Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - încredințare minor -
(Număr în format vechi 256/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 198
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Elena Stan
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
- - - - JUDECĂTOR
Grefier: -
************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul și de reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 106/A din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ().
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând pe recurentul reclamant, recurentul-reprezentant legal personal și intimata-pârâtă (), asistată de avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu au fost restituite la dosar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu cei doi recurenți, însă lipsa de procedură s-a acoperit prin prezența părților.
Avocat depune la dosar un set de acte și învederează că recurentul reclamant este prezent în instanță însă nu a dorit să fie prezent în sala de ședință.
Instanța pune în discuția părților audierea minorului în Camera de consiliu.
Părțile prezente nu se opun.
Se dispune audierea minorului în Camera de Consiliu, astfel că se va lăsa dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, părțile prezente au arătat că au observat actele dosarului, inclusiv procesul verbal de audiere, că nu mai au alte cereri de formulat și solicită judecarea recursului la acest termen de judecată.
Constatându-se dosarul în judecată, s-a trecut la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 cod pr. civ. modificarea deciziei și menținerea sentinței civile.
Arată că interesul superior al copilului impune încredințarea acestuia la tată, de care este foarte atașat. Minorul nu a stat niciodată cu mama, relația dintre el și intimată este una încordată, existând neînțelegeri majore datorate comportamentului necorespunzător al acesteia din urmă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului, arătând că minorul a fost instigat să se despartă de mama lui, tatăl exercitând o influență negativă asupra minorului, din acest punct de vedere.
Nu s-ar putea reține opinia exprimată de minor ca fiind o probă "forte".
Menționează, în același timp, că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, acesta și-a exprimat acordul ca minorul să fie încredințat mamei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6122/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, s-a dispus încredințarea minorul născut la data de 10.01.1993, tatălui spre creștere și educare și a fost obligată pârâta () către reclamant, la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 700 lei, începând cu data de 21.09.2007 și până la majoratul reclamantului.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut de către prima instanță că reclamantul este fiul numitului și al pârâtei (), iar prin sentința civ. 4472/22.10.2006,dec.civ.nr.74/A/12.04.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinția fost încredințat mamei sale spre creștere și educare. În prezent reclamantul locuiește împreună cu tatăl său și bunicii paterni la domiciliul acestora din urmă.
S-a menționat că, din probele administrate, s-a reținut că reclamantul locuiește cu tatăl său din luna august a anului 2006, în toată perioada până la promovarea prezentei acțiuni, acesta întâlnindu-se doar de câteva ori cu mama sa, astfel că nu se poate reține o suprapunere a unei relații efective pe cea biologică. Într-o astfel de situație obligația instanței este tocmai aceea de a proteja această viață de familie pe care o are reclamantul, în măsura în care există concordanță între această viață de familie și interesul superior al minorului.
Cum în cauză minorul, de o perioadă de timp destul de mare, locuiește înconjurat de bunici, a lua minorul din acest cadru familial și a-l insera într-un alt mediu familial este de natură să producă un anumit răspuns emoțional care poate afecta dezvoltarea sa fizică și psihică, astfel că opțiunea sa are o importanță deosebită în pronunțarea soluției.
Mai mult, legat de relațiile părinte copil, instanța reține că după plecarea minorului la tatăl său, pârâta a schimbat sistemul de închidere de la ușa de intrare.
Chiar și în ceea ce privește rezultatele la învățătură, deși pârâta arată că reclamantul, de la plecare, a obținut rezultate slabe, aspectul învederat nu poate fi reținut de către instanță întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, dacă la început a existat o oarecare relaxare, după o perioadă de timp, lucrurile au revenit aproape de parametrii anteriori plecării.
În concluzie, s-a reținut că interesul superior al minorului presupune, ca acesta să locuiască și să fie în aproprierea persoanelor de care este legat afectiv, astfel încât dezvoltarea sa fizică, morală și socială să nu fie afectată de diferiți factori cum ar fi cel schimbarea bruscă a mediului în care a locuit și a trăit până în acest moment.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, s-a făcut aplicarea disp. art. 86. fam. și art. 94 alin 1.. luându-se în considerare veniturile obținute de pârâtă în cuantum de 3.030 lei lunar, apreciindu-se că o pensie lunară de 700 lei este suficientă pentru nevoile copilului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta (), criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de apel, amplu expuse, apelanta a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 100.fam. raportat la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și dispozițiile Legii nr. 272/2004.
