Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 599
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâta și reclamantul împotriva deciziei civile nr. 207 din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și recurentul reclamant asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței concluziile scrise formulate de recurentul reclamant, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele formulate în scris, solicitând admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate iar pe fond constatarea dreptului pârâtei din masa bunurilor partajabile în raport cu contribuția reală pe care a avut-o la dobândirea bunurilor comune precum și omologarea variantei I de lotizare a raportului de expertiză întocmit de expert G, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj în vederea efectuării unei contraexpertize.
Față de recursul formulat de pârâta a pus concluzii de respingere.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Craiova, la data de 07.07.2005, sub nr. 11310/C/2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite pe timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii a arătat că, prin sentința civilă nr. 2587 din 25.03.2005, a Judecătoriei Craiova, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 21.04.1997.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament, compus din 3 camere, baie, bucătarie, hol, 2 balcoane, la care s-au efectuat urmatoarele îmbunătațiri: s-a montat faianță în baie și bucătărie; s-a montat parchet în 3 camere; s-au închis cele 2 balcoane; remaniat 12 uși și 14 ferestre; recondiționat pereții și tavanele; s-au executat zugrăveli; construit dulap fix și rafturi în; 2 dulapuri de zid pentru balcoane; fereastră termopan; izolație termică la cele 2 balcoane; dulap suspendat în bucătărie; bibliotecă încastrată în hol.
A mai arătat că apartamentul a fost achiziționat în noiembrie 1977, prin contract încheiat cu și achitat pe o perioadă de 15 ani, noiembrie 1977 -noiembrie 1992, cu o lunară de 660 lei, achitate la. SA.
La data de 05.12.2005, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională și întâmpinare, solicitând să se constate că apartamentul în litigiu i-a fost atribuit înainte de căsătorie, avansul reprezentând din valoarea apartamentului a fost achitat înainte de căsătorie și o parte din avans după căsătorie, dar din venituri proprii.
La data de 24.02.2006, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională depusă de pârâta -reclamantă.
La data de 8 septembrie 2006, fost pronunțată încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în principiu acțiunea formulată de reclamant.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.
S-a constatat că părțile s-au căsătorit la data de 21.04.1977, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 2587/25.03.2005, iar în timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament situat în C, str. - -, -.41.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru fiecare parte și s-a numit expert pentru evaluarea și lotizarea bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 19335/20.12.2004, a Judecătoriei Craiova, s- admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei reclamante .
S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta -reclamantă .
A fost confirmat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul și s-au atribuit bunurile conform variantei a - II - propusă de acesta, astfel:
Lotul nr. II - s-a atribuit pârâtei și platește sultă reclamantului suma de 76.392 lei.
S-a stabilit termen pentru plata sultei reclamantului de către pârâtă 3 luni de la data rămânarii definitive a prezentei hotărâri.
A fost obligată pârâta la 301 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța constatat și rețint următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 21 aprilie 1977 și s-au despărțit prin divorț pronunțat prin sentința civilă nr. 2587/25 martie 2005 a Judecătoriei Craiova.
Din actele depuse la dosar, din răspunsurile la interogatoriu și din declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că la data căsătoriei fiecare dintre părți aveau un loc de muncă, reclamantul fiind angajat cadru didactic la Universitatea din din anul 1975, iar pârâta a lucrat ca asistentă la Spitalul nr.3 " Dr. " din C.
În legatură cu apartamentul, înstanța reținut că a fost contractat de către pârâtă încă din anul 1975, însă contractul de construire s-a încheiat la data de 20 iunie 1977 sub nr. 449/1977 și în baza Legii nr.4/1973 s-a eliberat titlul de proprietate nr.39 /09.02.1978.
Martorii audiați în cauză au arătat că cei doi soți s-au mutat în acest apartament împreună, după căsătorie și, că au făcut unele îmbunătățiri, minore, apartamentul la data predării fiind nou, rezultând, așadar că apartamentul a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei.
Cu excepția bunurilor prevăzute de art.31 din Codul familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei prin muncă comună ori separat sunt bunuri comune de la data dobândirii.
Bunul cumparat de soți cu plata în rate este bun comun, fiind lipsit de importanță care dintre soți a achitat ratele și de asemenea nu are importanță care dintre soți fost trecut în actul de dobândire, ci este suficient ca dobândirea să aibă loc în timpul căsătoriei.
Astfel, având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, că acesta a făcut dovada faptului că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament, compus din 3 camere, prin contribuție egală și în consecință a dispus ieșirea din indiviziune în cote egale.
