Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 236/R/2009

Ședința publică din 6 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Alina Rodina

JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr. 544/A din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata G și Autoritatea Tutelară din cadrul CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și terțul poprit UNIVERSITATEA TEHNICĂ C-N, având ca obiect stabilire domiciliu și reîncredințare minor.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul recurent G, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 18, reprezentantul reclamantei intimate avocat, cu împuternicire avocațial la dosar-fila 12, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatei.

Se constată că la data de 2 februarie 2009, s-a depus la dosar, din partea reclamantei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul pârâtului recurent.

Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 3 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aferente recursului.

Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar un înscris cu privire la neachitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în primă instanță.

Curtea, în urma deliberării, pune în vedere reprezentantului pârâtului recurent să depună până la închiderea dezbaterilor, taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei și 0,15 lei timbru judiciar, pentru fond.

Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în pronunțare.

Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale asupra recursului.

Reprezentantul pârâtului recurent solicită, în principal, admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea deciziei recurate, respingerea acțiunii formulate și admiterea acțiunii reconvenționale. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii și rejudecării în fond a cauzei.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 7477/2008 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta G, împotriva pârâtului G și în consecință s-a stabilit domiciliul minorei G, născută la 26.09.2006, la reclamantă, respectiv în comuna, nr. 588 jud. B -

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei pentru minoră o pensie de întreținere în cuantum de 25 % din veniturile nete obținute începând cu data de 30 ianuarie 2008 și până la majoratul minorei.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 6,6 RON, cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul G.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit certificatului de căsătorie, părțile s-au căsătorit la data de 3 07 1999, din căsătoria acestora rezultând minora născuta la 29 09 2006.

Din interogatoriul luat reclamantei, reiese ca intre soți a intervenit despărțirea in fapt in 7 decembrie 2006, reclamanta părăsind domiciliul conjugal împreuna cu minora, ambele domiciliind la părinții reclamantei unde au mai fost vizitate de pârât.

A mai învederat reclamanta ca la domiciliul părinților săi sânt condiții locative foarte bune si ca pârâtul a contribuit sporadic cu sume de bani produse alimentare si îmbrăcăminte.

Din interogatoriul luat pârâtului, reiese ca s-a despărțit in fapt de reclamanta in 7.12.2006, când reclamanta a plecat împreuna cu copilul, de atunci minora aflându-se cu ea la domiciliul părinților reclamantei din. In opinia pârâtului acolo sânt condiții normale de locuit si stau alături de reclamanta si copil părinții acesteia in 4 camere, reclamanta ocupându-se corespunzător de copil. A mai arătat pârâtul ca domiciliază intr-un apartament de 3 camere singur.

La dosar s-a depus in acest sens cf - C, de unde reiese ca pârâtul a achiziționat in anul 1998 imobilul de 3 camere cu dependințe unde domiciliază în prezent.

Din ancheta sociala întocmită de autoritatea tutelara C reiese ca adresa de domiciliu a pârâtului are componenta evidențiata in cartea funciara.

Din ancheta sociala efectuata la domiciliul părinților reclamantei din nr 588, reiese ca reclamanta domiciliază împreuna cu minora la aceasta adresa împreună cu părinții intr-o casa compusa din 6 camere modern si corespunzător utilată care dispune si de curte. Se mai arata ca in localitate exista dispensar medical st cadre medicale calificate.

Din declarația martorului -fratele reclamantei, reiese ca apartamentul din CNu nde domiciliază reclamantul are 3 camere, insa datorita faptului ca centrala de apartament se tot defecta imobilul era friguros iar geamurile nu erau bine izolate. Chiar martorul a arătat ca a rămas peste noapte in apartament si a contractat o viroza respiratorie. A mai arătat martorul ca imobilul părinților oferă condiții optime de locuit având in componenta de 5 camere unde stau părinții, reclamanta si copilul, acesta din urma fiind bine integrat in familia mamei. A mai arătat martorul ca pârâtul a contribuit sporadic la cheltuielile legate de copil, contribuția acestuia crescând odată cu introducerea acțiunii. A mai arătat martorul ca pârâtul are probleme cu alcoolul si ca in relația cu copilul este destul de stângaci.

