Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Reîncredințare minor -
(Număr în format vechi 324/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 259
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER: -
********************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul procesual la Cabinet individual avocat, cu sediul în S,str. -, nr. 21-. A,.2,.8, județul O, împotriva deciziei civile nr.163 din 26 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în S,-,. 12,. B,. 12,județul O, cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA S, PRIMĂRIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă și intimatul pârât personal și asistat de avocat,lipsind recurenta reclamantă și autoritățile tutelare Primăria S,Primăria.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că minorul a fost ascultat și s-a întocmit proces verbal care se află atașat la dosar, după care;
Se prezintă avocat pentru intimatul pârât depune la dosar împuternicire avocațială și învederează instanței că la data de 10.10.2008 prin serviciul prioripost a depus la dosar întâmpinare și acte. A observat că acestea nu se regăsesc la dosar, motiv pentru care solicitând relații de la serviciul arhivă din cadrul instanței i s-a comunicat faptul că sub nr. de înregistrare 22617 din 13.10.2008 a fost înregistrată depunerea unei întâmpinări. Depune duplicatul întâmpinării și al înscrisurilor despre care a făcut vorbire.
Mai învederează faptul că a comunicat o copie de pe întâmpinare și de pe înscrisuri apărătorului recurentei reclamante la data de 10.10.2008.
Avocat confirmă primirea celor învederate.
Instanța ia act de susținerile formulate de apărătorii părților și întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă susține că înțelege să critice decizia pronunțată de Tribunalul Olt pentru următoarele motive de nelegalitate: primul motiv de recurs vizează faptul că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 deoarece la pronunțarea soluției nu a luat în considerare opinia minorului la acea dată de a fi încredințat spre creștere și educare mamei sale, față de care este mai atașat din punct de vedere afectiv. Această declarație se coroborează cu convorbirile de pe internet din care rezultă că își dorește foarte mult acest lucru. Fiind audiat la instanța de recurs minorul a arătat că s-a gândit mai bine și dorește să rămână la tatăl lui. Din punctul său de vedere nu este exclus ca minorul să fi fost influențat de bunica paternă care l-a și adus în vederea audierii.
Mai susține că în cel de-al doilea motiv de recurs a criticat hotărârile prin prisma interesului superior al copilului, cele două hotărâri fiind pronunțate cu încălcarea acestuia și care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul. Tribunalul a analizat interesul copilului numai prin prisma rezultatelor foarte bune la învățătură făcând din acestea un merit exclusiv al tatălui și al bunicii paterne, deși este în primul rând un merit al copilului și nu în ultimul rând și o contribuție a recurentei care a ținut în permanență legătura cu minorul și s-a interesat de pregătirea lui școlară așa cum rezultă din adresa emisă de învățătoarea clasei, în sensul că mama s-a interesat mai mult de copil decât tatăl.
Susține de asemenea că interesul copilului trebuia apreciat și în funcție de condițiile materiale și instanța de apel trebuia să aibă în vedere că recurenta reclamantă prezintă condiții materiale net superioare celor ale intimatului pârât aceasta deținând în proprietate locuință atât în Spania unde lucrează în prezent cât și în orașul. Trebuia să se aibă în vedere că minorul nu este bine îngrijit de tată, motiv pentru care la data de 21.05.2008 a fost diagnosticat cu hipotrofie ponderală și dacă, copilul ar fi lăsat în continuare să locuiască cu tatăl pârât i s-ar aduce prejudicii și din punct de vedere psihic.
Trebuia să se aibă în vedere că s-au schimbat condițiile avute în vedere la încredințarea minorului tatălui său și prin urmare pentru a se respecta interesul superior al copilului se impunea modificarea măsurii.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Olt în sensul admiterii apelului și pe fond modificarea măsurii în sensul reîncredințării minorului spre creștere și educare recurentei reclamante.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate în cauză.
Susține că, în ceea ce privește critica referitoare la faptul că nu s- acordat atenția cuvenită declarației minorului și că a fost încălcat interesul minorului, solicită să se observe decizia tribunalului și sentința judecătoriei unde în considerente se motivează care este interesul minorului și este motivat în concret.
