Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - încredințare minor -
(Număr în format vechi 321/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A CIVILĂ NR. 254
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Stan
- - - - Judecător
Grefier: -
Pe rol pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 8 octombrie 2008, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2008, privind recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei nr. 220 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - și intimata
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 567/1 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G și s-a admis excepția autorității de lucru judecat privind cererea de încredințare a minorului, invocată de pârâtul -.
A fost admisă acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul - și Autoritățile Tutelare de pe lângă Consiliul Local al comunei și Consiliul Local al comunei.
S-a dispus reîncredințarea minorului -, născut la 17.06.2000, reclamantei, spre creștere și educare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele.
rin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J, sub nr. 10238M/2006 (-), reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G și Autoritățile Tutelare de pe lângă Consiliul Local și Consiliul Local al com., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună încredințarea minorului, -, născut la 17 iunie 2000, spre creștere și educare reclamantei, având în vedere că minorul a fost inclus într-un program de consiliere ce are ca obiectiv stabilirea rolului bunicii în creșterea și educarea copilului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este bunică maternă a minorului - născut la data de 17 iunie 2000 și că aceasta s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, întrucât mama minorului a decedat la data de 17 martie 2005.
A invocat reclamanta că până la decesul fiicei sale, mama minorului, pe certificatul de naștere al acestuia, la rubrica numele tatălui, nu era trecută nici o persoană, astfel că minorul practic nu-și cunoștea tatăl.
De asemenea, a precizat faptul că pârâtul -, după decesul fiicei reclamantei, respectiv a mamei minorului, a promovat o cerere pentru stabilirea filiației minorului față de tată, pentru că acesta era interesat de averea moștenită de minor de la mama sa.
S-a mai menționat faptul că minorul este puternic atașat de reclamantă, în calitate de bunică maternă, că acesta i se adresează reclamantei cu termenul "mamă", că este bine îngrijit și educat, iar tatăl biologic a trecut destul de rar să-1 viziteze pe minor, iar în prezent intenționează să-1 ducă la locuința mamei sale din Jud. D, aspect ce a creat minorului o puternică tulburare, fiind practic traumatizat și refuzând să stea de vorbă cu pârâtul.
Reclamanta a precizat faptul că este în prezent pensionară, că a fost cadru medical și este puternic atașată de minor, putându-i oferi condiții materiale optime pentru creșterea și educarea sa.
S-a invocat faptul că este în interesul minorului să-i fie încredințat bunicii materne, spre creștere și educare cu atât mai mult cu cât pârâtul nu 1-a recunoscut pe minor la nașterea sa, iar după aproape 6 ani începe să-și manifeste afecțiunea față de acesta.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art 42 alin 2.fam.
S-a depus la dosarul cauzei de către pârâta G, întâmpinare în care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția autorității de lucru judecat.
În motivarea întâmpinării pârâta a precizat că pe rolul Judecătoriei Târgu -J, a mai existat un dosar având același obiect, motiv pentru care solicită suspendarea judecății cauzei.
Pârâtul -, prin intermediul apărătorului ales, avocat, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în care a invocat excepția puterii de lucru judecat, cu privire la acțiunea de încredințare minor, formulată de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr. 2738/08.05.2006 a Judecătoriei Târgu -J, pronunțată în dosarul nr. 1796/M/2006 a fost admisă acțiunea formulată de pârâtul -, în contradictoriu cu pârâta, dispunându-se încredințarea minorului - - spre creștere și educare tatălui, precum și stabilirea domiciliul minorului la acesta.
S-a invocat faptul că în cauză există triplă identitate de părți, obiect și cauză.
În ședința publică din data de 29.09.2006 apărătoarea pârâtului av. a solicitat instanței suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a sentinței civile nr. 2737/2006 a Judecătoriei Târgu -J, prin care s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului.
Prin încheierea de ședință din 29.09.2006, în temeiul disp. art. 244 alin 1 pct. 1. pr. civ. s-a dispus suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a sent. civ. 2737/2006 a Judecătoriei Târgu -
La data de 10.08.2007 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, acordându-se termen la data de 03.10.2007, pentru când s-a dispus citarea părților.
