Divort. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 20/R-MF
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Paula
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei nr.90/ din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul București -Cabinet individual și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/2008, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 1,00 leu și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar un borderou cu acte.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar delegație de reprezentare și un borderou cu acte.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că au luat cunoștință reciproc de actele depuse la dosar și nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și modificarea hotărârii atacată în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, în situația în care instanța apreciază că nu îi pot fi încredințați pârâtului toți cei trei minori, solicită încredințarea doar a minorului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că, instanța a ignorat interesul superior al copilului și nu a luat în seamă actele depuse la dosar de pârât cu care a dovedit că reclamanta are o legătură extraconjugală cu numitul și că, împreună cu acesta a luat minorii din domiciliu și i-a dus în comuna, nepermițându-i recurentului să ia legătura cu aceștia o perioadă lungă de timp. Urmare a faptului că minorii au fost scoși din mediul lor, atitudinea față de tată s-a schimbat, în sensul că nu mai sunt afectuoși față de acesta.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca inadmisibil, criticile invocate făcând referire la art.304 pct.11 Cod procedură civilă, care în prezent este abrogat. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că, instanța în mod corect a încredințat minorii reclamantei având în vedere vârsta fragedă a acestora, atașamentul lor față de mamă, precum și faptul că este o bună gospodină și se preocupă de normala dezvoltare a copiilor.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 04.10.2007 sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul desfacerea căsătoriei, revenirea la numele de "", încredințarea spre creștere și educare a minorilor, născut la data de 03.11.2001, și a, născute la 12.02.2004, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urmă cu mai mulți ani au apărut neînțelegeri majore în familie ce au condus la despărțire, despărțire ce s-a realizat prin plecarea sa din domiciliul comun, urmare a comportamentului pârâtului care, în mod repetat, i-a adresat cuvinte jignitoare și lovit-o, manifestând o gelozie maladivă.
A precizat reclamanta că s-a ocupat personal de copii cât au fost mici, iar după începerea serviciului a beneficiat de ajutorul alternativ al bunicilor materni și paterni, copiii fiind la ea în prezent.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei, încredințarea minorilor spre creștere și educare, obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, a solicitat să i se încuviințeze a avea legături personale cu minorii în domiciliul său și al părinților săi, în fiecare săptămână de vineri orele 17.00 până duminică orele 17.00 și în prima J din prima vacanță.
Se motivează cererea pârâtului în sensul că reclamanta a intrat într-o relație extraconjugală, de creșterea copiilor s-au ocupat soții și bunicii paterni, copiii au locuit mai mult la bunicii paterni, în ultima perioadă reclamanta i-a vizitat foarte rar, însă în luna septembrie 2007 i-a luat de la bunicii paterni, moment din care nu mai știe unde sunt.
Pârâtul a mai arătat că despărțirea s-a produs prin plecarea reclamantei din domiciliul comun, ca urmare a unor discuții ce au avut la bază legătura extraconjugală în care a intrat reclamanta, legătură ce a fost confirmată de soția amantului acesteia.
Prin sentința civilă nr.1754/18.03.2008 Judecătoria Piteștia admis în parte acțiunea și tot astfel și cererea reconvențională, cu consecința desfacerii căsătoriei încheiată la data de 18.02.2002 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei sub nr.364 din aceeași dată, din vina comună a soților și a revenirii reclamantei la numele de.
Prin aceeași sentință au fost încredințați mamei spre creștere și educare minorii, a, născute la data de 12.02.2004 și, născut la data de 03.11.2001, iar tatăl a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte în favoarea minorilor a, și, cu titlu de pensie de întreținere, 50% din venitul net lunar realizat, respectiv 16,6% pentru fiecare minor, începând cu data de 04.10.2007 și până la majoratul minorilor.
Totodată, s-a încuviințat ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minorii după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună de vineri orele 17,00 până duminică orele 16,00, în vacanța de vară în perioada 01.07 - 01.08 (o lună), prima săptămână din vacanța de iarnă și prima săptămână din vacanța de Paște, în domiciliul pârâtului-reclamant din Pitești, s-au compensat cheltuielile de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
A fost obligată reclamantă-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 260 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut de prima instanță că părțile s-au căsătorit la data de 19.01.2002 și din căsătorie au rezultat trei copii:, a și.
S-a mai reținut că relațiile de familie au început să se deterioreze, urmare a faptului că reclamanta ar fi aflat că dintr-o relație extraconjugală pârâtul ar avea un copil, situație nedovedită în prezenta cauză.
Pe acest fond, părțile au început să nu mai manifeste afecțiune reciprocă, relațiile de familie fiind reci, în anul 2005 pârâtul a lovit-o pe reclamantă în curtea spitalului unde se afla internată cu minora.
În anul 2007 comportamentul violent al pârâtului a continuat, lovind-o pe aceasta de mai multe ori, așa cum rezultă din declarația martorului.
În acest context, în septembrie 2007 reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu minorii, stabilindu-se în domiciliul părinților săi din
Instanța de fond a reținut că reclamanta este asociat în cadrul unei societăți comerciale, iar pârâtul nu este încadrat efectiv în muncă, de activitatea societății ocupându-se reclamanta, ajutată și de pârât uneori.
