Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - bunuri comune -
(Număr în format vechi 155/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
I8NSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 171
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
***************************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinet individual avocat - S,-, județul O, împotriva deciziei numărul 28 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în S, str. -,. 32,.A,. 39, județul O, intimații - intervenienți, toți cu domiciliul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata - reclamantă, personal și asistată de avocat, lipsind recurentul - pârât, intimații - intervenienți,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac pe care a soluționat-o în cauză Tribunalul O l t, dacă era legal investit cu un apel sau cu un recurs, ca motiv de ordine publică potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
Avocat pentru intimata reclamantă arată că, având în vedere faptul că această cauză este la al doilea ciclu procesual și faptul că se aplică legea de la momentul la care a fost introdusă acțiunea, consideră că Tribunalul Olta judecat corect în apel și acum Curtea de Apel urmează să judece cauza în recurs.
Instanța, pune în discuție faptul că valoarea obiectului litigiului, valoare care potrivit art. 18 alin. 1 cod procedură civilă se stabilește la momentul acțiunii, rămâne neschimbată chiar dacă cu privire la acea valoare intervin modificări, iar acea valoare determină competența pe tor parcursul dosarului.
Avocat consideră: Curtea de APEL CRAIOVA este legal investită cu judecarea recursului dat fiind faptul că tribunalul trebuia să judece în apel raportat la valoarea obiectului litigiului care este de peste 1 miliard lei, încă de la promovarea acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursului declarat;
Prin sentința civilă nr. 4939/2.l0.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina in dosarul nr. 9723 /3ll/2006, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul reclamant și intervenienții, și.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
S-a constatat că părțile au dobândit in timpul căsătoriei un apartament cu 2 camere și dependințe situat în S- A,.32,..9 județul O, bunuri mobile și de uz casnic, suma de 55.673.000 lei ROL din care 28.000.000 lei ROL a fost ridicată de reclamanta pârâtă, drept de creanță asupra imobilului situat in comuna jud. D, compus din 2 dormitoare, o sufragerie, baie, bucătărie și hol edificat pe terenul intervenientei, în echivalent valoric egal cu contravaloarea materialelor și al manoperei în regie proprie în valoare de 20.590 lei. Total valoare masă partajabilă - l08.085 lei.
A stabilit cota ideală de 40 % pentru reclamanta pârâtă și de 60 % pentru pârâtul reclamant la dobândirea bunurilor comune.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie prin formarea și atribuirea de loturi după cum urmează:
Lotul nr. l în valoare de 43.234 lei s-a atribuit reclamantei pârâte și cuprinde următoarele bunuri: un recamier - 320 lei, un video - 200 lei, un tablou în ulei l50 lei, 2 șifoniere cu module 480 lei, covor persan 3/l,9 - l20 lei, mobilă de bucătărie cu masă și 2 scaune - 2l0 lei, 20 cutii gresie și faianță - 432 lei, un set persan pentru pat (cuvertură, față masă, ) 200 lei, mașină de cusut portabilă - 90.000 lei, 7 bibelouri l40 lei, butelie aragaz cu ceas l00 lei, apartament cu 2 camere și dependințe situat in S- A,.32,.. 9,în valoare de 74.3l0 lei, suma de 2800 lei, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 79.552 lei.
Lotul nr.l va plăti sultă lotului nr. 2 suma de 36.3l8 lei.
Lotul nr. 2 in valoare de 64.85l lei s-a atribuit pârâtului reclamant și cuprinde următoarele bunuri: o masă metalică - 50 lei, o masă suport TV - l50 lei, un TV color 400 lei, galerie 2,2 ml in valoare de 30 lei, perdea 2,2 /2,7 - 50 lei, lustră cu 3 brațe 42 lei, frigider Arctic 500 lei, 3 scaune metalice - l44 lei, un aragaz cu 3 ochiuri și cuptor 2l0 lei, fotoliu extensibil 250 lei, galerie l,7 ml - 20 lei, perdea l,7/2,7 ml - 40 lei, mobilă 4 corpuri cu module - 750 lei, recamier plus 2 fotolii și măsuță de mijloc 490 lei, o masă de l2 persoane cu 6 scaune tapițate - 240 lei, 23 cutii gresie și faianță 496 lei, covor roșu 2,4/3,6 - 240 lei, galerie 2,9.- 40 lei, perdea 2,9 /2,9 - 50 lei, tablou în ulei 50 lei, oglindă ovală italiană - l00 lei, radio casetofon - 200 lei, set persan de pat - 200 lei, lustră sticlă cu 5 brațe - 54 lei, fier de călcat 60 lei, 6 bibelouri l20 lei, un TV alb negru l00 lei, suma de 2767 lei- drept de creanță asupra imobilului situat in comuna,jud.D compus din 2 dormitoare, sufragerie, baie, bucătărie și hol, edificat pe terenul intervenientei in echivalent valoric egal cu contravaloarea materialelor și al manoperei în regie proprie, valoarea totală a bunurilor atribuite fiind de 28.533 lei.