La termenul din data de 09.11.2007, reclamanta și-a precizat cererea ce formează obiectul dosarului nr. 10238/M/2006 ( 5-), în raport cu starea de fapt actuală, solicitând reîncredințarea minorului - și nu încredințarea minorului așa cum solicitase inițial, anterior suspendării cauzei, avându-se în vedere faptul că sentința civilă nr. 2737/2006 a Judecătoriei Târgu -J a rămas definitivă și irevocabilă, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului.
La cererea părților instanța a încuviințat proba testimonială cu doi martori pentru fiecare parte, fiind utilă soluționării cauzei.
Din oficiu, s-a dispus de către instanță, efectuarea referatelor de anchetă socială la domiciliul reclamantei și pârâtului precum și efectuarea unei adrese către G pentru a înainta la dosarul cauzei toate rapoartele de evaluare psihologică a minorului -. Totodată s-a dispus atașarea dosarului 1796/M/2006 al Judecătoriei Târgu -J, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2737/08.05.2006.
În ședința din Camera de Consiliu, din data de 07.12.2007 a fost audiat - -, în vârstă de 7 ani și J, care a precizat că dorește să locuiască împreună cu bunica sa și nu cu tatăl său.
Prin sentinței civile nr. 567/1.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. - J în dosar nr- s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, s-a dmis excepția autorității de lucru judecat privind cererea de încredințare a minorului, invocată de pârâtul -. S-a dmis cererea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul -, și Autoritățile Tutelare de pe lângă Consiliul Local al comunei și Consiliul Local al comunei.
S-a ispus reîncredințarea minorului -, născut la 17.06.2000, reclamantei, spre creștere și educare.
S-a reținut că a data de 17 iunie 2000 s-a născut minorul în al cărui certificat de naștere, atașat la fila 4 din dosar, figura la rubrica "numele și prenumele mamei" -, iar la rubrica "numele și prenumele tatălui" nu se făcea nici o mențiune.
La data de 17 martie 2005 în localitatea C, jud. Dad ecedat reprezentanta legală a minorului -, conform certificatului de deces atașat la fila 5 din dosar.
Față de această situație de fapt, prin sentința nr. 332/23.06.2005 a Tribunalului Gorj -Secția civilă s-a dispus instituirea tutelei pentru minorul născut la 17 iunie 2000, fiul lui și tată necunoscut și s-a numit tutore, bunica maternă -.
Ulterior a formulat acțiune în justiție pârâtul -, solicitând instanței în contradictoriu cu reclamanta, recunoașterea paternității minorului născut la 17 iunie 2000, precum și încuviințarea ca minorul să poarte numele de familie al tatălui, respectiv "-".
Prin sentința civilă nr. 4835/09.09.2005 a Judecătoriei Târgu -J s-a admis acțiunea formulată de către pârâtul -, s-a constat că acesta este tatăl minorului și s-a încuviințat ca minorul să poarte numele tatălui respectiv " -"
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel apelanta, iar prin decizia nr. 1342 A/07.12.2005 a Tribunalului Gorj - Secția Civilă a admis apelul, a schimbat sentința apelată în sensul că a încuviințat ca minorul să poarte numele de familie ale părinților, respectiv - -, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
După obținerea hotărârii judecătorești, prin care s-a stabilit că pârâtul - este tatăl minorului, acesta în contradictoriu cu bunica maternă a formulat acțiune prin care a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare, cerere ce a fost admisă de către instanță, prin sent. civ. 2737/08.05.2006 rămasă definitivă și irevocabilă.
În timp ce dosarul având ca obiect încredințare minor, în care s-a pronunțat sentința mai sus menționată se afla în stadiul procesual al apelului, reclamanta a investit Judecătoria Târgu - J cu o cerere prin care a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare, în contradictoriu cu pârâtul -, cerere ce a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a sentinței 2737/08.05.2006 a Judecătoriei Târgu -
Ulterior, după repunerea pe rol a cauzei reclamanta și-a precizat cererea în raport cu situația de fapt existentă și a solicitat reîncredințarea minorului spre creștere și educare.
