Stabilire program vizitare minor. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1257/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva deciziei civile nr.162 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termen, prin încheierea civilă nr.33/CR/16.04.2009 admițându-se cererea formulată de reclamantul recurent privind acordarea ajutorului public judiciar și dispunându-se scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 29 noiembrie 2007 la Judecătoria Miercurea Ciuc, reclamantul, deținut în Penitenciarul Aiud, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se stabilească modalitatea de vizitare a minorului născut la data de 21 iunie 2003 din relațiile de concubinaj ale părților.
În susținerea acțiunii, reclamantul a relevat că în prezent se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, însă nefiind decăzut din exercițiul drepturilor părintești, este îndreptățit a avea legături personale cu minorul, pentru a veghea la creșterea și educarea acestuia. În opinia reclamantului, este posibil și justificat ca minorul să fie adus periodic la penitenciar de către părinții sau frații reclamantului, după care aceștia să-l readucă la domiciliul pârâtei.
Prin sentința civilă nr.1471 din 16 septembrie 2008 Judecătoriei Miercurea Ciuc, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamant, soluție menținută ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.162 din 11 decembrie 2008 Tribunalului Harghita, care a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut că minorul se află în grija pârâtei, are vârsta de 5 ani iar relațiile dintre părți sunt deosebit de tensionate, în condițiile în care reclamantul i-a omorât sora. După cum a relevat în întâmpinare, pârâta nu dorește să-și însoțească copilul la penitenciar pentru a-și vedea tatăl și nici să-l încredințeze unei rude a pârâtului, mamă sau frate, pentru a-l duce la penitenciar. Cele de mai sus coroborate cu vârsta copilului, fac, ca cel puțin pentru o perioadă de timp legătura copilului cu tatăl său să nu fie în interesul minorului. În fine, în pronunțarea soluției adoptate, instanța de apel a avut în vedere disp.art.43 alin.3 și art.97 din Codul familiei, acordând prioritate absolută interesului major al copilului.
Împotriva deciziei civile menționate, reclamantul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii civile promovate, conform solicitării. În dezvoltarea memoriului de recurs, recurentul a relevat că prin sentința pronunțată i-a fost luat "dreptul de a fi tată", instanța referindu-se doar la vârsta mică a copilului și impactul psihic pe care acesta l-ar avea dacă și-ar vizita tatăl la penitenciar. În opinia recurentului părinții sau rudele apropiate ale acestuia sunt în măsură și îndreptățiți de a duce copilul la penitenciar pentru a-și vizita tatăl, fiind și în interesul copilului de a avea legături cu părintele său. În final, reclamantul recurent a arătat că instanța de judecată s-a referit numai la obligațiile pe care le are ca tată față de minor nu și la drepturile la care este îndreptățit potrivit legislației în vigoare.
În pofida redactării simpliste a memoriului de recurs, reiese fără echivoc faptul că reclamantul se prevalează de motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.43 alin.3 din Codul familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea și pregătirea lui profesională. Ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copii lor minori, fără a se diferenția după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori înfiați (art.97 Codul familiei).
Conform art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
În speța dedusă judecății, minorul, născut la 21 iunie 2003, rezultat din relațiile de concubinaj ale părților, însă la ora actuală reclamantul este în executarea unei pedepse privative de libertate de 20 de ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, victimă fiind sora pârâtei.
Prin sentința civilă nr.1798/2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, s-a respins acțiunea formulată de reclamant având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, iar de la data pronunțării și până în prezent nu au intervenit modificări esențiale în situația acestuia.
Cu toate că prin hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost condamnat penal, nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, vârsta mică a copilului, instanța de apel în mod corect a statuat că în prezent modalitatea de exercitare a drepturilor părintești solicitate de reclamant nu corespunde interesului copilului.
Impactul psihic al vizitelor la penitenciarul unde este încarcerat reclamantul, în lipsa mamei minorului, ar dăuna grav asupra dezvoltării sale psihice la o vârstă la care capacitatea de înțelegere este diminuată. Pe de altă parte, stabilirea în sarcina altor persoane a răspunderii de a duce minorul la penitenciar, nu poate fi impusă acestora, întrucât mama pârâtă nu este de acord cu această modalitate, care evident ar dăuna interesului minorului.
Reclamantul are posibilitatea legală de a solicita pentru o perioadă determinată de timp întreruperea executării pedepsei, perioadă în care va avea posibilitatea să-și viziteze minorul, în contextul în care nu este decăzut din exercițiul drepturilor părintești.
Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva deciziei civile nr.162 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
16.06.2009.
Jud.fond:
Jud.apel: - Sz.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 205/2008. Curtea de... → |
|---|