Soții s-au ocupat împreună de creșterea și educarea copiilor, fiind ajutați alternativ de bunicii materni și de bunicii paterni, în luna septembrie 2007 minorii se aflau la bunicii paterni, de unde reclamanta i-a luat, ducându-i la părinții săi.
Acest aspect a generat o situație conflictuală între soți și l-a determinat pe pârât să o amenințe pe reclamantă, chiar și cu moartea, în special în condițiile în care părinților săi li s-ar întâmpla ceva.
S-a mai reținut că pârâtul a făcut mai multe demersuri pentru a afla unde sunt copiii, a-i lua și a-i duce la bunicii paterni. În acest sens s-a adresat și organelor de poliție.
Mențiunea din ancheta socială extrajudiciară conform căreia reclamanta s-a stabilit cu minorii în comuna, precum și cu concubinul acesteia nu a fost reținută de instanță ca o dovadă a relației extraconjugale, nedovedindu-se existența acestei relații prin probele administrate în cauză.
În prezent, copiii sunt înscriși la Grădinița nr.14 din Pitești unde sunt aduși zilnic de către reclamantă și locuiesc efectiv la bunicii materni.
Copiii sunt atașați de ambii părinți, sunt normal dezvoltați din punct de vedere fizic și psihic conform examenelor psihologice de evaluare efectuate și concluziilor anchetelor sociale.
Reclamanta realizează un venit net lunar stabil, este o bună gospodină, s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor, fiind evident necesar și să lucreze pentru a asigura condițiile materiale necesare acestora. Pârâtul a beneficiat de mai mult timp liber, a avut posibilitatea să petreacă mai mult timp cu copiii, ceea ce nu presupune că reclamanta a manifestat dezinteres față de minori, însă minorii sunt la o vârstă fragedă, având nevoie de afecțiune maternă.
Apartamentul din Pitești este proprietatea comună a soților, ceea ce presupune dreptul ambilor soți de a-l folosi în egală măsură, inclusiv pentru creșterea și educarea copiilor.
Condițiile locative oferite de bunicii paterni și materni sunt asemănătoare, legătura afectivă dintre bunicii materni sau paterni și minori nu constituie un criteriu de natură a fi avut în vedere la încredințarea minorilor.
Prin urmare, instanța a apreciat că, prin comportamentul lor, ambii soți au încălcat principiile ce guvernează instituția căsătoriei, conducând la vătămarea gravă a raporturilor de familie, cu consecința imposibilității conviețuirii, considerente față de care, în baza dispozițiilor art.38 alin.1 din Codul familiei, instanța a desfăcut căsătoria din culpă comună, iar minorii au fost încredințați spre creștere și educare mamei, potrivit prevederilor art.42 alin.1 din Codul familiei.
Pentru a lua această măsură instanța a avut în vedere interesul minorilor, vârsta fragedă a acestora, care reclamă prezența maternă, faptul că reclamanta este o bună gospodină și s-a preocupat de normala dezvoltare a copiilor, fiind evident necesar să aloce timp și realizării resurselor umane.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea criticilor a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare actele ce au fost administrate în cauză și prin care a dovedit că reclamanta ar avea o aventură extraconjugală, din procesul-verbal încheiat de Poliția la 04.02.2008, precum și din ancheta socială rezultă că din septembrie 2004 reclamanta împreună cu concubinul său și cu cei 3 minori locuiesc în comuna.
Se mai arată că în acest sens sunt și declarațiile testimoniale administrate în cauză, de aceea apelantul arată că nu înțelege de ce instanța a dispus încredințarea minorilor reclamantei, cu toate că, din întreg materialul probator a rezultat că el era un bun părinte și se ocupa de copii mai mult decât mama acestora.
A doua critică privește modalitatea în care s-a soluționat cererea reconvențională, astfel încât a solicitat admiterea apelului și în consecință schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.90/ pronunțată la data de 18 septembrie 2008 Tribunalul Argeșa respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește încredințarea minorilor, s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă analiză a situației de fapt prin aplicarea dispozițiilor art.42 din Codul familiei.
Cu toate că nici dispozițiile art.42, nici cele ale art.97 și urm. din Codul familiei nu stabilesc în concret care sunt criteriile în privința încredințării copiilor minori la unul dintre părinți, instanța trebuie să analizeze concomitent posibilitățile materiale ale părinților, vârsta copilului și gradul de atașament al părintelui față de copil, având o deosebită importanță măsura în care fiecare dintre părinți se poate preocupa de îngrijirea copilului.
În aprecierea criteriilor de încredințare a minorului spre creștere și educare trebuie să primeze interesul minorului și nu faptul că unul dintre soți a rămas în domiciliul conjugal, unde a fost crescut minorul, iar celălalt soț a părăsit acest domiciliu conjugal. De asemenea, s-a reținut că nu constituie un criteriu fundamental atașamentul copilului față de rudele unui soț.