De asemenea minora este dependenta de mama, relația celor doua fiind de dependenta reciproca.

Potrivit art. 100 cod fam copilul minor locuiește la părinții săi, in caz de neînțelegere intre părinți, daca părinții nu locuiesc împreuna va decide instanța judecătoreasca.

de cele de mai sus instanța a admis cererea precizata si a respins cererea reconvențională.

In consecința, a stabilit domiciliul minorei G, născuta la 26 09 2006, la reclamanta, respectiv in comuna nr 588 județul B N.

In argumentarea acestei soluții apare faptul ca interesul superior al minorului reclama stabilirea domiciliului la mamă.

Acesta se concretizează in aceea ca vârsta si sexul copilului pe de o parte reclama aceasta soluție,precum si faptul ca de o perioada destul de mare, respectiv din luna decembrie 2006, minora sta împreuna cu mama unde este bine integrata.

Nu in ultimul rând condițiile oferite la sânt corespunzătoare, spațiul locativ fiind suficient, iar in plus atmosfera oferita copilului, inclusiv de bunicii materni este plăcuta si educativa, eventualele probleme medicale putând fi lesne rezolvate prin existenta cadrelor medicale si a dispensarului existent in localitate.

Nu mai puțin adevărat este ca la acesta vârsta frageda prezenta mamei este indispensabila in viata minorei, ori reclamanta ii poate oferi timpul necesar, aceasta aflându-se in concediul pentru creșterea copilului.

Totodată si pârâtul ar putea oferi condiții locative si nu numai, acesta fiind de altfel preocupat de copil si in esența, dorința intima a acestuia așa cum a reieșit din probe fiind aceea de a reface familia.

Insa aceste aspecte legate de neînțelegerile soților nu sânt analizate prin prezenta, ci ele vor fi dezbătute pe larg in cadrul acțiunii de divorț înregistrate la aceasta instanța.

Oricum, per ansamblu, așa cum s-a arătat mai sus încercând a se păstra continuitate si stabilitate in viata minorei se impune pentru cele arătate stabilirea domiciliului minorei la reclamanta.

In legătura cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere reclamanta a arătat ca pârâtul a contribuit cu sume de bani si alte ajutoare, dar sporadic, fapt confirmat de martorul audiat care a arătat ca pârâtul a crescut contribuția după introducerea acțiunii.

Aceste afirmații sunt confirmate de copiile extraselor de cont aflate la dosar care confirma ca pârâtul a depus bani pe cardul reclamantei insa in perioada ianuarie - iunie 2008, deci ulterior introducerii acțiunii, un singur extras de cont datând din octombrie 2007 sumele depuse fiind diferite.

Ori văzând venitul pârâtul net, acela de 2689 RON, raportat la sumele depuse pe cardul reclamantei, care sânt foarte diferite si care nu indica clar titlul depunerii - acela de pensie alimentara, in virtutea principiului interesului superior al copilului, instanța l-a obligat pe pârât in baza art 86 si 94 cod fam sa plătească reclamantei in favoarea minorei o pensie de întreținere in cuantum de 25 % din veniturile nete obținute ncepând cu data de 30.01. 2008 si până la majoratul minorei. Instanța a stabilit pensia de întreținere raportat la data introducerii acțiunii potrivit celor statuate de practica judiciară si văzând ca sumele depuse pe cârdul reclamantei nu sânt specificate a fi cu titlu de pensie, in condițiile in care minora ar beneficia si de o alocație si in condițiile in care s-a dovedit ca soții nu au rupt legătura financiara așa incit sumele de bani achitate putând avea si alt titlu decât obligație de ntreținere strict alocata minorei deoarece potrivit art 29 cod fam soții contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsniciei.

Prin decizia civilă nr.544 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de G, schimbându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cotă de 25 % din veniturile sale nete lunare, începând cu data de 12 iunie 2008.

