceste sume de bani.
Recurenta-reclamantă solicită modificarea deciziei civile în sensul obligării pârâtului la plata dobânzii civile legale calculată în valută, de la data de 20 martie 2007 (data pronunțării încheierii de admitere în principiu) și în continuare până la data plății sumelor datorate de către pârât.
O altă critică vizează faptul că în mod greșit instanța de apel a respins motivul de apel referitor la cererea de partaj bunuri comune formulată la termenul de judecată din data de 30 mai 2006 (filele 49 - 50), prin care solicitat suplimentarea masei cu "creanța bănească în sumă de circa 200.000 lei reprezentând împrumutul bănesc (nerestituit) dat împrumutatei ", care în acțiunea civilă de divorț dintre părți, a declarat că reclamanta și pârâtul au împrumutat-o cu diferite sume de bani, iar în prezent mai are de restituit circa 100.000 lei, la dosar fiind depuse o parte din chitanțele de împrumut bănesc și copia declarației.
În temeiul art.295 alin.2 Cod procedură civilă reclamanta a solicitat completarea probelor administrate la prima instanță și ascultarea ca martoră a persoanei fizice pentru a confirma operația juridică de simulație prin convențiile arătate mai înainte, respectiv stingerea datoriei prin vânzarea suprafeței de 5.300 terenuri intravilane în Râmnicu V, conform actelor aflate la dosar, soluția tribunalului fiind greșită sub aceste aspect.
Se mai arată că instanța de apel nu a avut în vedere răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului la instanța de fond (fila 79, răspunsurile la întrebările nr.1 și nr.2), prin care a recunoscut că în timpul căsătoriei au împrumutat cu sume de bani pe debitoarea.
Se arată că reclamanta și pârâtul au împrumutat mai multe persoane fizice și juridice cu sume de bani, cu dobândă, sume de bani obținute în timpul relațiilor de concubinaj și în timpul căsătoriei și care in mod greșit nu au fost reținute la masă, tribunalul interpretând greșit noțiunea de "dobândire" întrebuințată de legiuitor în cuprinsul art.30 alin.1 din Codul familiei.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel a respins în mod greșit critica referitoare la cererea de partaj a bunului dobândit în timpul concubinajului formulată la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2006, respectiv apartamentul cu două camere și dependințe, cu suprafață utilă de 52,57 situat în Râmnicu V,-, Cartierul -, -.41/3,.A,.4,.17, județul V, deși martorii, și au declarat că reclamanta și pârâtul au intrat în relații de concubinaj din luna septembrie 1989, că s-au gospodărit împreună și că "apartamentul cumpărat a fost luat în timpul concubinajului", iar înscrisurile anexate, dovedesc că în perioada anilor 1990 - 2003 a lucrat în Germania și. și a dobândit sume de bani care au fost folosite pentru cumpărarea apartamentului (bun comun pe cote părți egale).
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă, a admiterii cererilor de suplimentare a masei partajabile formulate la termenele de judecată din 30 mai 2006 (filele 49-50) și 12 septembrie 2006 (filele 64-65), precum și a admiterii cererii privind obligarea pârâtului la plata dobânzii civile legale.
La rândul său, pârâtul critică decizia pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nulitate prevăzută de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța de apel pretinde că a analizat motivele de apel invocate de pârât, însă din această motivare rezultă că tribunalul se află în eroare asupra sumei împrumutate, ceea ce creează o gravă contradicție între probatoriul administrat și ceea ce a înțeles sau a reținut instanța de apel, cu referire la "contractul de împrumut de la fila 266 (corect 166) dosar fond încheiat în anul 2000 cu privește un alt împrumut care nu rezultă că ar avea legătură cu cei de 45.000 euro". xistă o contradicție flagrantă între situația de fapt și de drept ce rezultă din dosarul cauzei și motivarea instanței.
Pentru a se observa eroarea gravă în care s-a aflat atât instanța de fond, cât și instanța de apel, se arată că acțiunea principală formulată de reclamantă la 03.11.2005 se referă în mod exclusiv la acest singur împrumut de 35.000 DM lui, însă s-a solicitat reținerea la partaj a imobilului proprietatea acestuia dobândit prin adjudecare, evaluat la 45.000 euro. Această "manevră" a reclamantei a fost posibil să inducă în eroare instanța, reținând greșit valoarea de 45.000 euro, în condițiile în care, din actele depuse la dosar chiar de către reclamantă, rezultă că după actul de adjudecare prin recipisa nr.569/- din 03 decembrie 2004 - aflată la fila 139 - recurentul a primit suma împrumutată plus dobânda legală calculată în lei vechi în sumă de 358.427.111 lei, după care acesta a dat declarația autentică din 05 octombrie 2005 prin care a fost radiată inscripția ipotecară pe imobilul debitorului (152 și 168).