Instanța a reținut ca fiind întemeiate excepția invocată pe cale de întâmpinare de G, precum și excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât, iar în ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că cererea reclamantei așa cum a fost precizată ulterior este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta G, s-a reținut că aceasta este întemeiată, în sensul că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, în speța dedusă judecății nici cu privire la încredințarea minorului așa cum fusese inițial formulată acțiunea și nici cu privire la reîncredințarea minorului așa cum s-a solicitat ulterior de către reclamantă prin precizarea la acțiune.
Singura persoană care are calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecății, după stabilirea filiației minorului față de tată, este pârâtul -.
Referitor la excepția invocată de către pârât pe cale de întâmpinare, privind autoritatea de lucru judecat instanța a motivat că la data depunerii de către pârât a întâmpinării, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată inițial de către reclamantă, sunt întrunite disp. art 1201.civ. în sensul că există triplă identitate de obiect, părți și cauză.
Având în vedere că după repunerea cauzei pe rol, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că a solicitat reîncredințarea minorului spre creștere și educare, instanța a reținut că în raport cu această calificare a cererii nu mai sunt îndeplinite disp. art. 1201. civ. neexistând identitate de obiect între dosarul nr. 1796/M/2006 al Judecătoriei Târgu - J și cauza de față, așa cum a fost precizată ulterior și în consecință a procedat la soluționarea cauzei pe fond.
În speța dedusă judecății instanța a apreciat că de la data pronunțări sentinței civile 2767/08.05.2006 a Judecătoriei Târgu -J s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării cauzei în care minorul - - a fost încredințat spre creștere și educare tatălui.
După pronunțarea sentinței respective minorul a fost inclus într-un program de consiliere psihologică ce a avut drept scop rezolvarea problemelor legate de acceptarea de către minor a pârâtului în rolul de autoritate paternă precum și stabilirea rolului bunicii materne cu privire la creșterea și educarea minorului.
În soluționarea cauzei, instanța a urmărit în principal respectarea principiului interesului superior al minorului reglementat de art. 6 lit. a din Lg. 272/2004, care are un rol primordial în raport cu celelalte drepturi ale copilului.
În cauză s-au aplicat disp. art. 6 lit. h din Lg. 272/2004 privind ascultarea opiniei copilului și luării în considerare a acesteia, drept care conferă minorului posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la măsura încredințării sau reîncredințării acestuia.
Măsura reîncredințării minorului în speța dedusă judecății a fost raportată în principal ia principiul respectării interesului superior al minorului, în raport cu situația concretă în care se află acest minor și care datorită problemelor legate de acceptarea ideii că pârâtul este tatăl său a fost necesară includerea acestuia într-un program special de evaluare psihologică.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați de către instanță s-a reținut situația specială în care s-a aflat minorul încă de la nașterea sa în sensul că acesta a perceput-o întotdeauna pe reclamantă în calitate de bunica maternă ca fiind mama sa și din acest motiv minorul i se adresa cu termenul "mamă".
Același minor își percepea mama ă ca fiind sora lui neavând practic reprezentarea în timpul vieții acesteia că de fapt este mama lui, iar reclamanta bunică.
Această situație specială a minorului a fost agravată și de faptul că filiația minorului față de tată a fost stabilită doar după decesul mamei, când pârâtul a introdus acțiunea de stabilire paternitate și s-a constat de către instanță că pârâtul este tatăl minorului.
Datorită acestei situații de fapt, pe fondul decesului mamei eam inorului, acesta a devenit un obiect de dispută între bunica maternă și tatăl, față de care minorul nu simte afecțiune.
Cu ocazia audierii martorilor propuși de către părțile litigante, instanța a reținut că starea de fapt a fost prezentată în mod diferit de către martorii propuși de reclamantă, în raport de martorii propuși de către pârât.
Astfel martorii reclamantei au precizat în depozițiile lor că pârâtul a fost dezinteresat de situația minorului care a fost crescut și educat de către bunica maternă, căreia minorul îi zicea mamă și de către mama sa ă pe care minorul o percepea ca fiind sora lui.