În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că s-a analizat interesul copilului numai în funcție de rezultatele foarte bune la învățătură, la instanța de fond, de apel și de recurs s-au depus acele diplome din care rezultă că, copilul are o situație excelentă la învățătură, Tribunalul Olt concluzionând că unul din motivele pentru care obține aceste rezultate este că pârâtul și bunica paternă s-au ocupat îndeaproape de minor.
În ceea ce privește susținerea referitoare la diagnosticarea minorului cu hipotrofie ponderală, susține că recurenta avea cunoștință că încă din anul 1999 când minorul avea 2 ani, a fost diagnosticat cu această boală,lucru ce rezultă din biletul de trimitere la un spital din În anul 2002 recurenta a fost internată cu minorul la Spitalul nr. 2 C în perioada 27.03.2002 - 02.04.2002exact cu același diagnostic. În aprilie 2004 recurenta a părăsit domiciliul comun, a abandonat copilul și aplecat cu acel în Spania.
Susține că timp de 4 ani intimatul pârât s- ocupat de copil, și nu există motive temeinice de schimbare a modalității de încredințare a minorului întrucât recurenta nu a făcut nici o dovadă că minorul nu este bine îngrijit.
Susține de asemenea că recurenta nu realizează un venit sigur lunar,nefiind încadrată în muncă în Spania.
Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 6645/30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, s-a respins acțiunea având ca obiect reîncredințare minor formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâtul și Autoritățile Tutelare - Primăria S și Primăria, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3122/7.07.2004 s-a desfăcut căsătoria dintre părți, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului, reclamanta fiind la data respectivă plecată din țară, și că, deși reclamanta s-a mai întâlnit cu minorul pe perioada verii, totuși relațiile dintre mamă și copil au fost practic întrerupte, mama copilului fiind nevoită să lucreze în Spania.
Instanța de fond a concluzionat că nu s-au dovedit susținerile reclamantei, în sensul că pârâtul nu-i poate asigura o dezvoltare corespunzătoare, deoarece este bolnav și diagnosticat cu etilism cronic, iar bunica paternă ar prezenta afecțiuni psihice grave, fiind și pensionată medical - și că nu este în interesul minorului să fie reâncredințat, câtă vreme nu s-a dovedit că au intervenit schimbări majore în modul său de viață, dăunătoare creșterii și educării sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că instanța de fond și-a încălcat obligația de rol activ, reglementată de dispozițiile art. 129 al.5 cod procedură civilă, refuzând să intervină pe lângă Spitalul Județean în vederea eliberării de acte referitoare la starea de sănătate a pârâtului.
Pe de altă parte, s-a susținut că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, din care a rezultat - în opinia apelantei, că se impunea modificarea măsurii încredințării minorului deoarece, într-adevăr, s-au schimbat împrejurările avute în vedere inițial și care au justificat încredințarea acestuia tatălui pârât.
Astfel, s-a susținut că, deși pârâtul și bunica paternă încearcă să obstrucționeze relația firească dintre mamă și copil, minorul este atașat puternic de mama sa, iar aceasta a păstrat permanent legătura cu minorul, fiind în măsură să îi asigure acestuia condiții mai bune decât pârâtul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului, arătând că instanța de fond a făcut o certă apreciere a probelor, că martorii apelantei nu-l cunosc pe tatăl minorului și nici condițiile pe care acesta le oferă, că nu s-a dovedit că intimatul pârât ar consuma în exces băuturi alcoolice, cu atât mai mult cu cât, acesta lucrează la UM. 0746 și potrivit caracterizării și adeverinței depuse, are o bună conduită morală, nefiind reală acuza ce vizează obstrucționarea relațiilor personale, câtă vreme în fiecare vară, când vine din Spania în concediu, apelanta a avut permisiunea intimatului să-l ia pe minor în concediu.
Tribunalul Olt prin decizia nr. 163/26 mai 2008 respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă, cu domiciliul procesual la Cabinet individual avocat - S,-, -.A,.2,.8, județul O împotriva sentinței civile nr. 6645/30.11.200+, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-.