Astfel, s-a încălcat principiul interesului superior al minorului la încredințarea sau reîncredințarea sa spre creștere și educare, instanța hotărând ceea ce este bine pentru bunicii paterni și nu ceea ce este bine pentru copil.
De la data nașterii minorului și până când a intervenit divorțul dintre părinții săi, acesta nu a locuit decât la domiciliul părinților lui, adică cu tatăl și mama sa, iar după divorț a fost încredințat mamei spre creștere și educare. Arată apelanta că, prin sentința de divorț, măsura încredințării minorului către ea a fost luată ținându-se cont de interesul superior al copilului. Criticile aduse în căile de atac de către fostul soț, pârâtul, cu privire la măsura dispusă de instanță, au fost respinse cu motivarea că minorul a locuit întotdeauna cu mama sa până la data la care tatăl l-a obligat să locuiască împreună cu bunicii paterni.
În acea cauză, Tribunalul Mehedinția avut de analizat susținerea soțului său, în sensul că interesul minorului este să locuiască în altă parte decât cu apelanta, deoarece ar fi avut un comportament violent față de copil, lovindu-l și distrugându-i bunurile personale, iar la analizarea probelor administrate instanța a avut în vedere și opțiunea exprimată de minor, în sensul de fi lăsat tatălui.
Aceeași instanță a reținut posibilitățile materiale sporite de creștere și educare a copilului avute de mamă, grija și responsabilitatea manifestată de aceasta în creșterea copilului, faptul că în timpul căsătoriei dar și ulterior despărțirii în fapt, ea a fost cea care îl ajuta pe minor la lecții și îl aducea la ordine când acesta deraia sau tindea să deraieze de la un comportament firesc, și că, spre deosebire de reclamant, pârâta a fost cea care și-a făcut timp pentru propriul copil, chiar din susținerile reclamantului reieșind că programul său extrem de încărcat la serviciu era imposibil de adaptat la nevoile minorului.
Mai arată apelanta că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, la data de 12 aprilie 2007, l-a determinat pe minor să formuleze el o acțiune de reîncredințare, susținând în cererea sa aceleași lucruri care fuseseră analizate prin decizia Tribunalului, iar instanța de fond trebuia să analizeze dacă din luna aprilie 2007 și până în 2007 s-au modificat condițiile avute în vedere la data încredințării, dacă ea, pârâta, are vreo culpă în modificarea acestor condiții dar mai ales dacă interesul copilului este să locuiască în continuare la ea sau acolo unde consideră minorul că este mai bine pentru el.
Pentru soluționarea acțiunii au fost administrate probe cu martori, anchetă socială și a fost audiat minorul însă în hotărârea pronunțată instanța a reținut aspecte care sunt în contradicție cu probele administrate, toți cei patru martori afirmând că minorul locuiește doar cu bunicii paterni, nu și cu tatăl, care locuiește în altă parte.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii invocat de apelantă, se referă la faptul că legea română nu permite ca minorul, atunci când părinții săi sunt în viață, să locuiască la alte persoane decât părinții săi - art. 100. fam. - decât în anumite situații speciale, cum este decăderea din drepturile părintești, etc. ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța de fond conchide că între minor și bunicii săi paterni sunt legături de afecțiune atât de profunde încât a lua minorul din acest cadru familial și a-l însera într-un alt mediu familial este de natură să producă un anumit răspuns emoțional care poate afecta dezvoltarea sa fizică și psihică, astfel că opțiunea sa are o importanță deosebită în pronunțarea soluției.
Apelanta a mai criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, susținând că acesta este exagerat, întrucât în urma divorțului a rămas să plătească rate la bănci care totalizează 20.000.000 lei și în ultimii ani a suferit intervenții chirurgicale, având nevoie de tratamente medicale costisitoare.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că motivele invocate de apelantă nu țin de fondul cauzei, ele sunt aspecte teoretice, dar, în final, se ajunge la cuantumul pensiei, considerat de apelantă prea mare.