Aceiași martori au relatat că pârâtul nu s-a implicat în creșterea și educarea minorului că nu a avut o relație apropiată de acesta, de afecțiune și că doar după moartea mamei a introdus acțiune în justiție pentru a-1 recunoaște pe minor, practic la aproximativ 5 ani de la nașterea acestuia.
Din contră martorii propuși de către pârât au precizat că între minor și pârât exista o relație normală de filiație, chiar dacă aceasta nu era practic recunoscută din punct de vedere legal, și că din contră reclamanta a fost cea care i-a interzis pârâtului să aibă legături personale cu minorul, după moartea fiicei sale, cu care pârâtul a întreținut o relație de concubinaj, relație din care s-a născut minorul.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu concluziile referatelor de evaluare psihologică (atașate la filele 122-125) întocmite de către un specialist, instanța a reținut forța probantă superioară a acestor înscrisuri în speța de față, avându-se în vedere faptul că înscrisurile întocmite de către psihologul care s-a ocupat de caz au la bază o fundamentare bazată pe cercetare specifică în domeniul în care persoana în cauză a studiat, iar pe de altă parte specialistul respectiv a analizat și evaluat psihologic pe minor pe baza constatările percepute în mod direct spre deosebire de depozițiile martorilor care au perceput starea de fapt atât din relatările părților litigante cât și în raport cu vârsta acestora, gradul de cultură și alte criterii care pot fi subiective.
Prin programul în care minorul a fost implicat, realizat sub egida Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului G s-a urmărit să se stabilească rolul bunicii în creșterea și educarea acestuia, precum și rezolvarea problemelor legate de acceptarea tatălui.
Aceste raporturi de evaluare au fost realizate după data pronunțării sentinței civile 2737/08.05.2006 a Judecătoriei Târgu -J, prin care minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, sentință care a rămas definitivă și irevocabilă și în care s-a urmărit ca minorul să crească alături de tatăl său biologic.
Este adevărat că problema separării copiilor de părinții săi se ia în cazuri extrem de rare și în condițiile în care sunt impuse de anumite situații prin care s-ar putea pune în pericol grav sănătatea sau dezvoltarea minorului, însă în speța dedusă judecății acest aspect trebuie nuanțat și nu trebuie privit într-un mod rigid doar în litera legii, absolutizându-se principiul nonseparării copiilor de către părinții lor, principiu care-și găsește reglementarea în conținutul Convenției cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a în anul 1989, ratificată de România prin Lg. 18/1990.
Situația minorului - - este una cu totul specială care nu-și găsește tiparul în conținutul strict al principiului non separării copiilor de către părinții lor, deoarece minorul nu 1-a perceput niciodată pe pârât ca fiind tatăl său, de altfel legătura de filiație dintre cei doi fiind stabilită pe cale legală la aproximativ cinci ani de la nașterea minorului.
Martora a precizat în depoziția sa, atașată la fila 142 din dosar, situația tensionată în care 1-a văzut pe minor, după ce fusese încredințat spre creștere și educare tatălui, în sensul că minorul plângea și-i spunea acesteia că vine Poliția să-1 ia de lângă părinții săi și să-1 ducă la un străin.
În declarația martorului, atașată la fila 112 din dosar acesta a menționat că până la decesul mamei minorului pârâtul nu a afirmat niciodată că minorul este fiul său și nici în comunitatea în care locuiau părțile nu s-a auzit acest aspect.
Martorii și - au menționat că pârâtul a întreținut o relație de concubinaj cu fiica reclamantei, mama minorului, însă nu știu care este motivul pentru care pârâtul nu 1-a recunoscut pe minor la nașterea sa ci doar după decesul mamei minorului, cînd practic a fost scos afară din casă de către reclamantă.
Instanța a reținut că minorul - -, aflat la o vârstă fragedă a avut reprezentarea că bunica maternă este mama lui, iar când pârâtul a obținut hotărârea judecătorească prin care i-a fost încredințat acestuia spre creștere și educare, minorul a fost traumatizat cu atât mai mult cu cât pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești s-a apelat la forța coercitivă a statului prin prezența la fața locului a organului de executare însoțit de către organele de poliție.