Pentru aceleași considerente, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâta -reclamantă, care nu a făcut dovada că bunul în discuție nu este bun comun, așa cum este definit de dispozițiile Codului familiei, dar și de practica judiciară în această materie.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au declarat apel ambele părți.
În motivarea apelului, apelantul reclamant a susținut că nu s-a ținut cont de contribuția efectivă materială a copartajanților.
Astfel, pe parcursul căsătoriei a realizat venituri ca și cadru universitar, iar pârâta era asistentă medicală, realizând venituri inferioare, în mod eronat reținându-i-se o cotă mai mare și atribuindu-i-se locuința.
Nu poate fi egal lotul cu sultă de 20.000 euro cu lotul apartamentului a cărui valoare va crește în viitor, astfel încât solicită fie împărțirea în natură a imobilului, fie vinderea acestuia de comun acord, iar în subsidiar, să-i fie atribuit în lot apartamentul, deoarece nu are o altă locuință, iar pârâta are condiții optime de locuit la părinții săi.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că a contractat personal apartamentul înainte de căsătorie, în anul l975, dar contractul de construire s-a încheiat în timpul căsătoriei, iar o parte din plăți s-au făcut din sume comune, avansul fiind achitat din bani proprii, înainte de căsătorie.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 207 din 27.10.2008, a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.19335/20.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
A admis apelul pârâtei, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 8 septembrie 2006, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cota procentuală de 60% pentru pârâtă și 40% pentru reclamant, fiind menținute restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
A schimbat în parte sentința civilă nr. 19335/20.12.20074, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A fost confirmat raportul de expertiză întocmit de expertul G, sub aspectul evaluării imobilului -apartament și s-au atribuit bunurile astfel:
Lotul nr.1,în valoare de 91.669 lei, s-a atribuit pârâtei, fiind compus din apartamentul situat în C, B- - -, - 2,.6,.41, județul D, în valoare de 152.783 lei.
sultă lotului nr.II suma de 61.114 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 61.114 lei, s-a atribuit reclamantului, primind sultă de la lotul nr. suma de 61.114 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat apelantul-reclamant către apelanta-pârâtă la 510 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Articolul 30 din Codul familiei instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. Cota propriu-zisă ce se cuvine din devălmășia fiecăruia din soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie.
În cauză, s-a probat faptul că, deși pârâta a obținut venituri mai mici decât reclamantul, aceasta s-a ocupat de întreținerea gospodăriei și, cum munca soției în gospodărie reprezintă o contribuție la dobândirea bunurilor comune, acest criteriu trebuie avut în vedere de instanță la stabilirea cotelor de participare a părților la dobândirea bunurilor comune.
Mai mult, s-a reținut că, deși apartamentul a fost achiziționat în timpul căsătoriei, conform contractului de construire nr. 449/20 iunie 1977, fost contractat de pârâtă anterior căsătoriei, în anul 1975.
Astfel, potrivit chitanței nr. -/13 ianuarie 1975 și contractului de împrumut nr. -/17 ianuarie 1975, coroborate cu recunoașterea reclamantului din concluziile scrise, pârâta a achitat din sume proprii avansul la apartament, în cuantum de 25000 lei din prețul total de 126.564 lei.
Prin urmare, raportând suma achitată ca avans la achiziționarea apartamentului, la valoarea integrală a imobilului de la acea dată, și ținând seama de contribuția efectivă a pârâtei la achitarea diferenței de preț după încheierea căsătoriei, instanța a apreciat că aceasta, per ansamblu, a avut o contribuție mai mare decât reclamantul, respectiv de 60 %, la dobândirea bunului comun.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la apartament după încheierea căsătoriei, s-a reținut că au caracter de bunuri comune în baza prezumției legale instituie de art. 30 din Codul fam. ce nu a fost răsturnată în cauză.
Astfel, nu s-a făcut dovada faptului că suma încasată drept sultă, în timpul căsătoriei, a fost folosită pentru efectuarea acestor lucrări, simplul fapt al intrării în posesia pârâtei, după căsătorie, nu duce la concluzia că valoarea sa a trecut în aceste bunuri.
Referitor la valoarea apartamentului, instanța a reținut că s-au respectat dispozițiile legale aplicabile, ținându-se seama de suprafață, dotări, uzură, starea de întreținere, zonă, etaj, astfel încât, simpla susținere a părților în sensul că valoarea este inferioară sau superioară prețului real, nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât nu a fost probată, având în vedere că, în apel, au refuzat să achite onorariul de expert în vederea administrării probei cu expertiză tehnică.