Arată intimatul că, din vara anului 2006 de când părinții săi s-au despărțit în fapt și apoi prin divorț, el a locuit cu tatăl și bunicii paterni și, deși prin sentința civilă nr. 4472/27.10.2006 a fost încredințat mamei, aceasta nu a pus în executare hotărârea și nu a făcut nici un demers pentru a-l determina să locuiască cu ea, dimpotrivă, a înlocuit încuietorile de la ușa apartamentului iar camera lui a închiriat-
Mai arată intimatul că în prezent are vârsta de 15 ani și două luni, vârstă ce-i conturează maturitatea necesară de a avea propria preferință iar din probele administrate în cauză și înregistrările audio depuse de pârâtă la dosar rezultă fără putință de tăgadă un comportament total neadecvat, violent al mamei sale față de el, care oricum nu poate fi în interesul unui minor.
Prin decizia nr. 106/A/ 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis apelul civil formulat de pârâta () împotriva sentinței civile nr. 6122/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Dr. Tr. S, str. -, nr. 46, -. 2,. 5, jud. M, prin reprezentant legal.
A fost schimbată sentința în sensul că s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente.
Pentru a se dispune asupra reîncredințării, trebuie analizat dacă, de la data încredințării, au intervenit situații noi, în sensul că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea inițială, respectiv, dacă interesele minorului impun acest lucru, întrucât părintele căruia i-a fost încredințat nu mai poate asigura condițiile necesar pentru creșterea și dezvoltarea sa corespunzătoare și că menținerea în continuare a acelei măsuri ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării, asupra creșterii și educării sale.
În cauză se constată că nu au intervenit modificări față situația avută în vedere la momentul încredințării minorului spre creștere și educare mamei. Probele testimoniale administrate în cauză relevă aspecte care s-au petrecut în perioada cuprinsă de la despărțirea în fapt a soților până la momentul divorțului soților, ieșind în evidență cu prisosință faptul că la domiciliul bunicilor paterni, unde copilul stă de la de la despărțirea în fapt a părinților săi, acesta beneficiază de o mai mare libertate dar, în același timp, au scăzut rezultate școlare și a devenit indisciplinat la școală.
Nu s-a făcut dovada că pârâta nu mai poate asigura condiții corespunzătoare creșterii și îngrijirii minorului și nici că rămânerea lui în continuare sub îngrijirea mamei ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării sale, sub toate aspectele sau că, pentru desăvârșirea învățăturii și pregătirea profesională a minorului, îi este necesară o altă locuință decât a mamei. De asemenea, nu s-a făcut dovada că, deși copilul a fost încredințat mamei dar locuind efectiv la bunicii săi, mama nu a contribuit cu nimic la întreținerea acestuia.
De altfel, nici reclamantul minor nu relevă aspecte noi care să determine schimbarea măsurii dispusă inițial, faptul că mama sa nu și-a dat acordul pentru a merge cu tatăl său în străinătate sau că aceasta a formulat mai multe reclamații împotriva tatălui său, nefiind împrejurări de natură a duce a modificarea măsurii încredințării.
În declarația dată la instanța de fond minorul arată că din vara anului 2006 de când locuiește cu tatăl și bunicii paterni, s-a întâlnit cu mama sa doar de două ori, ca urmare a vizitelor pe care el i le-a făcut, dar aceasta nu a venit să-l vadă și nici nu l-a căutat, însă certificatul medical de la fila 101 coroborat cu depoziția martorilor și relevă că în urma unei vizite a mamei la domiciliul bunicilor paterni, în luna august 2006, când deja minorul se afla la aceștia, a avut loc un scandal, pârâta fiind lovită de soacra sa. De asemenea, și din mesajele depuse în copie la dosar reiese că pârâta a încercat să țină permanent legătura fiul său.
