Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 570/R/2008
Ședința publică din 7 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamanta, precum și recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.699/A din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din data de 29 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1661 din 18.05.2006 a Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr.1790/2005, s-a respins exceptia prescripției dreptului de actiune in privinta sumei de bani, invocata de paratul.
S-a respins ca neintemeiata actiunea reclamantei loana avand ca obiect partajul.
Reclamanta a fost obligată la 500 lei, cheltuieli judiciare, catre paratul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că partile au fost casatorite in perioada 10.08.1985 - 29.01.1992. In perioada 1985-1987, partile au fost studenti. Potrivit carnetului de munca, paratul s-a angajat in 01.11.1987, ca medic veterinar stagiar, neincetandu-si activitatea pana la desfacerea casatoriei.
Reclamanta a lucrat in perioada 01.11.1987-10.05.1988 si din data de 01.02.1990. In data de 12.11.1990, reclamanta s-a transferat la
Parintii paratului, tatal sau fiind numit locuiesc in,-.
Dupa casatoria partilor, parintii paratului au cumparat un teren alaturat gospodariei lor, teren pe care se afla o constructie veche. Potrivit declaratiei martorilor, terenul a fost cumparat de catre parintii paratului (banii fiind imprumutati de catre martorul ).
Pe acest teren, in anul 1995 paratul a ridicat o casa familiala, construita de martorul. Acesta in anul 1995, a ridicat casa de la fundatie, aceasta fiind facuta de el. A aratat ca in acel moment nu era ridicata nici o fundatie, nu erau stranse materiale de constructie, declaratie care se coroboreaza cu interogatoriul paratului, care a sustinut ca reclamanta solicita partajarea unei case pe care paratul a construit-o in anul 1995, dupa desfacerea casatoriei, iar materialele de constructie aratate in actiune nu existau la momentul desfacerii casatoriei. De asemenea, aceste declaratii se coroboreaza cu ale martorului.
Vazand titlul de proprietate, s-a retinut ca terenul de la nr 313, str -, apartine tatalui paratului,.
Prin urmare, tinand seama de aceste declaratii s-a retinut ca parintii paratului au cumparat un teren pe care se afla o casa familiala veche, casa la care face referire reclamanta si cu privire la care solicita partajul. Intrucat, imobilul format din teren si casa a fost cumparat de catre parintii paratului, acesta nu face parte din bunurile comune, dobandite de parti in timpul casatoriei.
De asemenea, fundatia la care face referire in actiune reclamanta nu a existat la momentul desfacerii casatoriei, fiind ridicata de parat, odata cu restul casei sale in anul 1995, dupa desfacerea casatoriei cu reclamanta, astfel incat nu face parte din masa bunurilor comune. De altfel, autorizatia de construire, certificatul de urbanism sunt emise in anul 1995, pe numele paratului.
Din declaratiile martorilor audiati a rezultat ca la desfacerea casatoriei partilor nu existau materialele de constructii aratate in actiune, acestea fiind cumparate ulterior de catre parat, la constructia casei sale.
In privinta animelelor se retine ca acestia nu au avut animale proprii. Martorul a aratat ca acestia nu au cumparat animale in timpul casatoriei. Martora nu stie daca partile au cumparat animale in cursul casatoriei. Martorii si au declarat ca animalele din gospodarie apartineau parintilor paratului, partile locuind cu acestia. De altfel, in registrul agricol animalele sunt inscrise pe umele tatalui paratului.
Cu privire la suma de 40000 lei, dobandita din vanzarea produselor agricole, din probele administrate, reclamanta nu a facut existenta acesteia.
Conform art 728 C civ, nimeni nu poate fi obligat sa ramana in stare de indiviziune.
Cat timp reclamanta a sustinut ca suma de 40000 lei are caracterul unui bun comun, obtinut in timpul casatoriei, aceasta poate fi impartita oricand la cererea partilor, astfel incat s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in privinta sumei de bani.
Prin decizia civilă nr.699 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta, schimbându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea introductivă și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei suma de 70.000 ROL cu contribuție egală.
Intimatul a fost obligat să achite apelantei cota de 1/2 parte din suma de mai sus, actualizată cu indicele inflației pe perioada octombrie 1990 - august 2005, respectiv suma de 9.255,75 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată în fond și apel.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că pârâtul a depus la. pe numele său, suma de 70.000 lei (ROL), în cursul anului 1988, respectiv în timpul căsătoriei cu reclamanta, cu scopul de a achiziționa un autoturism, scop ce nu a mai fost realizat. Pârâtul susține că după desfacerea căsătoriei a remis reclamantei suma de 70.000 lei (ROL) însă nu a dovedit această susținere cu probe pertinente.