Martorele propuse de către reclamantă au relatat starea de temere în care s-a aflat minorul când în comuna în care acesta locuia apăreau organele de poliție, acesta fiind speriat de faptul că o să vină să-1 ia de lângă reclamantă pe care o percepea ca fiind mama sa.
Deși s-a încercat de către psihologul care s-a ocupat de caz, doamna din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului G, apropierea minorului de către tată, aspect ce presupunea prezența atât a reclamantei cât și a pârâtului la evaluările realizate minorului, pârâtul nu s-a prezentat niciodată invocând motive legate de serviciu, așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul cauzei la filele 122-125.
Se reține de către psiholog în raportul final din data de 03.12.2007, realizat la solicitarea instanței, că acesta are o dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei, aspect fizic exterior curat, îngrijit, postură ordonată și o atitudine pozitivă pe participare.
Din punct de vedere psiho - afectiv și emoțional prezintă imaturitate, cu tulburări ușoare de conduită comportamentală, traduse prin retragere și absența comunicării în momentul când se simte în pericol de a părăsi mediul în care a crescut și care-i oferă siguranță, este atașat de bunica maternă, pe care o ascultă și o respectă.
S-a mai reținut faptul că obiectivele vizate pentru realizarea programului de consiliere a fost atinse în sensul că minorul știe că reclamanta este bunica maternă, iar mama biologică pe care o credea sora lui știe că a murit și că aceasta este mama lui
De asemenea minorul a acceptat prezența pârâtului, știe că este tatăl său biologic, cu care dorește să aibă relație de apropiere.
S-a concluzionat de către psiholog faptul că între minor și tatăl biologic nu există o relație de afecțiune singura relație de atașament a minorului este față de bunica maternă.
Cu ocazia audierii minorului de către instanță în ședința din Camera de Consiliu din data de 07.12.2007, acesta a menționat faptul că nu dorește să locuiască cu tatăl său, ci dorește să locuiască cu bunica maternă și nu știe dacă dorește să aibă legături personale cu tatăl său.
Și în fața instanței, în ședința din Camera de Consiliu minorul a avut o atitudine rezervată în sensul că îi era teamă să semneze declarația luată, cu toate că acesta știa să citească.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că în prezent, în interesul superior al minorului este ca acesta să locuiască împreună cu bunica maternă, de care este foarte puternic atașat aspect ce rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză însă în special din concluziile evaluării psihologice făcută de către o persoană pregătită în acest domeniu și implicit din declarația minorului care a fost audiat nemijlocit de către instanță.
De asemenea, s-a avut în vedere la luarea acestei măsuri, că de la moartea mamei minorului acesta a fost crescut și îngrijit de către bunica maternă, iar din constatările psihologului care 1-a evaluat rezultă că din punct de vedere fizic are o dezvoltare corespunzătoare, un aspect curat, îngrijit, situație constatată și de către instanță cu ocazia audierii minorului.
S-a apreciat de către instanță că și din punct de vedere educațional, reclamanta în calitate de bunică maternă poate oferi minorului o educate corespunzătoare având în vedere faptul că aceasta a fost asistentă medicală, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că minorul are rezultate bune la învățătură.
Situația creată prin încredințarea minorului tatălui spre creștere și educare presupune ruperea acestuia de mediul în care a crescut, având în vedere că pârâtul locuiește în comuna, jud. D, într-o casă corespunzător mobilată împreună cu mama acestuia - Mariora, aspect ce contravine disp. art. 6 lit. i din Legea 272/2004, care prevede dreptul copilului la asigurarea stabilității și continuității în îngrijire, creștere și educare.
Inclusiv raportul de evaluare psihologică, realizat la solicitarea instanței la data de 03.12.2007, scoate în evidență la minor tulburări ușoare de conduită comportamentală, traduse prin retragere și absența comunicării în momentul când se simte în pericol de a părăsi mediul în care a crescut și care-i oferă siguranță.
La reîncredințarea minorului instanța a avut în vedere și aspectul că reclamanta este în prezent pensionată și din acest motiv se poate ocupa de creșterea și educarea minorului, spre deosebire de pârât care este angajat în calitate de șofer la SC D Construcții SA, și care locuiește împreună cu mama acestuia numita - în vârstă de 85 de ani, persoană pe care minorul nu o cunoaște.