Lotul nr. 2 va primi sultă de la lotul nr. l suma de 36.3l8 lei.
S-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de intervenție formulată de intervenienții, și, invocată din oficiu.
S-a anulat cererea de intervenție formulată de intervenienții, și ca insuficient timbrată.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere încheierea de admitere in principiu din l6.0l.2007 prin care s-a admis în parte și în principiu cererea principală formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâtului reclamant, și în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu, și, a admis în parte și in principiu cererea reconvențională constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament cu 2 camere și dependințe situat in S- A,. 32,.. 9 jud O,bunuri mobile și de uz casnic, suma de 55.673.000 lei ROL, din care 28.000.000 lei a fost ridicată de reclamantă pârâtă, drept de creanță asupra imobilului situat în comuna jud D compus din 2 dormitoare, sufragerie, baie bucătărie și hol, edificat pe terenul intervenientei în echivalent valoric egal cu contravaloarea materialelor și al manoperei în regie proprie.
S-a stabilit cota ideală de 40 % pentru reclamanta pârâtă și de 60 % pentru pârâtul reclamant la dobândirea bunurilor comune și s-a dispus numirea experților pentru identificare, evaluare și propuneri de lotizare a bunurilor reținute la masa partajabilă. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu s-a arătat că instanța se va pronunța odată cu fondul.
Instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la 28.02.l978, iar prin sentința civilă nr.4l00/6.l0.2004 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul 5407/2004, căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț.
În ceea ce privește bunurile mobile dobândite in timpul căsătoriei, instanța a reținut la masa de partaj bunurile recunoscute de părți la interogatoriu, reclamanta pârâtă necontestând sentința civilă nr. 2646/20.04.2005 iar pârâtul reclamant criticând în recurs doar valoarea reținută de expert privind unele din aceste bunuri mobile.
S-a reținut că ambele părți au cerut introducerea la masa comună a depozitului bancar in sumă de 55.673.000 lei (ROL), cu privire la care instanța a reținut că la data de l4.04.2004, în contul pârâtului reclamant exista suma de 55.673.000 lei ROL, conform extrasului de cont depus la dosar, din care numitul - fiul părților, a ridicat suma de 28.000.000 lei ROL la 2l.o4.2004, conform extrasului de cont, pe care a cheltuit-o împreună cu reclamanta pârâtă și care trebuie adusă la masa de partaj ca și diferența de 28.675.000 lei ROL, sumă ce se prezumă că este bun comun și care a rămas la dispoziția pârâtului reclamant.
Instanța nu a reținut la masa de partaj suma de 23.000.000 lei cerută de pârâtul reclamant deoarece acesta nu a făcut dovada că a fost sustrasă de către pârâta reclamantă împreună cu fiul său și nici bijuteriile din aur de 50 grame, întrucât nu s-au administrat dovezi în acest sens.
În ceea ce privește construcția edificată în comuna jud.D instanța a reținut că aceasta a fost construită pe terenul proprietate al intervenientei, părțile recunoscând acest fapt, iar autorizația de construire nr. 2 /5.07.l999 este emisă pe numele intervenientei.
Din probele administrate, respectiv depozițiile martorilor care au lucrat la imobil și înscrisurilor privind achiziționarea materialelor de construcție, instanța a reținut că manopera construcției edificată în regie proprie, a fost suportată de soț.
În temeiul dispoz. art.488 și 494 cod civil, instanța a reținut că soții au construit pe terenul intervenientei cu acordul acesteia, fiind deci de bună credință, astfel încât au dobândit un drept de creanță în echivalentul valoric al materialelor și al prețului muncii, construcția fiind edificată în regie proprie.
In ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, instanța de fond a constatat că ambele părți au realizat venituri și au contribuit prin muncă proprie la dobândirea bunurilor, însă veniturile pârâtului reclamant au fost permanent superioare celor realizate de reclamanta pârâtă, aceste venituri reprezentând sursa principală de finanțare a dobândirii bunurilor.