Singură, dorința minorului de a fi încredințat tatălui, deși probele administrate la instanța de fond demonstrează că acesta, minorul, locuiește efectiv cu bunicii paterni, nesusținută de alte probe care să ducă la concluzia că mama nu mai poate asigura condițiile necesare pentru creșterea, îngrijirea și educația sa, nu este suficientă pentru a se dispune schimbarea măsurii încredințării minorului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a aplicat în mod greșit legea, încălcând principiul superior al copilului.
S-a mai arătat că încredințarea inițială a minorului a fost doar o măsură formală, în sensul că minorul a locuit și înainte și după pronunțarea hotărârii de divorț doar cu tatăl său și cu bunicii paterni. Mama intimată nu a manifestat niciodată interes de a locui ori de a-l sprijini material și moral pe fiul său.
Modificarea esențială intervenită după pronunțarea hotărârii de încredințare este aceea că minorul a împlinit vârsta de 14 ani, a locuit în continuare cu tatăl și bunicii paterni, aceștia sunt implicați în procesul instructiv-educativ al copilului iar acesta din urmă este perfect integrat în acest mediu familial.
În plus, mama a schimbat încuietoarea de la apartamentul în care locuiește tocmai pentru a nu îi fi permis accesul copilului în locuință, la calculator, bibliotecă și lucrurile personale, a închiriat unei rude camera copilului, nu și-a dat acordul ca minorul să plece împreună cu tatăl său în concediu în străinătate, formulând ulterior chiar plângeri penale împotriva acestora.
De asemenea, a înregistrat convorbirile telefonice avute cu minorul și le-a depus la dosar, a evidențiat și exagerat existența unor incidente inerente vieții de elev, expunându-le în proces și ponegrindu-l pe copil, ignorând că, în general, are rezultate bune la învățătură, că acesta a avut un an școlar greu, cu teze cu subiect unic, urmând admiterea la liceu și că a obținut rezultate foarte bune la aceste teze.
Mai mult, mama intimată nu s-a implicat nici personal și nici material în susținerea pregătirii școlare suplimentare a copilului, trimițând doar pentru două luni pensia de întreținere.
În final, recurentul arată că, deși își respectă părinții în egală măsură, este mai atașat de tată, are o relație de prietenie și înțelegere mai bună cu acesta, percepând atitudinea mamei sale ca fiind o traumă psihică nemeritată.
La dosar s-au depus: delegații și chitanțe avocațiale, chitanța cu taxa de timbru și timbru judiciar, copie de pe carnetul de elev al reclamantului, înscrisuri referitoare la rezultatele obținute la învățăturăși la admiterea sa la liceu.
A fost ascultat minorul în camera de consiliu, întocmindu-se proces verbal în acest sens, ce s-a atașat la dosarul cauzei.
Curtea, verificând hotărârea recurată, constată recursul fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente.
După cum rezultă din conținutul sentinței civile nr. 4472/27 oct. 2006 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, rămasă definitivă prin respingerea apelului formulat de către reclamantul, după despărțirea în fapt a soților în luna februarie 2006, copilul locuit cu mama sa o perioadă de circa 6 luni, după care s-a mutat la bunicii paterni, de care este foarte atașat, unde locuiește și în prezent, împreună cu tatăl său (această din urmă împrejurare rezultând din conținutul anchetei sociale depusă la filele 41-43 din dosarul de fond).
Chiar dacă foștii soți nu au reușit să țină copilul departe de tensiunile dintre ei, existând neînțelegeri și în ceea ce privește creșterea, îngrijirea, educația și modalitatea de petrecere a timpului liber al acestuia, ancheta socială efectuată în cauză evidențiază că ambii părinți dispun de condiții materiale și de locuit corespunzătoare, manifestând afecțiune și preocupare deosebită față de copil, "intersându-se în repetate rânduri de situația școlară a fiului lor, afișând în mod vădit interes pentru educația acestuia".