În aceste condiții, motivarea instanței de apel este străină realității și probelor administrate, nu există un alt împrumut cu, ci doar cel din anul 2000, astfel că celelalte aprecieri făcute fără suport de către instanță sunt neavenite.
Pentru toate aceste considerente, potrivit probelor de la dosar ce nu pot fi contestate, pârâtul a considerat că suma corectă ce trebuia reținută la masa partajabilă este suma dovedită cu acte oficiale, respectiv suma de 35.842,71 lei și nu suma de 45.000 euro trecută în acțiunea principală ca reprezentând valoarea imobilului supus adjudecării.
II. Decizia civilă nr.21/A//2009 a fost dată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii, nulitate prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă
Prin această critică se susține că, în același mod greșit, instanțele au reținut la masa partajabilă un împrumut de 25.000 de dolari, ignorând fără temei criticile și susținerile formulate de pârât referitoare la necesitatea stabilirii datei despărțirii în fapt a părților.
În toate cererile formulate de reclamantă la instanța de fond, aceasta a precizat, dar a și subliniat "ne-am despărțit în fapt la data de 02 octombrie 2004", susținere pe care nu a modificat-o niciodată printr-o altă cerere, pentru că dacă ne raportăm la acest moment, numai așa putea reclamanta să formuleze cererea principală prin care să solicite reținerea la partaj a sumei încasate de după renunțarea la adjudecare, sumă primită la data de 03 decembrie 2004, fila 139.
Referitor la despărțirea în fapt soților la data de 02 octombrie 2004 față de 21 august 2005 data împrumutului, instanța de fond nu face decât aprecieri nerelevante, reținând doar prezumția de comunitate de bunuri, deși nu există nici cea mai neînsemnată dovadă că pentru această sumă reclamanta ar avea vreo contribuție sau că ar proveni din veniturile părților.
Astfel, nici reclamanta, nici pârâtul nu erau încadrați în muncă în acea perioadă și nu realizau venituri (a se vedea carnet de muncă reclamantă fila 102-104).
Pe de altă parte, potrivit susținerii reclamantei și dovezilor concludente existente la dosarul cauzei, aceasta a solicitat ca pârâtul să fie obligat să remită reclamantei J din suma provenind din împrumutul către, sumă pe care pârâtul a primit-o singur, ca urmare a indicării datei despărțirii în fapt anterior momentului încasării sumei consemnate la (03 decembrie 2004).
De aici se poate trage concluzia că această sumă reală de circa 35.000 lei a rămas în posesia și la dispoziția pârâtului.
Se susține că în lipsa oricăror alte probe care să dovedească folosirea acestei sume, dacă a dispus de această sumă, chiar și împrumutând din aceasta 25.000 USD, nu poate fi obligat de două ori să dea reclamantei din suma totală și încă odată să dea acesteia din aceeași sumă.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea celor trei hotărâri și înlăturarea de la masa partajabilă a sumei de 25.000 USD reținută nelegal de către cele două instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse.
Critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 294 alin. 2 cod procedură civilă este nefondată, pe de o parte, pentru că în mod corect a reținut instanța de apel că sumele fiind stabilite in valută, plata lor se va face la cursul existent la data executării iar pe de altă parte, cererea de dobânzi formulată direct in apel nu intra in categoria cererilor prevăzute de textul de lege menționat. Astfel, dobânzile care curg după momentul pronunțării sentinței nu pot fi cerute direct in apel, dacă prima instanță nu a fost sesizată cu o cerere privitoare la dobânzi prin cererea de chemare in judecată.
Verificând cererea formulată de recurentă privind acordarea dobânzilor pentru sumele reținute in încheierea interlocutorie, se constată că aceasta este formulată pentru prima dată in apel, fiind o cerere nouă în accepțiunea disp. art. 294 alin. 1 cod procedură civilă.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 372 alin. 2 cod procedură civilă, "in cazul in care prin titlul executor nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii", recurenta având astfel posibilitatea recuperării dobânzilor solicitate in faza de executare a hotărârii.