S-a mai reținut că nici in cererea principală și nici in cererea reconvențională, nu s-a invocat un eventual pasiv al comunității.
Ca urmare a efectuării rapoartelor de expertiză dispuse de instanță, părțile nu au formulat obiecțiuni privind expertizarea bunurilor mobile, instanța a dispus cu privire la raportul de expertiză tehnică construcții, ca expertul să precizeze în echivalent valoric contravaloarea materialeoor și manoperei in regie proprie, fiind depusă completarea la raportul de expertiză ce a stabilit valoarea apartamentului ca fiind de 74.3l0 lei, și contravaloarea materialelor și a manoperei in regie proprie la imobilul din comuna, jud D, ca fiind de 20.590 lei.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie prin formarea și atribuirea de loturi având în vedere dispoz. art 728 cod civil și art.30 alin.l fam.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - criticând atât sentința cât și încheierea de admitere in principiu.
Apelanta a considerat atât IAP cât și sentința ca netemeinice și nelegale, întrucât s-a reținut o cotă diferențiată la dobândirea bunurilor, analizând numai înscrisuri depuse la dosar din care rezultă că scriptic, veniturile pârâtului reclamant au fost mai mari, fără a se avea în vedere că toate bunurile supuse partajării au fost dobândite în timpul căsătoriei încheiate in anul l978, din care a rezultat l copil, nu s-a ținut cont de faptul că reclamanta deși salariată a depus muncă în gospodărie și pentru creșterea și îngrijirea copilului care în prezent este major.
O altă critică a vizat stabilirea valorii de circulație a imobilului edificat de către reclamantă și pârât pe terenul intervenientei, mama pârâtului, din comuna, jud. Astfel s-a criticat valoarea imobilului reținută de instanță arătându-se că s-a greșit mai întâi atunci când s-a apreciat că valoarea dreptului de creanță ce urma să fie inclus în masa partajabilă este egal doar cu contravaloarea manoperei și a materialelor înglobate în construcție, solicitându-se modificarea IAP - ului și sentinței, în sensul de a se include în masa de partaj drept contravaloare a dreptului de creanță, valoarea de circulație a imobilului din comuna, jud.
O altă critică a avut în vedere contravaloarea materialelor și manoperei înglobată în imobilul din comuna, jud.D, susținându-se că, calculele efectuate de expert sunt eronate, întrucât prețurile la materialele de construcții a crescut de până la l5 ori, iar coeficientul de inflație a fost foarte mic.
Împotriva sentinței și încheierii de admitere in principiu a declarat recurs intimatul - criticându-le ca netemeinice și nelegale.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut cota de 60 % în favoarea sa, numai la dobândirea apartamentului, și nu la dobândirea tuturor bunurilor supuse partajului, că valoarea de 74.3l0 lei a apartamentului este nerealistă, și a solicitat atribuirea apartamentului în lotul său.
Cu privire la imobilul din comuna, jud D, s-a susținut că în mod nelegal s-a reținut la masa de partaj dreptul de creanță al soților, întrucât din probele administrate a rezultat că pârâta nu și-a adus nici un aport financiar sau de altă natură, întrucât este pensionată din anul 2000, iar o parte din materialele de construcție provin de la demolarea altor clădiri din curtea mamei sale.
S-a mai susținut că în mod nelegal s-a reținut la masa de partaj suma de 55.673.000 lei rol, depozit bancar, fiind trecut în lotul reclamantei suma de 2800 lei, iar în lotul intimatului 2767 lei, întrucât această sumă trebuia reținută în lotul reclamantei, având în vedere P - ul pronunțat la data de 20.04.2005, în dosarul 5426/2004.
Tribunalul prin încheierea din l2.02.2008 a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs, având în vedere dispoz art. 282 și 282/l întrucât valoarea masei partajabile este de peste l miliard lei.
Prin decizia nr. 28 din 12 februarie 2008 Tribunalul Olta admis apelul reclamantei, domiciliată în S, str. -, -.32,. A,.39,Județul O,împotriva sentinței civile nr. 4939 din 02.10.2007, și a Încheierii de Admitere în Principiu din l6.0l.2007, pronunțate de Judecătoria Slatina în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în S, str. -, -.32,. A,.39, Județul O și intimații intervenienți, domiciliați în comuna, Județul D, domiciliată în, Județul, intervenientă, domiciliată în, Județul D, a schimbat sentința și Încheierea de Admitere in Principiu în sensul că a reținut cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune de câte pentru fiecare.
