Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.205
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Dr.- -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.430/A/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect încredințare minor.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezent decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6891 din 20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și în consecință, a fost încredințat reclamantei minorul, născut la data de 05.05.1997 în spre creștere și educare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că ocrotirea copilului prin părinți este un drept al acestuia care potrivit art.30 al.1 din Legea 272/2004 trebuie exercitat doar în interesul superior al acestuia, iar potrivit art.33 din lege copilul nu poate fi separat de părinții săi decât în cazurile expres prevăzute de lege, prevederi în deplină concordanță cu Convenția d l Haga nr.3 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În termen, împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 29.10.2007, pârâtul, invocând excepția de necompetență a instanțelor române, arătând că atunci când o parte este cetățean străin, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 și 149 din Legea nr.105/1992.
Prin concluziile scrise, intimata a invocat nulitatea apelului pentru nemotivare în termen iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.430/27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.-, a fost respinsă excepția nulității apelului, a fost admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.6891 din 20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- pe care a modificat-o în tot în sensul că a admis excepția necompetenței materiale invocată de apelantul și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului privind încredințarea minorului ca nefiind de competența instanței judiciare române.
Cu privire la excepția nulității apelului, tribunalul a reținut că nemotivarea cererii de apel este sancționată cu decăderea și nu cu nulitatea apelului, față de data de 09.10.2007 când s-a comunicat apelantului sentința apelată, data depunerii la poștă 25.10.2007 și dispozițiile art.284 Cod procedură civilă privind termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de la data comunicării, astfel că în temeiul art.287 al.1 Cod procedură civilă a respins excepția tardivității apelului.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanțelor române, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, în considerarea Regulamentului Consiliului (CE) nr.44/2001 din 22.12.2000 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârii în materie civilă i comercială din 01.01.2007 nemaifiind aplicabile prevederile Legii nr.105/1992.
Potrivit capitolului II secțiunea I art.2 pct.1 persoanele care au domiciliul pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, indiferent de cetățenia lor, în instanțele din statul membru în cauză.
Tribunalul a apreciat astfel că aceste dispoziții atrag competența instanțelor judecătorești din Germania în soluționarea acestui litigiu în considerarea domiciliului pârâtului.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 25.01.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în baza art.304 pct.5 și 9și art.312 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea apelului declarat de pârât, menținerea hotărârii prime instanțe.
Din motivele de recurs, se reține că instanța de apel a admis în mod greșit excepția necompetenței materiale a instanțelor române în soluționarea prezentului litigiu, invocând dispozițiile capitolului II secțiunea I art.2 pct.1 din Regulamentul nr.44/2000 al Consiliului Uniunii Europene privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Că în cauza de față, nu sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului nr.44/2000, acest act normativ stabilind regulile generale privind competența judiciară, iar potrivit art.67, prezentul regulament nu aduce atingere aplicării dispozițiilor care reglementează competența în materii specifice, conținute în actele comunitare sau în legislațiile naționale armonizate în conformitate cu aceste acte.
Ori, având în vedere obiectul prezentei cauze, încredințarea minorului și faptul că pârâtul are domiciliul în Germania, competența instanțelor se determină conform Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr.2201/2003, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, deci și în cauza de față, derogând de la Regulamentul nr.44/2000, care reglementează cadrul general al competenței judiciare.
Că potrivit art.8 din Regulamentul 2201/2003, instanțele unui stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată, iar în cazul de față la data sesizării Judecătoriei Arad cu acțiune în încredințare a minorului, acesta avea deja reședința obișnuită în România.
Al doilea motiv de recurs, se referă la greșita respingere a excepției netimbrării apelului, care la data pronunțării deciziei atacate nu fusese timbrat, deci se impunea anularea apelului.
Al treilea motiv de recurs, vizează faptul că apărătorul pârâtului a avut mandat doar pentru redactarea cererii de apel, nu și pentru susținerea apelului, astfel că susținerile acestuia nu trebuie să fie primite de către instanța de apel.
În sfârșit, al patrulea motiv de recurs, se referă la încălcarea dreptului de apărare al reclamantei și a principiului contradictorialității, deoarece motivele de apel au fost transmise prin fax cu o zi înainte de termen, nu au fost comunicate reclamantei, nu i-a fost admisă cererea de amânare pentru a lua cunoștință de acestea, pentru a-și pregăti apărarea, nu a amânat pronunțarea pentru ca mandatara sa să poată depune concluzii scrise, fiind nesocotite dispozițiile art.291 și art.129 Cod procedură civilă, sancțiunea fiind nulitatea conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, actele și probele de la dosar prin prisma art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, se constată că recursul de față este întemeiat, deoarece instanța de apel a făcut o greșită aplicare a actelor comunitare, statuând că în cauză sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr.44/2001, care stabilește competența judiciară a statului membru unde domiciliază pârâtul, respectiv Germania, ignorând prevederile Regulamentului nr.2201/2003, care conțin prevederi speciale în materia răspunderii părintești, stabilind competența statului membru unde copilul își are reședința obișnuită.
Ori în cauza de față reședința obișnuită a minorului, fiind cetățean român, aflându-se pe teritoriul României încă din martie 2006, fiind înscris la școala din A, având domiciliul împreună cu mama sa în A, iar prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă cererea de înapoiere a minorului, formulată de pârât, astfel că în mod legal cererea de încredințare a minorului a fost înaintată Judecătoriei Arad.
Recursul apare ca fiind întemeiat și sub aspectul încălcării dreptului la apărare al reclamantului, deoarece din actele de la dosar, rezultă că motivele de apel au fost depuse la dosar, cu o zi înainte de termen, nu au fost comunicate reclamantei, sau mandatarei acesteia și în mod nejustificat cererea mandatarei de a se amâna pronunțarea, pentru depune concluzii scrise, a fost respinsă, astfel că decizia atacată este nulă conform art.105 al.2 Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, se constată că recursul reclamantei este întemeiat, urmând să fie admis ca atare, în sensul casării deciziei atacate și trimiterii cauzei la Tribunalul Arad în vederea rejudecării apelului, ocazie cu care vor fi analizate motivele de fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.430 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat, pentru încredințare minor, casează decizia atacată și trimite cauzala Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red.IG/14.03.2008
Dact./17.03.2008/2 ex
Judecătoria Arad -JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Tribunalul Arad - judecători,
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1257/2009. Curtea de... | Stabilire paternitate. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