Din opțiunea minorului, care poate aprecia cel mai bine la care dintre cei doi dorește să locuiască, concluziile raportului de evaluare psihologică, celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei care dovedesc faptul că reclamanta poate oferi condiții materiale și garanții morale, pentru ai fi reîncredințat minorul spre creștere și educare, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că în prezent, în interesul superior al minorului este ca acesta să fie reîncredințat spre creștere și educare reclamantei, cu atât mai mult cu cât de la nașterea sa și până în prezent reclamanta s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, alături de mama ăam inorului, până la decesul acesteia, iar ulterior acestui eveniment până în prezent s-a ocupat singură, între cei doi legătura de afecțiune fiind foarte puternică.
Această soluție nu o îndreptățește pe reclamantă să nu-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul, iar în viitor între cele două părți litigante minorul să fie un motiv de dispută, această atitudine nefiind în interesul minorului ci din contră creându-i acestuia o traumă. Situația specială în care s-a aflat minorul în sensul că acesta nu-și cunoștea adevărații părinți a fost rezolvată de către psiholog, care în finalul programului de evaluare 1-a făcut pe minor să înțeleagă că de fapt reclamanta este bunica lui, că mama biologică a decedat, că aceasta nu-i era soră și că pârâtul este tatăl său.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul pârâtul invocând în motivele de apel că soluția instanței este fondată pe o motivare în totală contradicție cu dispozițiile legale în materie, neavându-se în vedere principiul non separării copilului de părinții săi, primordialitatea responsabilității părinților în exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești.
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrate, se constată de către tribunal că includerea minorului într-un program de consiliere psihologică a avut drept scop tocmai diminuarea dificultăților în recristalizarea raporturilor firești ce trebuie să se dezvolte între tată și copil, cu respectarea dreptului copilului de a menține relațiile cu celelalte rude ale sale, respectiv cu bunica maternă, iar prin acest program nu s-a dovedit că dezvoltarea fizică, morală sau intelectuală a minorului este primejduită prin conduita morală, socială, profesională a apelantului pârât, ca urmare a încredințării copilului tatălui său.
Rezultă din depozițiile martorilor - și că astfel de raporturi afective între apelant și minor au existat în timpul vieții mamei minorului, de vreme ce martorii au susținut că cei trei se comportau ca o familie, locuind și gospodărindu-se împreună, părinții și minorul petrecând perioade scurte de timp și în D la pârât. Aceeași martori au relatat că după decesul mamei minorului bunica maternă nu i-a mai permis apelantului să mai aibă legături personale cu minorul. Reține tribunalul că faptul că în prezent minorul nu manifestă un atașament deosebit față de tată, se datorează educației pe care intimata reclamantă i-a dat-o minorului și împiedicării tatălui să aibă legături cu copilul. Având în vedere că la această vârstă sinceritatea ar trebui să fie una din calitățile specifice copilului se apreciază de către tribunal că, opțiunea minorului de fi reîncredințate reclamantei poartă indubitabil amprenta influențelor acesteia.
Potrivit art. 30 din L 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, iar art. 31 din aceeași lege arată că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Aceste dispoziții legale se circumscriu principiilor care garantează și respectă drepturile copilului, respectiv cel referitor la primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea dreptului copilului, responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești. Unul dintre drepturile și libertățile civile ale copilului este enunțat de art. 8 din aceeași lege specială în care se precizează dreptul copilului de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit, crescut și educat de aceștia. Ori, așa cum rezultă din probe reclamanta a încercat să îngrădească acest drept al minorului, fiind necesară intervenția autorităților statului pentru stabilirea dreptului încălcat.
În același sens sunt și disp. art. 8 pct. 1 și pct. 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale conform cărora orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea făcând aplicarea disp. art. 44 alin 1 fam rap. la art. 42 alin 2 fam, deși nu s-a dovedit în nici un mod că s-au schimbat împrejurările avute în vedere anterior de către instanțe la pronunțarea sentinței civile nr.2737/2006, deciziei 571/2006 și deciziei 32/2007, hotărâri judecătorești în care s-a argumentat de ce interesul superior al minorului este de a fi încredințat tatălui.