A stabilit, valoarea loturilor la câte 54.042,5 lei, fiecare urmând ca lotul nr. să plătească locului nr. 2 sub formă de sultă suma de 25.509,5 lei.
A menținu restul dispozițiilor sentinței 4939/2.10.2007 și IAP din 16.2007.
A respins apelul pârâtului, domiciliat în S, str. -, -.32,. A,. 39, Județul O, ca nefondat.
A fost obligat apelantul pârât la l0 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit prin încheierea de admitere in principiu din l6.0l.2007, că reclamanta pârâtă a avut o contribuție de 40 %, iar pârâtul reclamant de 60 %, reținând pe de o parte că ambele părți au realizat venituri și au contribuit prin muncă proprie la dobândirea bunurilor, iar pe de altă parte a precizat că analizând carnetele de muncă și cuponul de pensie, prezentat de reclamanta pârâtă, reținând că veniturile pârâtului reclamant au fost permanent superioare celor realizate de reclamanta pârâtă, fără a preciza diferența efectivă de salarii, constatând în final că, începând cu data de 20.l2.2000 reclamanta pârâtă s-a pensionat medical, dar munca sa in domiciliul constituie o contribuție la dobândirea bunurilor comune, contribuție care se adaugă la suma primită cu titlu de pensie. Procedând în acest mod, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, și a stabilit eronat cotele de contribuție ale celor doi soți la dobândirea bunurilor comune.
Conform practicii constante, instanța chemată să hotărască asupra întinderii cotelor părți, a ținut seama de contribuția efectivă a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea bunurilor supuse partajului, fiind posibilă stabilirea de cote inegale. Că aceste cote de contribuție se determină nu numai în funcție de aportul material la achiziționarea bunurilor comune, indicat de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soți, sau a altor mijloace materiale ci și de munca prestată în gospodărie și cea depusă pentru creșterea copiilor( Secția civilă - decizia nr. 907/l993; Tribunalul Suprem - Secția civilă -decizia l738/l978; Tribunalul Suprem Secția civilă - decizia 753/l980).
În raport de aceste principii statuate în practica judiciară, Tribunalul a apreciat că instanța de fond s-a axat în principal strict pe nivelul veniturilor scriptice ale fiecăruia dintre soți, fără a ține cont și de celelalte aspecte, respectiv existența căsătoriei în perioada l978 - 2004, aportului adus de reclamantă în perioada căsătoriei constând în munca și întreținerea gospodăriei și creșterea copilului, a faptului că aceasta a fost încadrată în același loc de muncă cu al intimatului,( Grupul de Șantiere Montaje ) și a avut salariu aproape identic - așa cum rezultă din mențiunile din carnetele de muncă ale părților, iar bunurile supuse partajului, au fost dobândite în perioada căsătoriei, pensionarea reclamantei intervenind în 20 decembrie 2000, în urma unui accident de muncă așa cum rezultă din decizia ll55/20 decembrie 2000.
Toate aceste aspecte, confirmă faptul că reclamanta și-a adus în egală măsură contribuția la dobândirea bunurilor comune, cu soțul pârât, neexistând diferențe semnificative între veniturile realizate de aceștia, astfel încât, se justifică stabilirea unei cote egale de contribuție, respectiv de câte l/2 pentru fiecare.
Cu privire la celelalte critici formulate de apelanta - s- reținut că sunt neîntemeiate, întrucât la pronunțarea sentinței și IAP, instanța de fond a avut în vedere decizia nr. l089/3 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul l498/C/2006, stabilind dreptul de creanță al soților în conformitate cu dispoz. art. 493 și 494 cod civil, cu raportare la dispoz. art 488 cod civil, reținându-se în mod corect că soții au construit pe terenul intervenientei cu acordul acesteia, fiind de bună credință, și au dobândit un drept de creanță în echivalentul valoric al materialelor și al prețului muncii, construcția fiind edificată în regie proprie.