A obligat apelanta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât domiciliat în S-.12...12 județul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Într-adevăr, măsura reîncredințării minorului de la unul dintre părinți la celălalt, trebuie să aibă o justificare temeinică și să fie dispusă în interesul exclusiv al minorului și numai dacă se dovedește neîndoielnic că menținerea copilului la părintele căruia i-a fost încredințat ar avea consecințe dăunătoare asupra creșterii și educării acestuia.
În speță, apelanta reclamantă nu a reușit să facă dovezi neîndoielnice că menținerea copilului în mediul familial în care a crescut până acum ar avea consecințe dăunătoare asupra minorului.
Dimpotrivă, au fost depuse adeverințe emise de grădiniță și școală, diplome școlare și de participare la diferite concursuri școlare, din care a rezultat o situație excelentă la învățătură a minorului, situație la care nu se putea ajunge dacă tatăl și bunica paternă nu s-ar fi preocupat îndeaproape, fiind evident, insuficiente în acest sens, discuțiile pe internet dintre mamă și copil, perioadele petrecute împreună pe timpul verii sau sumele de bani și pachetele expediate din Spania.
Cu martorii audiați în cauză, apelanta reclamantă nu a reușit să facă dovezi convingătoare că minorul nu ar fi bine îngrijit și supravegheat și că nu ar avea condiții bune, ea însăși, de altfel, neputând face dovezi ale unui domiciliu stabilit în care eventual să-l crească pe minor.
Împrejurarea că la instanța de apel minorul și-a schimbat opțiunea exprimată la fond în sensul că a solicitat să fie încredințat mamei, deși a simțit nevoia să precizeze că se înțelege foarte bine și cu tatăl său, nu este relevantă în cauză deoarece instanța trebuie să aibă exclusiv în vedere interesul minorului pe care acesta la vârsta lui nu este capabil să îl aprecieze.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând încălcarea dispoz. art. 24 qlin. 4 din Legea 272/2004 potrivit cărora în toate cazurile prevăzute la alin. 2 opiniile copilului vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită în raport de vârsta și gradul de maturitate al copilului.
Astfel se învederează că la tribunal, deși minorul și-a exprimat opinia că dorește să fie reîncredințat mamei, instanța nu a luat în considerare opinia acestuia deși are vârsta de 11 ani și este suficient de matur și capabil să aprecieze că este în interesul său să locuiască cu recurenta.
Instanța de apel trebuia să constate că minorul își dorește foarte mult să locuiască cu mama, fapt ce rezultă nu numai din opinia exprimată de acesta, dar și din depozițiile martorilor și din convorbirile avute pe internet cu copilul.
Tribunalul analizează interesul copilului numai în funcție de pregătirea școlară și rezultatele bune la învățătură făcând din aceasta un merit exclusiv al tatălui și al bunicii paterne, deși este în primul rând un merit al copilului și o contribuție a sa care a ținut în permanență legătura cu minorul și s-a interesat de pregătirea sa școlară.
Precizează că s-a reținut eronat împrejurarea că tatăl îi oferă condiții materiale, deși din concluziile anchetei sociale rezultă că locuiește într-un apartament cu 2 camere și dependințe proprietatea mamei sale care locuiește în același apartament împreună cu concubinul său.
S-a reținut la fel de eronat că nu a făcut dovada unui domiciliu stabil, deși la dosar există 2 contracte de vânzare cumpărare prin care demonstrează că deține în proprietate o locuință în orașul și una în Spania unde lucrează, iar cu adresa eliberată de Spitalul Județean de Urgență S face dovada că minorul nu este bine îngrijit fiind diagnosticat la 21 mai 2008 cu hipotrofie ponderală.
Toate acestea dovedesc că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la încredințarea minorului tatălui și prin urmare, pentru a respecta interesul superior al copilului se impune modificarea acestei măsuri.
taxă judiciară de timbru, înscrisuri în susținerea motivelor de recurs.
Instanța de recurs în raport de atitudinea oscilantă a minorului în cele două faze procesuale fond și apel, a apreciat că este necesară ascultarea sa în conformitate cu dispoz.art. 24 din Legea 272/2004.
Opinia minorului ascultat în Camera de consiliu la 26 sept. 2008 fost consemnată în procesul verbal atașat la dosar.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului considerând că este în interesul minorului să rămână la el, întrucât s-a preocupat îndeaproape de copil de la vârsta de 7 ani când a fost părăsit de către mamă.