Nefondată este și cea de-a doua critică referitoare aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din codul familiei și la nereținerea la masa partajabilă a sumelor împrumutate numitei. Norma legală menționată instituie o pre umție relativă ce poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Situația de fapt reținută de instanțe este intemeiată pe probele administrare din care rezultă că sumele împrumutate numitei precum și contractele de vâzare cumpărare încheiate cu aceasta sunt localizate temporal în afara căsătoriei, prezumția de comunitate fiind astfel răsturnată. Raportat la situația de fapt reținută curtea apreciază că dispozițiile art. 30 alin.1 au fost corect aplicate. Aspectele care țin de aprecierea probelor amplu dezvoltate de recurentă nu pot constitui analiza prezentului recurs în condițiile abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 cod procedură civilă, stabilirea situației de fapt fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.
Totodată, invocarea simulației contractelor direct in apel, este o apărare nouă, inadmisibilă față de dispozițiile art. 294 alin. 1 cod procedură civilă, așa cum corect a reținut tribunalul.
Ultima critică se referă la nereținerea la masa partajabilă, de către instanța de fond și apel a apartamentului cu două camere din Rm. V, dobândit in timpul concubinajului, coproprietatea părților. Critica este însă nefondată, instanța de apel reținând în mod just că reclamanta nu a făcut dovada vreunei contribuții la dobândirea bunului respectiv, statuare care vizează aprecierea probelor și excede controlului instanței de recurs investită cu verificarea legalității deciziei.
Ca nefondat este privit și recursul formulat de pârâtul pentru considerentele ce vor fi expuse.
O primă critică vizează nelegalitatea deciziei care cuprinde motive contradictorii, critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.7 cod procedură civilă. Susține recurentul că, instanțele de fond au fost în eroare când au apreciat probele administrate și au reținut la masa partajabilă suma de 45 000E in loc de 35.000E, motivarea instanței fiind străină de probele administrate.
Motivul astfel formulat nu se regăsește in speța de față, instanța de apel arătând in cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților. Se reține în considerentele deciziei că suma de bani bun comun al soților este de 45.000E așa cum reiese din actul de adjudecare, iar contractul de din anul 2000 privește un alt împrumut. Motivele nu sunt contradictorii iar modul in care instanța interpretat probele referitoare la suma de 45.000E, constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
S-a mai invocat de recurent nelegalitatea deciziei pronunțate cu aplicarea greșită a legii, constând în reținerea eronată la masa partajabilă a sumei de 25.000E, critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Recurentul nu precizează ce text de lege a fost încălcat, însă din dezvoltarea criticii rezultă că nemulțumirea sa vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 din Codul familiei.
Și această critică este nefondată, dispozițiile legale ce reglementează comunitatea de bunuri fiind corect aplicate, raportat la situația de fapt reținută de instanța de apel, respectiv faptul că suma de 25.000 Eaf ost împrumutată în timpul căsătoriei, operand prezumția de comunitate ce nu a fost răsturnată de recurent. Bunurile sunt comune și in cazul in care sunt dobandite in timp ce soții erau despărțiți in fapt, deoarece căsătoria și implicit comunitatea de bunuri specifică raporturilor de familie există din momentul încheierii și până la desfacerea căsătoriei prin divorț, care in cauza de față s-a pronunțat în anul 2006, contractul de împrumut fiind încheiat în anul 2005, în timpul căsătoriei.
Recurentul nu a reușit să răstoarne prezumție de comunitate instituită de art. 30 din codul familiei, suma pretinsă a fi bun propriu nefăcând parte din categoriile de bunuri enunțate limitativ de disp. art. 31 din codul familiei.
Față de dispozițiile legale ce reglementează raporturile patrimoniale dintre soți, data despărțirii in fapt nu are relevanță atâta timp cât durata căsătoriei este de la încheierea acesteia și pana la desfacerea ei prin divorț, toate bunurile dobândite in acest interval de timp beneficiind de prezumția de comunitate instituiră de art. 30 din codul familiei.
Pentru considerentele ce preced, recursurile sunt nefondate și vor fi respinse potrivit disp. art. 312 din codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V, cartier -, B-dul.T nr.11, -.58,.C,.19, județul V și de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.41/3,.A,.17, județul V, împotriva deciziei civile nr.21/A/ din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.05.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 18/2010. Curtea de... → |
|---|