Instanța de apel a mai reținut că desfacerea căsătoriei a fost pronunțată din culpa ambilor soți, astfel încât aprecierea interesului superior al copilului și implicit încredințarea sa unuia dintre părinți spre creștere și educare, având în vedere că ambele părți au formulat cereri de încredințare a minorilor născuți din căsătoria părților, se vor face ținându-se seama de vârsta copiilor, de comportarea părinților față de copii, anterior și ulterior divorțului, de legăturile de afecțiune dintre copii și părinți, starea de sănătate a acestora și posibilitățile materiale ale părintelui.
Rațiunea interesului superior al copilului are un caracter complex, conținutul său raportându-se la posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și materială pe care le poate găsi la unul dintre părinți.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate aceste elemente, fără a minimaliza, exagera ori analiza drept criteriu unic vreunul din cele anterior menționate.
Vârsta fragedă a copiilor (cele două fetițe care au 4 ani și J și minorul care are 8 ani) creează prezumția simplă a legăturii afective puternice dintre mamă și copii, superioară oricărei alteia, stabilite în virtutea relației de rudenie, iar din întreg materialul probator a rezultat că reclamanta este o bună gospodină, din ancheta socială întocmită la data de 08.02.2008 reieșind că se preocupă îndeaproape de creșterea și educarea minorilor.
S-a concluzionat că în mod corect a fost admisă cererea reconvențională în parte și încredințați mamei cei trei copii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, invocând următoarele critici:
Într-un prim motiv de recurs se susține, în esență, că instanța de apel a ignorat interesul superior al minorului, fără a lua în seamă criteriile ce pot determina condițiile optime pentru încredințarea minorilor și actele atașate dosarului, cu referire la legătura extraconjugală a mamei.
În dezvoltarea criticii sunt enumerate probele la care face referire critica, respectiv procesul-verbal din 04.02.2008, ancheta socială (67, 72), depozițiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului, adeverințele de la domiciliul bunicilor materni.
Recurentul mai arată că deși a încercat să aibă legături personale cu minorii nu i s-a permis acest lucru la domiciliul mamei, iar copiii au fost distanți și rezervați față de el, băiatul suferind chiar o traumă psihică.
A doua critică vizează culpa exclusivă a reclamantei-pârâte în desfacerea căsătoriei. Sunt reluate în dezvoltarea acesteia aspectele ce privesc relațiile extraconjugale ale soției, relații în legătură cu firma și datoriile achitate de recurent pentru salvarea apartamentului ipotecat și care este proprietate comună.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, iar în subsidiar cu privire la cererea privind încredințarea minorilor, în cazul în care nu-i sunt dați toți copiii să-i fie încredințat minorul.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea privește calea de atac ca nefondată.
Odată cu pronunțarea divorțului, instanța este obligată să hotărască, în temeiul art.42 din Codul familiei, cu privire la încredințarea copiilor minori, ținând seama de interesele acestora. Interesele copiilor ce urmează a fi avute în vedere în luarea măsurii încredințării sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților și de condițiile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care le pot găsi la unul din părinți, ci și de vârsta copiilor, de gradul de atașament și interes pe care părinții l-au manifestat față de copii, de legăturile afective care s-au stabilit inclusiv înaintea divorțului.
Pe baza tuturor mijloacelor de probă ale cauzei (depoziții de martori, înscrisuri, concluziile delegaților autorității tutelare), instanțele de fond au hotărât motivat cu privire la încredințarea minorilor, constatând în mod just că este în interesul acestora să fie încredințați mamei, întrucât aceasta este în măsură să se îngrijească de dezvoltarea lor fizică, morală și intelectuală.
Este de necontestat că și tatăl copiilor dispune de condiții materiale și morale necesare pentru o dezvoltare normală a copiilor, însă așa cum au reținut primele instanțe, la o vârstă fragedă copiii au mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea, cât și formarea caracterului.
În speță, pentru aprecierea interesului minorilor și încredințarea lor mamei, instanțele au ținut cont de toate criteriile mai sus enumerate, astfel încât, sub aspectul legalității, motivele de recurs fiind încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârile sunt corecte.
Este privită ca neîntemeiată și susținerea recurentului, privind despărțirea copiilor și încredințarea tatălui doar a băiatului. Legea nr.272/21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în art.60 alin.(3) statuează că în luarea măsurii plasamentului copiilor, printre alte criterii, se va urmări menținerea fraților împreună. Cu atât mai mult în încredințarea minorilor instanțele sunt obligate să respecte atât norma generală din Codul familiei, cât și dispozițiile legii speciale citate în raport de care primează interesul copiilor de a nu fi despărțiți.
Ca neîntemeiată este privită și critica referitoare la divorț. Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți s-a făcut de către instanțe cu respectarea dispozițiilor art.38 din Codul familiei, reținându-se culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, cu consecința imposibilității reluării conviețuirii.
Cu privire la modul în care au fost apreciate și interpretate probele dosarului, prin raportarea la critici, Curtea nu poate să-și exercite controlul judiciar asupra hotărârii atacate cu recurs, ca urmare a abrogării pct.10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei nr.90/ din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.01.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Paula
| ← Divort. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 182/2009. Curtea de... → |
|---|