Criticile cu privire la valoarea stabilită de către expert privind materialele și manopera înglobată în imobilul din comuna, sunt neîntemeiate, întrucât în raportul de expertiză fila 73 - completat cu raportul aflat la fila ll4, s-a stabilit contravaloarea materialelor și al manoperei în regie proprie, în conformitate cu înscrisurile existente în dosar, privind achiziționarea materialelor ( filele 46-55 dosar fond 5426/2004), constatările la fața locului ale expertului, raportat la coeficienții de inflație comunicați de
Cu privire la suma de 55.673.000 lei rol - depozit bancar - reținut la masa partajabilă, s-a apreciat că instanța de fond a procedat corect prin reținerea întregii sume la masa comună, având în vedere dovezile administrate în cauză respectiv extrasele de cont din care a rezultat existența sumei la data de l4.o4.204, în contul pârâtului reclamant, și extragerea ulterioară la 2l.04.2004 a sumei de 28.000.000 lei rol care a fost reținută în lotul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat și timbrat apelantul pârât, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
Criticile sunt în esență următoarele: 1. instanța de apel în mod greșit a reținut cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului; 2. soluția este nelegală în raport cu nemotivarea repartizării apartamentului în lotul reclamantei; 3. greșita confirmare a raportului de expertiză privind evaluarea apartamentului la suma de 74.000 lei, mult sub prețul real al pieței; 4. nelegala atribuire în lotul recurentului a dreptului de creanță al soților privind imobilul din com. edificat pe terenul mamei recurentului - intervenienta; 5. în mod greșit, nu s-a reținut în lotul recurentului suma de 5.563 lei, pe care reclamanta și fiul acesteia și-au însușit- în mod abuziv.
Recursul de față este fondat și se va admite ca atare, dar pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Acțiunea de partaj bunuri comune a fost promovată la data de 6 mai 2004, așa cum rezultă din rezoluția de primire a cererii, existentă la fila 1 dosar fond 5426/2004.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta enumeră bunurile ce fac parte din masa de împărțit, dar nu le prețuiește, potrivit disp. art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, arătând care este regimul juridic al anexei la casa bătrânească, solicitând la masa de împărțit și 43 de cutii de gresie, dar și o cotă de contribuție mai mare, iar nu egală cu cea a reclamantei.
Nici pârâtul nu prețuiește vreun bun din cele solicitate la masa de împărțit, iar instanța nu a cerut părților precizarea valorii bunurilor solicitate la masa de împărțit, în raport și cu dispozițiile legale prev. de art. 3 lit. c teza II din Legea 147/1996 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora separat de taxa judiciară de timbru fixă, dacă părțile contestă valoarea, drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată.
În cauză s-a pronunțat încheiere de admitere în principiu la data de 24 ian. 2005, iar sentința pe fond s-a pronunțat la data de 29 aprilie 2005, după ce anterior s-a dispus evaluarea bunurilor mobile și imobile, inclusiv dreptul de creanță, solicitate potrivit IAP, valoarea totală a masei partajabile fiind stabilită la sub 1 miliard de lei (ROL).
În atare condiții, această valoare este ulterioară ca moment celui introducerii acțiunii, respectiv la aproximativ 1 an, astfel că probabilitatea de a fi mai mică decât cea care ar fi fost prețuită de părți la debutul procedurii, nu poate fi luată în calcul, având în vedere devalorizarea monedei naționale și cel puțin dinamica prețurilor pe piața imobiliară, în sensul creșterii permanente a acestora.
Acesta este și motivul pentru care, prin decizia civilă nr. 138 din 24 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosar nr. 159/MF/2006, s-a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 35 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt - în primul ciclu procesual, în dosar nr. 4191/2005, prin carte se admiseseapeluldeclarat de pârâtul, împotriva 2646 din 29 aprilie 2005 Judecătoriei Slatina și se dispusese desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin această decizie, Curtea de Apel a casat decizia tribunalului și a trimis cauza aceluiași tribunal, pentru soluționarea în recurs a căilor de atac declarate, având în vedere că valoarea masei partajabile, deci a obiectului litigiului, era sub 1 miliard de lei (ROL), fiind aplicabile disp. art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă și incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, reținându-se greșita calificare a căii de atac și - ca urmare, soluționarea acesteia în complet de doi judecători, iar nu de trei judecători, potrivit normelor legale imperative de organizare judiciară.
În rejudecare, Tribunalul Olta soluționat potrivit deciziei de casare, calea de atac declarată ca fiind recurs, pronunțând în acest sens decizia civilă nr. 1089 din 3 iulie 2006 în dosar 1498/C/2006, prin care s-a admis recursul declarat de pârât, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de intervenienți, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, derulându-se astfel al doilea ciclu procesual, așa cum a fost arătat în precedent.
