Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Încredințare minor -
(Număr în format vechi 354/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 204
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER: -
***********************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna, județul O, împotriva deciziei civile nr. 169 din 02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în comuna, județul O, cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat și intimata pârâtă, lipsind autoritățile tutelare Primăria comunei, Primăria comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303 cod procedură civilă, este netimbrat, recurentul reclamant fiind citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, după care;
Se depune la dosar chitanța seria - nr. - din 09.09.2008 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Intimata pârâtă solicită proba cu înscrisuri și anume o adeverință emisă de Școala cu clasele I - VIII din care rezultă că minora a fost înscrisă în clasa I în anul școlar 2008 - 2009 și în xerocopie o fotografie.
Avocat pentru recurentul reclamant ia cunoștință de conținutul înscrisurilor și nu se opune administrării probei.
Fiind o probă admisibilă în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 cod procedură civilă, instanța primește înscrisurile la dosar.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală și care are la bază o analiză temeinică a faptelor deduse judecății.
Susține că instanța de fond nu a ținut cont pentru încredințarea către recurent spre creștere și educare a minorei numai de condițiile materiale ci și de cele de ordin moral și educațional pe care acesta i le poate da.
Mai susține că după despărțirea în fapt a celor doi, este prima cerere de încredințare formulată de recurent.
Mai arată că până la această vârstă intimata nu a dus-o niciodată pe minoră la grădiniță. Minora are o situație medicală puțin mai diferită, având nevoie de o îngrijire mai atentă din cauza bolii, pe care nu o primește din partea mamei dar având posibilitatea să o primească din partea tatălui.
Solicită ca minora să-i fie încredințată recurentului spre creștere și educare.
Referitor la adeverința de salariat, susține că intimata a fost încadrată în timpul procesului, aceasta făcând acest lucru pentru a demonstra faptul că are și posibilități materiale pentru a asigura creșterea și educarea minorei. Referitor la adeverința de rol emisă de primărie s-a arătat că aceasta nu constituie titlu de proprietate, una dintre case este a foștilor ei socri, intimata neavând în proprietate decât casa compusă din două camere în care condițiile sunt improprii pentru creșterea unui minor.
Mai arată și că recurentul a renunțat la pensia de întreținere.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă susține că a dus-o pe minoră la grădiniță, dar din cauza problemelor de sănătate pe cale copilul le avea nu a mai putut face acest lucru.
Arată că nu au stat niciodată împreună, recurentul a stat la iar ea la, recurentul venea doar în vizită. Mai arată că mai are patru copii unu are 26 ani, unu 23 ani și doi gemeni, fată și băiat de 19 ani; acum locuiește cu gemenii care sunt frați ai fetiței și se ocupă și ei de fetită.
Mai arată de asemenea că după 10 octombrie 2007 l-a dat în judecată pe tată și plătește pensie alimentară; copilul nu-l cunoaște pe tată și în ceea ce o privește este de acord ca acesta să vină să vadă fetița.
Pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA:
Asupra recursului constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 257 din 12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
A fost încredințată reclamantului spre creștere și educare minora, născută la 04.08.2001.
S-a luat act că reclamantul renunță la obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Prin aceeași sentință s-a luat act că reclamantul renunță la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul are condiții materiale mult mai bune decât pârâta, astfel că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 169 din 02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 257 din 12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Balș.
S-a schimbat sentința în sensul că s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de intimatul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond a dispus ca minora născută la 4.08.2001 să fie încredințată spre creștere și educare intimatului reclamant, motivând această măsură doar prin prisma condițiilor materiale foarte bune de care ar dispune intimatul reclamant în condițiile în care nu există la dosarul cauzei acte din care să rezulte că apelanta ar dispune de condiții materiale improprii creșterii minorei, că menținerea minorei la mamă ar avea astfel consecințe dăunătoare asupra dezvoltării fizice, a creșterii și educării sale.
S-a precizat că o condiție esențială, care trebuie avută în vedere în situații de acest fel este interesul copilului, iar această condiție este stabilită prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere - vârsta copilului, atașamentul acestuia față de părinți, grija și interesul pe care aceștia le manifestă față de copil.
Faptul că intimatul reclamant ar dispune de condiții materiale mai bune decât apelanta, nu este suficient și hotărâtor pentru a i se încredința minora spre creștere și educare.
S-a arătat și că motivarea soluției pronunțată de instanța de fond este infirmată de apelantă prin actele justificative depuse de aceasta în apel - acte din care rezultă că are în proprietate două imobile, că realizează venituri din muncă, astfel că este în interesul minorei să rămână lângă mamă; având în vedere și că în majoritatea cazurilor, este dovedit faptul că, copilul manifestă sentimente de iubire mai puternice față de mamă decât față de tată, ceea ce impune să nu fie despărțit de ea, mai ales când are și probleme de sănătate ca în cauza de față.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimatul reclamant în dosarul nr-, în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că atât condițiile foarte bune pentru creșterea minorei oferite de recurent, cât și cele improprii ale intimatei au fost dovedite atât cu acte (anchetele sociale realizate ), cât și cu depozițiile martorilor audiați în cauză.
Mai mult, instanța de fond nu a reținut - pentru încredințarea spre creștere si educare a minorei către recurent - numai condițiile materiale, ci și pe cele de ordin moral și educațional pe care acesta le poate oferi față de intimată, relevant în acest sens fiind faptul că recurentului nu i s-a permis să o viziteze pe minoră, cât și faptul că aceasta nu a fost dusă la grădiniță până la vârsta de 6 ani.