Constatând că instanța de fond fără suport probator a reținut că s-au schimbat împrejurările avute anterior în vedere la încredințarea minorului tatălui și nici nu a arătat în ce constau actualele împrejurări și a aplicat greșit legea, în temeiul art. 296 cod proc. civ. tribunalul admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. în motivare, s-a arătat că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor art. 42 și 44 cod fam. și nu a avut în vedere interesul superior al copilului, a ignorat referatele de evaluare psihologică întocmite în cauză, declarațiile martorilor audiați și atașamentul copilului față de bunică.
S-a menționat că intimatul pârât refuză să participe la programul inițiat de DGASPC G în favoarea minorului, ceea ce dovedește încă o dată, dezinteresul acestuia față de copil, în plus, față de faptul că timp de 5 ani pârâtul nu a fost deloc interesat de soarta copilului, nu l-a văzut, nu a contribuit cu bani ori prin alte mijloace la creșterea și îngrijirea acestuia.
A i se schimba minorului mediul în care a crescut, a-l rupe de familie, de persoanele alături de care a locuit de la naștere și până în prezent și a-l duce într-un alt cadru familial, alături de persoane necunoscute, constituie o traumă pentru minor, cu consecințe negative pentru creșterea și îngrijirea acestuia.
S-a susținut că intimatul nu va putea niciodată să asigure minorului aceleași condiții de care beneficiază în prezent, alături de bunica paternă, ceea ce nu poate fi favorabil creșterii și dezvoltării sale.
La data de 10 septembrie 2008 intimatul - a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
La dosar au mai fost depuse: delegație avocațială, o caracterizare a recurentei, întocmită de conducerea Spitalului Orășenesc (locul actual de muncă al recurentei), concluzii scrise depuse de recurentă.
Curtea, verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă, constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a principiului interesului superior al copilului, principiu consacrat prin dispozițiile Legii nr. 272/2004 și care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Se constată, de asemenea că, prin hotărârea pronunțată de instanța de apel, s-a respectat, de asemenea, dreptul copilului de a crește alături de părinții săi, respectiv, alături de singurul părinte rămas în viață, consacrat prin dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 272/2004 precum și dispozițiile art. 8 pct. 1 și 2 cin potrivit cărora nu este admis amestecul autorităților publice în respectarea dreptului la viața privată și de familie.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 42 cod fam. fac referire la încredințarea copiilor minori unuia dintre părinți, odată cu pronunțarea divorțului iar art. 103 cod fam. fac referire ladreptul părințilorde a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept, nefiind aplicabile în speța dedusă judecății ce are ca obiect cererea bunicii materne de a-i fi reîncredințat minorul rezultat din relația pârâtului cu fiica sa care este, în prezent, decedată.
Susținerile recurentei potrivit cărora copilul ar putea fi afectat, punându-i-se în pericol dezvoltarea fizică, mentală, spirituală și morală, prin luarea sa din mediul în care a crescut de la naștere și până în prezent, prin separarea sa de persoanele față de care a trăit și a dezvoltat relații de atașament și luarea sa în domiciliul tatălui, în care nu a locuit niciodată, alături de persoane străine și care nu manifestă un interes real față de persoana copilului, ar putea constitui temei al sesizării serviciului public pentru a se lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc urmând ca, în situația în care se constată că sunt motive temeinice, să se instituie una dintre măsurile de protecție specială a copilului prev. de art. 55 din Legea nr. 272/2004.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 312 cod pr. civ. se va respinge recursul ca nefondat, menținându-se, ca temeinică și legală hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta domiciliată în comuna, sat J, jud. G, împotriva deciziei nr. 220 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - domciliat în comuna, sat, jud. D și intimata G cu sediul în tg. J,- bis, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red. jud. /2 ex./12 noiembrie 2008
jud. apel.
jud. fond
20 Octombrie 2008
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Ligia Epure, Elena Stan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Craiova