S-au compensat onorariile avocațiale.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond s-a raportat la cererea precizată a reclamantei - intimate, aceasta solicitând stabilirea domiciliului minorei la ea, în condițiile art. 100 Codul Familiei, fără să mai susțină cererea inițială care a avut ca obiect încredințarea spre creștere și educare a minorei G în art 42.fam, cu toate că părțile la acel moment nu promovaseră o acțiune de divorț. Așa fiind, față de precizarea de acțiune făcută de intimată - fila 28 dosar fond -, tribunalul concluzionând că instanța de fond a statuat în mod corect asupra obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv cea precizată, cu care s-a și considerat investită și asupra căreia s-a și pronunțat. Excepția invocată de apelantă ar fi putut fi primită în ipoteza în care reclamanta și-ar fi menținut cererea de încredințare și creșterea minorei în condițiile în care părțile nu au cerut si desfacerea căsătoriei lor.

În privința problemei de fond, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 100 Codul Familiei noțiunea de locuință este cea de locuința statornica si principala, respectiv cea avută în fapt de minor alături de părinți sau de unul din părinți, în condițiile în care aceștia sunt despărțiți în fapt, și nu s-a avut în vedere de către legiuitor noțiunea de locuință ca și domiciliu legal. La aceasta noțiune - respectiv de locuința statornica si principala - s-a raportat si instanța de fond.

În contextul în care instanța de fond a statuat corect asupra probelor de la dosar, în sensul că minora este dependentă de mamă, având o vârstă fragedă și în fapt este o relație de dependență reciprocă, normală la această vârstă a copilului, respectiv cea de 2 ani, tribunalul concluzionează că solicitarea apelantului de a-i fi stabilit domiciliul minorei la domiciliul legal al cuplului este neîntemeiată. Cu privire la această considerație s-a mai avut în vedere faptul că instanța de fond s-a raportat la anchetele sociale efectuate în cauză la ambele domicilii, declarația martorului, precum și la interogatoriile părților.

În concluzie, avându-se în vedere că părțile sunt despărțite în fapt din 7.12.2006, iar de atunci intimata a plecat cu fetița din cauza condițiilor improprii de locuit oferite de apelant la părinții săi în, iar aici condițiile de locuit sunt foarte bune, raportat și la atașamentul strâns dezvoltat de mamă și fiică, tribunalul a apreciat să instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în privința stabilirii domiciliului minorei la mama sa, în deplină concordanță cu art. 100 Codul Familiei și cu art. 2 din 272 /2004, care reglementează principiul interesului superior al copilului si care trebuie să prevaleze și să fie impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce le revin părinților copilului.

Este fondată însă critica cu privire la momentul acordării pensiei de întreținere. Aceasta deoarece instanța de fond, deși a reținut că de la momentul introducerii acțiunii apelantul a depus sume de bani în contul reclamantei-intimate, aspect recunoscut și de către intimată in cuprinsul întâmpinării și că între părți a existat o colaborare de natură financiară după despărțirea în fapt, totuși a concluzionat că datorită faptului că nu este specificat pe extrasul de cont că natura sumelor reprezintă pensie de întreținere nu se face dovada că aceste sume de bani ar fi fost date intimatei pentru minoră. În aceste condiții instanța de fond a obligat apelantul să achite pensie de întreținere cu data de 30 ianuarie 2008, raportându-se la data introducerii acțiunii.

Tribunalul a apreciat că raportat la faptul că din extrasele de cont depuse la dosarul de fond, rezultă că apelantul a alimentat contul intimatei cu diverse sume de bani, chiar dacă nu este specificat titlul depunerii, - în condițiile in care ei erau despărțiți in fapt de mai mult de un an ( deci nu existau in principiu cheltuieli comune ale casniciei, ei gospodarindu-se separat ), iar apelantul nu avea stabilita in sarcina sa de catre o instanta judecatoreasca vreo obligatie cu titlu de pensie de intretinere, pentru aoi ntitula așa la momentul depunerii banilor in cont.

Împotriva acestei decizii, pârâtul Gad eclarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii acțiunii reconvenționale, precum și obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată în fond, în apel și în recurs.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul procedural al nesoluționării excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, excepție care a fost ridicată de pârât prin întâmpinare la prima zi de înfățișare. Instanța de apel a stabilit că reclamanta și-a modificat acțiunea contrar dispozițiilor art.132-134 pr.civ. favorizând în mod evident reclamanta.