În ceea ce privește modul de atribuire apartamentului, s-a apreciat că s-au respectat criteriile prevăzute de art. 6739Cod pr. civ. la alegerea variantei de lotizare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, pârâta a criticat decizia invocând dispoz. art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. în sensul că instanța nu a ținut seama de contribuția proprie la apartament, care este de 25.000 lei, față de prețul apartamentului de 126.564 lei, ce a constituit avansul, dar și de contribuția proprie de 19.337 lei, reprezentând retrageri de pe librete CEC, în total având o contribuție de 45.564 lei.
Se mai arată că instanța nu motivează reținerea cotei de 60% pentru pârâtă și de 40% pentru fostul său soț.
Recurenta a mai susținut că instanța nu a ținut seama de pensia de întreținere plătită de fostul soț, fiului acestuia dintr-o altă căsătorie, dar și de împrejurarea că s-au făcut îmbunătățiri la apartament din veniturile sale.
În final, recurenta arată că instanța a stabilit o cotă contributivă greșită la dobândirea bunurilor comune.
În recursul său, reclamantul a arătat că instanța nu a avut în vedere contribuția sa net superioară la veniturile dobândite în timpul căsătoriei, de asemenea, că apartamentul a fost subevaluat, iar aceasta a dus la crearea unei inegalități între soți, iar în acest context soluția echitabilă era vânzarea apartamentului și împărțirea prețului în mod echitabil.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prev. la pct. 1-9.
Recurenta a criticat soluția tribunalului pentru faptul că nu a reținut o contribuție mai mare a sa la dobândirea bunurilor comune.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în mod corect că apartamentul, deși a fost contractat înainte de căsătorie și s-a plătit un avans de către recurentă, acesta este bun comun, având în vedere dispoz. art. 30 Codul familiei coroborate cu dispoz. art. 31 Codul familiei.
Bunul este socotit bun comun, deoarece procesul verbal de predare - primire al apartamentului s-a făcut în timpul căsătoriei.
Potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune, instituindu-se o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, putându-se răsturna însă această prezumție relativă.
Instanța de apel, în urma probelor administrate, a reținut că recurenta - pârâtă are o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, având în vedere avansul și ratele plătite anterior, apreciindu-se cota contributivă a sa, de 60%.
La stabilirea acestei cote de 60% pentru recurenta-pârâtă și 40% pentru recurentul-reclamant, instanța a avut în vedere însă și veniturile mai mici obținute de recurenta-pârâtă în timpul căsătoriei, astfel că recurentul -reclamant a avut o contribuție mai mare la plata ratelor la apartament, pe o perioadă îndelungată, dar și împrejurarea că acesta a plătit o perioadă limitată pensie de întreținere pentru un copil dintr-o altă căsătorie.
În consecință, modul de apreciere al cotelor contributive la dobândirea bunurilor comune nu poate fi cenzurat în recurs, deoarece aceste probleme țin de netemeinicia hotărârii și nu de nelegalitatea ei.
În cauză, instanța de apel a făcut aplicarea dispoz. art. 30 și art. 31 Codul familiei, privind caracterul bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei și cota contributivă, astfel că sub acest aspect, soluția este legală și temeinică.
De asemenea, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză, apreciind că nu s-a făcut dovada că recurenta-pârâtă a avut o contribuție proprie la îmbunătățirile făcute la apartament.
Aceleași considerente au fost avute în vedere de instanță și atunci când a apreciat cota contributivă de 40% a reclamantului-recurent la dobândirea bunurilor comune.
Referitor la modul de evaluare al apartamentului, s-a reținut că expertul a avut în vedere suprafața, dotările, uzura, etc. expertiza fiind făcută la fond deoarece în apel părțile au refuzat achitarea onorariului în vederea unei noi expertizări a apartamentului.
În privința atribuirii apartamentului, urmează să se rețină că instanța de apel a făcut corect aplicarea dispoz. art. 6739Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor s-a avut în vedere mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, etc.
Solicitarea recurentului-pârât privind scoaterea la vânzare obligatorie a bunului și împărțirea prețului obținut din vânzare nu poate fi primită deoarece, potrivit art. 67311Cod pr. civ. instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului numai în cazul în care niciunul din coproprietari nu cere atribuirea bunului, ori, dacă, deși a fost atribuit provizoriu, nu s-a u depus în termenul stabilit de instanță sumele cuvenite celorlalți coproprietari.
Părțile din dosar nu se află în niciuna din aceste situații, astfel că, instanța a făcut aplicarea dispoz. art. 6735alin.2 Cod pr. civ. coroborat cu art. 6739Cod pr. civ.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ. instanța urmează să respingă ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta și reclamantul împotriva deciziei civile nr. 207 din data de 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./20.05.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 236/2009. Curtea de... | Tagada paternitatii. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