Ca urmare, în ciuda atmosferei tensionate din familie, activitatea școlară a copilului nu a avut de suferit, acesta obținând, în continuare, calificative deosebit de bune, "rezultate remarcabile în activitatea școlară și comportare exemplară în anul școlar 2006/2007" ( a se vedea diploma depusă la fila nr. 24 din dosarul de fond), note foarte bune la învățătură (a se vedea în acest sens copiile de pe carnetul de elev din anul școlar 2006/2007 și din anul școlar 2007/2008 - depuse la filele 20,21 din dosarul de fond și la filele 15,16 din dosarul de recurs) precum și la concursurile școlare (a se vedea diplomele obținute la disciplina matematică - fila nr. 22; la concursul național "", disciplina - limba engleză - fila nr. 23; la " națională a sportului școlar - fotbal - fila nr. 25; la concursul Național " lingvist", engleză-germană - fila nr. 26; la concursul național de fizică).
De asemenea, copilul a luat note foarte bune la tezele naționale și la examenul de admitere la Colegiul Național "" din DTS, obținând o media 9,88.
Împrejurarea că minorul a avut și absențe nemotivate (dar nu în număr foarte mare, după cum a afirmat profesorul - dirigintele clasei), faptul că, uneori, a luat și note mai mici decât cele obținute de obicei precum și actele izolate de indisciplină din timpul orelor de școală, menționate de mama apelantă prin motivele scrise de apel, nu au semnificația unui comportament deviant, fiind manifestări normale pentru vârsta școlară și personalitatea în formare a copilului.
Deși, în mod firesc, minorul este marcat de despărțirea părinților și de existența relației tensionate dintre aceștia, din atitudinea și opiniile exprimate de acesta în camera de consiliu rezultă că, în prezent, a acceptat starea de fapt existentă și încearcă o oarecare detașare față de neînțelegerile dintre părinți. A menționat însă, că se simte mai atașat de tată, afinitate explicabilă date fiind sexul și vârsta sa actuală, când modelul masculin al tatălui devine foarte important în procesul de definire a personalității fiului.
În același timp, copilul a menționat că, deși dorește să locuiască cu tatăl și cu bunica paternă de care este, de asemenea, foarte atașat, își iubește mama, menține legătura cu aceasta, se întâlnesc săptămânal și vorbesc frecvent la telefon.
În acest context, Curtea apreciază că, fără a ignora ori a minimaliza rolul și importanța mamei în viața fiului său, așa cum a stabilit și instanța de fond, este benefic a se respecta dorința exprimată de copil în camera de consiliu și a-l reîncredința spre creștere și educare tatălui său, lăsându-l pe acesta să locuiască în continuare alături de tatăl și bunica paternă, într-un mediu pe care îl preferă și care s-a dovedit a fi favorabil dezvoltării sale fizice, morale și intelectuale. Pentru aceasta se au în vedere și dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate al copilului.
Pe de altă parte, nesocotirea acestei opinii, luarea minorului din acest mediu familial și obligarea lui să locuiască cu mama sa, i-ar putea afecta echilibrul psihic și emoțional, creîndu-i-se sentimentul că nu este înțeles, că se pune la îndoială capacitatea sa de a percepe și a-și reprezenta realitatea, de a-și controla și aprecia faptele și de a înțelege consecințele opțiunilor sale în interesul propriei persoane.
De altfel, chiar și mama intimată, căreia i-a fost încredințat copilul prin hotărârea de divorț, a înțeles și a respectat dorința copilului de a locui cu tatăl său, evitând executarea silită a hotărârii de încredințare și încercând doar, prin discuțiile purtate cu acesta, să îl convingă că îl iubește, că trebuie și ar fi mai bine să locuiască cu aceasta.
Prin urmare, apreciind că este în interesul superior al copilului să fie reîncredințat tatălui Curtea, în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 cod pr. civ. va admite recursul, va modifica decizia și va respinge apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 6122/19 dec. 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S.
Văzând dispozițiile art. 274 cod pr. civ. va fi înlăturată obligarea intimatului la cheltuielile judiciare din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul asistat de reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 106/A din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ().
Modifica decizia civilă menționată anterior și respinge apelul formulat de pârâta () împotriva sentinței civile nr. 6122/19 dec. 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S și înlătură obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red. jud. /4 ex./ 1 oct. 2008
jud. apel
jud. fond
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Elena Stan, Carmen Tomescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