Soluția stabilirii domiciliului minorei la reclamantă este nelegală deoarece conform probațiunii scrise reclamanta a recunoscut că o dată cu începerea anului 2008 -2009 s-a întors în C unde ocupă o catedră de specialitate și a refuzat să indice adresa ei din C Instanța de apel nu a consemnat aceste declarații și a omis a consemna corect cererea de probațiune a pârâtului referitoare la ancheta socială la locuința reclamantei din C N și a consemnat în mod eronat cererea referitoare la repetarea anchetei sociale la. Intimata nu are domiciliul la deoarece aici locuiesc părinții acesteia situație în care stabilirea domiciliului minorei s-a făcut la bunicii paterni, ceea ce este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au participat în proces.

Instanța de apel a omis să constate că domiciliul legal al reclamantei - locuința statornică și principală - este domiciliul comun al părților situat în C N-.39 jud.C și nu în casa parohială din jud.B N, motiv pentru care condițiile de locuit ale reclamantei nu pot fi echivalate cu cele oferite de pârât.

Reclamanta intimata G prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (16-17).

In susținerea poziției procesuale reclamanta intimată a arătat că în mod legal instanțele de fond au considerat că modificarea parțială a acțiunii principale s-a realizat în termenul prevăzut de art.132 pr.civ.

Pârâtul recurent face o gravă confuzie între domiciliul legal și locuință, ori potrivit art.100 fam. noțiunea de locuință este importantă și nu domiciliul legal.

De altfel, pârâtul nu a putut să dovedească afirmațiile potrivit cărora are posibilitatea practică și efectivă de a crește și îngriji minora în condiții corespunzătoare.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Astfel, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la data de 30.01.2008, reclamanta Gas olicitat instanței încredințarea spre creștere și educare a minorei G născută la 26.09.2006, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minoră de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acesteia, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat art.101, art.107, art.86 și art.94 fam (2-3 dosar fond).

Prin întâmpinarea depusă la 10.03.2008, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii reclamantei pentru încredințarea minorei ca fiind inadmisibilă (14 dosar fond).

Prima zi de înfățișare a avut loc la termenul de judecată din 13.03.2008, când judecătoria a încuviințat cererea reclamantei privind studierea întâmpinării, a cererii reconvenționale și a încuviințat probele solicitate de părți (20 dosar fond).

La data de 09.04.2008, reclamanta a înregistrat o cerere de modificare parțială a acțiunii introductive în sensul stabilirii domiciliului minorei la reclamantă, cererea fiind întemeiată în drept pe art.100 fam. art.132 și art.135 pr.civ. (28-29 dosar fond).

În ședința publică din 10.04.2008 reprezentantul reclamantei a arătat că susține doar acțiunea civilă modificată iar reprezentantul pârâtului s-a opus modificării de acțiune (30 dosar fond).

Conform art.132 alin.1 pr.civ. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.

Raportat la textul legal mai sus menționat, tribunalul a stabilit că în mod legal prima instanță a statuat în mod corect asupra obiectului cererii de chemare în judecată, modificată în termenul legal astfel încât analizarea excepției inadmisibilității primului petit din acțiunea introductivă a devenit superfluuă.

Mai mult decât atât, reclamanta a motivat în drept cererea introductivă pe dispozițiile art.100 fam. astfel încât prin modificarea primului capăt de cerere nu a făcut altceva decât să stabilească, fără echivoc, obiectul acțiunii sale, astfel încât nu se poate susține că modificarea acțiunii civile este contrară prevederilor art.132 pr.civ. în caz contrar, prima instanță, în temeiul art.129 alin.4, ar fi fost obligată să ceară reclamantei explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care reclamanta le-a invocat în cererea sa introductivă.

În consecință, critica recurentului referitoare la faptul că tribunalul nu a soluționat și nu a motivat corespunzător excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare este neîntemeiată în condițiile în care instanța de apel a motivat atât în fapt cât și în drept primul motiv de apel al pârâtului.

Potrivit art.100 fam. copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînțelegere între părinți, instanța judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide ținând seama de interesele copilului.