S-a arătat că minora are nevoie de o îngrijire mai atentă din cauza bolii de care suferă, îngrijire pe care nu o primește din partea mamei, având posibilitatea să o primească din partea tatălui său. Faptul că minora are probleme importante de sănătate s-a arătat că întărește și mai mult concluzia instanței de fond de a încredința tatălui spre creștere și educare minora, acesta fiind singurul în măsură să îi ofere condițiile necesare îngrijirii acesteia.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 8 și 9.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea acesteia s-a încuviințat proba cu înscrisuri constând în adeverința nr. 368/3 august 2008 eliberată de Școala cu clasele I - VII ce a fost depusă la dosarul cauzei.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În speță nu poate fi reținut ca incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă deoarece acesta este specific numai litigiilor care se poartă asupra unui act juridic, ori în speță nu poate fi reținută o astfel de situație dat fiind obiectul acesteia.
Se mai reține și că prin intermediul acestui motiv de recurs nu se poate repune în analiza instanței de recurs interpretarea probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză, deoarece o astfel de interpretare a motivului de modificare al deciziei instanței de apel prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă ar duce la nesocotirea dispozițiilor Legii 219/2005 art. I pct. 49 ce au abrogat expres dispozițiile punctului 10 al art. 304 cod procedură civilă ce prevedea ca motiv distinct de modificare nepronunțarea asupra unei dovezi administrate precum și a dispozițiilor art. I pct. 112 din OUG 58/2003 ce au abrogat dispozițiile punctului 11 al art. 304 cod procedură civilă care prevedeau ca motiv distinct de recurs aprecierea eronată a probelor administrate. Astfel s-a exclus controlului judiciar exercitat de instanța de recurs aspectele de netemeinicie, acestea rămânând un atribut exclusiv al instanțelor de fond, instanța de recurs fiind chemată să se pronunțe în principal asupra aspectelor de nelegalitate, potrivit preambulului art. 304 cod procedură civilă și numai subsidiar, în cazul incidenței unuia dintre cazurile de casare sau modificare expres și limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, asupra fondului cauzei.
Raportat la motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă se reține că potrivit art. 2 alin. 3 din Lg. 272/2004 principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Nerespectarea acestui principiu de către instanța de judecată face ca hotărârea astfel pronunțată să fie afectată de nelegalitate în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În consecință prin prisma celor mai sus precizate instanța de recurs trebuie să analizeze dacă în speță dedusă controlului său judiciar s-a respectat principiul interesului superior al copilului, raportat la măsurile adoptate față de acesta.
Față de cele mai sus precizate se reține că pentru a fi respectat principiul interesului superior al copilului instanțele sunt ținute să analizeze un complex de factori, care cu toții concură la respectarea acestui principiu, fundamental în materia protecției și promovării drepturilor copilului.
factori s-au consolidat în doctrină și practica judiciară și sunt: posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la unul dintre părinți; legăturile afective stabilite între copil și unul dintre părinți; comportarea părinților față de copil; posibilitățile materiale ale părinților; vârsta copilului; sexul copilului; starea sănătății copilului; serviciul și moralitatea părinților.
Pentru a fi respectat principiul interesului superior al copilului acești factori trebuie analizați în strânsă concordanță cu starea de fapt existentă în speță și niciunul dintre acești factori nu trebuie absolutizat în detrimentul celorlalți.
În raport de aceste precizări se constată că instanța de apel a analizat interesul superior al copilului în concordanță cu toți factorii mai sus menționați.
În acest sens se are în vedere că potrivit art. 6 lit. i din Lg. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul dintre principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor acestuia este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
În speță, acest principiu operează în sensul concluziei că minora trebuie păstrată în creșterea și educarea mamei la care s-a aflat până la această vârstă și cu care în mod implicit a stabilit cele mai puternice relații de afecțiune, relații a căror întrerupere al dăuna în mod evident interesului superior al minorei.
În acest context chiar dacă recurentul are condiții materiale de creștere și educare a minorei mai bune, aceste condiții trebuie privite coroborat și cu faptul că și intimata are condiții de creștere și educare ale copilului, dar și în raport de cele mai sus precizate referitor la necesitatea asigurării stabilității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului și a afecțiunii care s-a dezvoltat între mamă și fiică.
De asemenea, trebuie avute în vedere și criteriile privind vârsta fragedă și sexul copilului, care conduc tot la concluzia încredințării minorei către mama sa.
Nu va fi reținut nici argumentul adus de recurent în sensul că intimata nu se ocupă de educarea minorei în contextul în care prin actul depus în recurs aceasta a făcut dovada că a înscris-o pe minoră la grădiniță în anul în curs, susținerea intimatei că nu a putu face acest lucru anterior fiind apreciată ca fiind credibilă în contextul în care recurentul nu ci dimpotrivă susține existența problemelor de sănătate ale minorei.
Nu se poate nega afecțiunea tatălui față copilul său însă în contextul mai sus prezentat se impune la acest moment, în interesul superior al minorei, încredințarea acesteia către mamă așa cum a statuat instanța de apel.
În consecință, văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 169 din 02 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
,
Ex.4/10 oct. 2008
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 259/2008. Curtea... → |
|---|