În rejudecarea apelului, Tribunalul a dispus reaudierea martorului care a declarat că cele relatate în fața primei instanțe privind remiterea sumei de 70.000 lei (ROL) către apelantă, le cunoaște din spusele pârâtului intimat.
În consecință, în temeiul art. 30. Tribunalul a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei suma de 70.000 lei (ROL), sumă ce a rămas în posesia pârâtului și din care cota de 1/2 parte se cuvine apelantei reclamante. În temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, a fost obligat intimatul să achite apelantei cota de 1/2 parte din suma de mai sus, actualizată cu indicele inflației pe perioada octombrie 1990 - august 2005, respectiv suma de 9.255,75 lei.
În ceea ce privește animalele pretinse de reclamantă, este adevărat că în copia Registrului Agricol al Primăriei comunei figurează pârâtul cu un număr de 25 ovine, în perioada 1986 - 1990, însă această probă a fost răsturnată de declarațiile testimoniale administrate în primă instanță și în rejudecarea apelului. Astfel, martorii, și declară că oile din gospodărie au aparținut tatălui intimatului, care singur figura pe lista persoanelor ce au trimis ovine în turma păstorului din sat.
Instanța de apel a constatat nedovedite susținerile apelantei cu privire la edificarea unei fundații și achiziționarea unor materiale de construcții în timpul căsătoriei părților. Martorul audiat în fața instanței de apel, în calitate de constructor, contrazice susținerile apelantei privind data la care s-a edificat fundația, arătând că lucrările de construcție au început în anul 1985. Ori, terenul în cauză a fost cumpărat în anul 1988, motiv pentru care declarația acestui martor nu va putea fi reținută ca pertinentă. De asemenea, martorul declară că la data divorțului, părțile nu aveau strânse materiale de construcție și nu începuse construcția casei. Declarația acestui martor este confirmată și de care arată că după divorțul părților, în anul 1995, a început construcția casei.
Terenul în litigiu a fost cumpărat de tatăl intimatului, iar nu de cei doi soți, astfel cum susține apelanta. Această împrejurare este confirmată de declarațiile martorilor și precum și. Mai mult, tatăl intimatului este cel care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, conform Titlului de proprietate nr-.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs la data de 28.01.2008, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la plata sumei de 35.000 ROL reactualizați cu indicele de inflație doar de la data introducerii acțiunii civile.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotărârea atacată nu este motivată, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. Este adevărat că pârâtul a recunoscut existența unui depozit la CEC în valoare de 70.000 ROL însă depozitul a fost pe numele ambelor părți, iar acesta a fost lichidat la data despărțirii în fapt a foștilor soți, aspect dovedit cu martorul, reclamanta nefăcând proba contrară. Din anul 1990 și până în anul 2005 reclamanta a stat pasivă și a asistat indiferentă la devalorizarea banilor săi, astfel încât nu există nici un temei legal ca pârâtul să plătească din banii lui proprii pasivitatea reclamantei, în administrarea bunurilor sale.
Hotărârea atacată este nelegală, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ. deoarece potrivit art.1073 civ. și urm. pârâtul nu a fost pus în întârziere în luna octombrie 1990, astfel încât dobânda legală începe să curgă doar de la data introducerii cererii de chemare în judecată deoarece în caz contrar reclamanta s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Împotriva aceleași decizii reclamanta a declarat recurs la data de 31.01.2008, în termen legal, prin care a solicitat instanței admiterea acestuia, în sensul modificării în parte a hotărârii atacate prin admiterea în întregime a acțiunii introductive de instanță, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. întrucât instanța de fond și instanța de apel nu au luat în considerare probele administrate.
Astfel, tribunalul a omis declarația martorei, care a arătat că a auzit discuții în familie referitor la faptul că părțile au achiziționat animale în gospodărie, fără a indica numărul exact al acestora. Din adeverința eliberată de Primăria com., rezultă că numitul a fost înscris în registrul agricol în perioada 1986-1990, cu 25 ovine. Pârâtul cu rea credință a arătat că aceste animale erau ale tatălui său care are același nume cu pârâtul, împrejurare reținută în mod netemeinic de către instanțele de fond.
Declarația martorei este relevantă în cauză și în ceea ce privește materialele de construcții care constituie bunuri comune și cu privire la valorificarea produselor din agricultură din care s-a obținut suma de 40.000 ROL, sumă care a rămas în posesia pârâtului la momentul separării în fapt a părților.