Pârâtul recurent susține că soluția stabilirii domiciliului minorei la reclamantă este nelegală deoarece instanța de apel nu a consemnat declarațiile intimatei referitoare la faptul că locuiește în C și s-a omis a se consemna corect cererea în probațiune privitoare la efectuarea unei anchete sociale la locuința reclamantei din C N și a repetării anchetei la.

Aceste afirmații ale pârâtului nu corespund realității deoarece din verificarea înscrisurilor depuse la dosarul tribunalului rezultă că reclamanta nu a participat personal la nici o ședință de judecată și nu a dat nici o declarație cu privire la recunoașterea acestor împrejurări. În ședința publică din 28.10.2008, reprezentantul reclamantei av. a arătat că nu contestă că reclamanta este profesor de franceză la o școală din C N, însă reședința acesteia este în loc., depunând în acest sens copie de pe cartea de identitate a reclamantei, din care rezultă atât domiciliul cât și reședința acesteia.

Totodată, în aceeași ședință de judecată, reprezentantul pârâtului, av. a solicitat în probațiune interogatoriul reclamantei și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei din, probe care au fost respinse de tribunal ca fiind inutile deoarece ambele părți au precizat că minora se află la bunicii materni și nu locuiește în C

Susținerea pârâtului referitoare la faptul că domiciliul minorei a fost stabilit la bunicii materni și nu la reclamantă este nefondată deoarece aceasta a dovedit, prin copia cărții de identitate, că are domiciliul în C N,-,.39, jud.C (domiciliul comun) și reședința în com. sat nr.588/A jud.B N (24 dosar fond).

Faptul că reclamanta și-a stabilit reședința la părinții ei în comuna, sat nr.588/A, jud.B N, în condițiile în care părțile sunt separate în fapt, nu înseamnă că domiciliul copilului a fost stabilit la bunicii materni deoarece copilul locuiește în primul rând cu mama sa.

Așa cum s-a arătat, textul art.100 fam. stabilește doar părintele cu care locuiește minorul, în cazul în care părinții nu locuiesc împreună sau se ivesc neînțelegeri între ei cu privire la acest aspect, caz în care instanța judecătorească va decide ținând seama de interesul superior al copilului.

Prin urmare, domiciliul minorei stabilit de prima instanță este acela unde copilul locuiește efectiv alături de mama sa, în condițiile în care cei doi soți sunt separați în fapt, nefiind relevant faptul că reclamanta are domiciliul legal stabilit la domiciliul comun al soților, în C N,-,.39 jud.

Prin urmare, locuința statornică și principală unde reclamanta locuiește în fapt alături de minoră, nu trebuie confundată, în sensul art.100 fam. cu domiciliul legal al celor doi soți, motiv pentru care Curtea apreciază că motivul de recurs privind interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.100 fam. este nefondat.

Deși pârâtul a invocat în drept motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. potrivit căruia, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în dezvoltarea motivelor de recurs, acesta nu a arătat care este actul juridic interpretat în mod greșit de tribunal sau în ce mod instanța de apel a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului, motiv pentru care Curtea apreciază că recurentul s-a limitat să indice doar în mod formal acest motiv de recurs astfel încât cercetarea deciziei este imposibilă din această perspectivă.

De asemenea, pârâtul a solicitat casarea deciziei recurate, în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii.

În opinia Curții, acest motiv de recurs nu este întemeiat deoarece recurentul nu a arătat care sunt probele noi pe care le consideră concludente pentru soluționarea apelului în rejudecare, în condițiile în care prima instanță administrat toate probele cerute de părți iar instanța de apel a statuat că acestea sunt suficiente pentru justa soluționare a cauzei iar probele solicitate în apel d e către pârât au fost respinse ca fiind inutile.

Având în vedere că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.7, pct.8, pct.9 și art.312 alin.3 pr.civ. Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ, va respinge ca nefondat recursul pârâtului G și, în consecință, va menține ca fiind legală decizia atacată.

În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (dovedit prin chitanțele anexate la 24).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr. 544/A din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei G suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - --- - -- -

GREFIER

RED./MR

11.02.09/2 EX.

Președinte:Alina Rodina
Judecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Cluj