Învederează de asemenea că minorul a fost diagnosticat cu hipotrofie ponderală din anul 1999, iar recurenta avea cunoștință de acest diagnostic.
Minorul nu este traumatizat psihic și nu i s-a interzis să meargă să o vadă pe recurentă când vine în țară, iar împrejurarea că aceasta a depus la dosar contractele de vânzare cumpărare, nu dovedește faptul că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la încredințarea minorului tatălui.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Minorul în cauză a fost încredințat tatălui spre creștere și educare odată cu soluționarea acțiunii de divorț a părinților în conformitate cu dispoz. art. 42 Codul familiei.
Dispozițiile art. 44 cod fam. reglementează posibilitatea modificării măsurii încredințării spre creștere și educare a copilului unuia dintre părinți, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Curtea, ca și instanța de apel constată că împrejurările avute în vedere la încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui nu s-au modificat.
Faptul că recurenta are o altă situație materială decât cea avută la data soluționării acțiunii de divorț nu echivalează cu o schimbare a acestor împrejurări, care au vizat în principal nu situația materială a acesteia la acea dată, ci faptul că a părăsit domiciliul conjugal, și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărările necesare și eventual a solicita instanței încredințarea minorului spre creștere și educare.
Este adevărat că instanța în conformitate cu dispoz. art-. 42 cod fam. se pronunță asupra încredințării minorilor rezultați din căsătorie, indiferent dacă părinții au solicitat sau nu încredințarea acestora spre creștere și educare.
În lipsa însă a unei solicitări în acest sens din partea mamei instanța a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat tatălui spre creștere și educare, în îngrijirea căruia a rămas de la plecarea acesteia.
Schimbarea situației materiale a mamei și disponibilitatea acesteia de a se ocupa de creșterea și educarea minorului, nu sunt argumente de natură a concluziona că s-au schimbat împrejurările învederate mai sus,tatăl asigurând în continuare condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea copilului. O dovadă în acest sens este evoluția minorului în această perioadă cât a locuit cu tatăl.
Nici aspectele legate de starea sănătății minorului nu sunt determinante pentru a ajunge la aceeași concluzie deoarece copilul este luat în evidențe medicale cu hipotrofie ponderală de la data când părinții nu erau divorțați, dovadă fiind în acest sens înscrisurile depuse de intimat care datează din anul 1999 - 2002.
Este adevărat că potrivit art. 24 din Legea 272/2004 minorul are dreptul de a-și exprima liber opinia cu privire la orice problemă care-l privește și că opinia acestuia nu poate fi neglijată având în vedere vârsta și gradul de maturitate, însă această opinie nu este determinantă la reâncredințarea sa spre creștere și educare, ci instanța trebuie să se conformeze principiului interesului superior al minorului și să decidă asupra reîncredințării în conformitate cu acest principiu.
Aceasta cu atât mai mult cu cât uneori copiii își exprimă diferit opinia de la o fază procesuală la alta, cum este cazul și în speța de față când în faza apelului minorul a precizat că dorește să fie reâncredințat mamei, iar în faza de recurs și-a schimbat poziția, învederând că dorește să rămână cu tatăl.
Cu alte cuvinte instanța de recurs reține că este în interesul minorului să rămână în continuare în îngrijirea tatălui care i-a asigurat și-i asigură un climat familial adecvat, a demonstrat că-și îndeplinește obligațiile părintești cu responsabilitate oferind copilului condiții pentru dezvoltarea sa fizică și intelectuală.
Sunt argumentele pentru care Curtea constată că hotărârea recurată nu este supusă casării sau modificării pentru vreunul din cazurile prev. de art. 304 cod pr.civ. motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 312 code pr.-civ. va respinge recursul, acordând intimatului pârât cheltuielile de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu apărător în temeiul dispoz. art. 274 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.163 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu autoritățile tutelare PRIMĂRIA S, PRIMĂRIA.
Obligă reclamanta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex/13.11.2008
Tehn.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 204/2008. Curtea de... | Incuviintare nume minor. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