Instanța în mod netemeinic a reținut că părinții pârâtului locuiesc pe-, în realitate părinții acestuia locuind pe aceeași stradă dar la numărul 314 din com..
Din declarația martorilor și rezultă că părțile au achiziționat un imobil pe care l-au demolat iar ulterior pe teren au fost edificate anexe gospodărești. Din aceste probe testimoniale rezultă că reclamanta pe lângă faptul că a lucrat o bună perioadă de timp, a depus muncă și în gospodărie și a îngrijit minora rezultată din căsătorie.
O altă critică a deciziei recurate vizează cheltuielile de judecată deoarece reclamanta a plătit atât la fond, cât și în apel, taxe de timbru consistente.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanta, Curtea reține următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi declarat numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Deși reclamanta recurentă a indicat ca temei juridic prevederile art.304 pct.9 pr.civ. în dezvoltarea motivelor de recurs a invocat doar aspecte care țin de aprecierea și interpretarea probelor administrate atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, motive care vizează netemeinicia hotărârii atacate și nicidecum aspecte care vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pe de altă parte, pct.10 și pct.11 ale art.304 pr.civ. care au reglementat ca și motive de recurs chestiuni referitoare la administrarea și interpretarea probelor au fost abrogate prin art.I pct.111/1 și pct.112 din OUG nr.138/2000, astfel încât dezvoltarea unor motive de recurs care nu mai sunt prevăzute după modificarea art.304 din Legea nr.219/2005 echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.
Reclamanta arată în cererea de recurs că o altă critică a deciziei recurate vizează cheltuielile de judecată deoarece a plătit atât la fond cât și în apel taxe de timbru consistente fără a dezvolta în concret care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, împrejurare care, de asemenea, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.
Având în vedere aceste considerente de drept, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamantei întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 pr.civ. și în consecință va menține decizia atacată ca fiind legală.
II. Examinând hotărârea tribunalului în raport de motivele invocate de pârâtul, Curtea reține următoarele:
Prima critică a pârâtului se referă la faptul că hotărârea dată în apel nu est e motivată, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.
Acest motiv de recurs nu este fondat deoarece decizia recurată cuprinde atât motivele de fapt cât și motivele de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția adoptată.
Astfel, instanța de apel a stabilit, pe baza probelor administrate, că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că acesta a depus la CEC pe numele său, suma de 70.000 ROL în cursul anului 1988, în timpul căsătoriei, cu scopul de a achiziționa un autoturism, scop ce nu s-a mai realizat. Deși pârâtul a susținut că după desfacerea căsătoriei a remis reclamantei suma de 70.000 ROL nu a dovedit această împrejurare. În apel a fost reaudiat martorul care a arătat că cele declarate în fața primei instanțe le recunoaște din spusele pârâtului, astfel încât, în mod legal tribunalul a înlăturat această declarație.
În continuare, tribunalul a arătat că în temeiul art.30 fam. părțile au dobândit suma de 70.000 ROL cu titlu de bun comun, iar în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, a obligat pârâtul să plătească reclamantei cota de parte din această sumă actualizată cu indicele de inflație, pe perioada octombrie 1990 - august 2005, respectiv suma de 9.255,78 lei astfel încât nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. nu este fondat.
. fără just temei reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic, se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său, de a restitui în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Ținând seama că pârâtul a recunoscut că a depus suma de 70.00 ROL în timpul căsătoriei la CEC, însă nu a dovedit și remiterea acestei sume în favoarea reclamantei, în mod legal tribunalul a stabilit că în virtutea principiului îmbogățirii fără just temei acesta este obligat să restituie cota de parte din această sumă în favoarea reclamantei. În cazul îmbogățirii fără justă cauză, mărirea patrimoniului pârâtului nu presupune vinovăția reclamantei, întrucât nu este vorba de o răspundere civilă delictuală care are la bază vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, motiv pentru care susținerea pârâtului privitoare la culpa reclamantei nu va fi luată în considerare, prevederile art.1073 civ. și art.1088 civ. nefiind incidente în speță.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 pr.civ. și în consecință va menține decizia criticată ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art.316 pr.civ. raportat la art.276 pr.civ. Curtea va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta precum și recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 699/A din 29.11.2007, a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Compensează cheltuielile de judecată ale părților în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
12.03.08/2 EX.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 204/2008. Curtea de... → |
|---|