Or, în lipsa unei cereri de complinire a masei partajabile cu vreun bun a cărui valoare adiționată la valoarea inițială a masei partajabile să conducă la o valoare totală de referință a obiectului litigiului mai mare de 1 miliard lei (ROL), nu se poate susține, (prin simpla reluare a procesului și doar printr-o nouă evaluare - prin reactualizare, realizată de această dată, la aproape 3 ani de la data promovării acțiunii, care stabilește o creștere a valorii de circulație a bunurilor, explicabilă așa cum s-a arătat mai sus), că în cauză calea de atac nu mai este recursul, așa cum s-a stabilit irevocabil prin decizia Curții de Apel, ci apelul.
Potrivit celor enunțate în precedent valoarea obiectului litigiului se stabilește prin cererea introductivă de instanță, potrivit disp. art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, dar și art. 2 alin. 3 din Legea 146/1997.
În măsura în care părțile contestă o asemenea prețuire, sau instanța socotește că aceasta nu este reală, fiind derizorie, dar și din perspectiva disp. art. 3 lit. c teza finală din Legea 146/1997, în vederea respectării riguroase a disp. legale privind timbrajul, poate dispune o eventuală evaluare prin expertiză a bunurilor.
Or, în cauză, în condițiile în care aceste etape nu au fost parcurse, în mod judicios s-a stabilit ca valoare de referință a determinării valorii obiectului litigiului, suma stabilită prin expertiză în primul ciclu procesual, ca fiind sensibil egală cu cea care ar fi fost stabilită fie de părți, fie de instanță prin expertiză anterior IAP, în caz de contestare.
În aceste condiții, precum și din interpretarea disp. art. 18 ind. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valoriiaceluiașiobiect, rezultă că orice modificare ulterioară a valorii obiectului litigiului față de cea corespunzătoare momentului investirii, nu poate conduce nici la schimbarea competenței în primă instanță (ceea ce nu este cazul în speță, întrucât judecătoria are plenitudine de jurisdicție în primă instanță în materie de partaje indiferent de valoare), nici la modificarea căii de atac stabilită o singură dată în funcție tot de valoarea de la momentul investirii cu litigiul propriu-zis.
De asemenea, această concluzie este valabilă și în contextul în care la data pronunțării în primă instanță asupra litigiului a cărui valoare a obiectului odată stabilită, chiar dacă fluctuează, nu poate conduce la fluctuații în accesul la o cale de atac sau alta, erau în vigoare disp. art. 282 ind. 1 și 678 ind. 8 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate în procedura împărțelii judiciare sunt supuse căii de atac, apel sau recurs, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
Prin urmare, prețuirea făcută de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau stabilirea valorii bunurilor printr-o expertiză, în caz că există dubii sau contestări, reprezintă o componentă intrinsecă a obiectului litigiului, ca element al cadrului procesual fixat, fiind absolut necesară dintr-o triplă perspectivă: stabilirea competenței în primă instanță (inaplicabilă în cauză, așa cum s-a arătat), stabilirea taxei de timbru (problema reactualizărilor este o altă chestiune) și stabilirea căii de atac.
Or, cum prețuirea - în considerarea celor mai sus arătate, se face o singură dată, neexistând nicio dispoziție procedurală care să reglemeteze o nouă prețuire a aceluiași obiect, calea de atac în cauză este recursul, așa cum s-a stabilit anterior și prin decizia civilă nr. 138 din 24 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosar nr. 159/MF/2006.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuți părților această împrejurare în baza art. 306 alin. 2.pr.civ. ca motiv de ordine publică, având în vedere valoarea obiectului litigiului, calificarea căii de atac promovată împotriva sentinței și, pe cale de consecință, compunerea legală a completului, în raport cu dispozițiile art. 2821.pr.civ. și art. 54 alin. 2. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la loo.ooo lei (1 miliard lei - ROL), în materie civilă, potrivit disp. art. 2821.pr.civ, în vigoare la data pronunțării sentinței.
O hotărâre judecătorească dată fără drept de apel este supusă recursului, potrivit art. 299 alin. 1 cod procedură civilă.
Prin urmare, sentința și IAP nu erau supuse apelului, ci recursului potrivit art. 299 alin. 1.pr.civ. urmând ca tribunalul să soluționeze această cale de atac potrivit art. 2 pct. 3.pr.civ. în compunere de 3 judecători, conform art. 54 alin. 2. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Toate aceste dispoziții legale conțin norme cu caracter imperativ, a căror nesocotire afectează de nelegalitate hotărârea pronunțată.
motivele de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 1 și 5.pr.civ. urmând ca în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II și art. 312 alin. 3 teza II, să se admită recursul, să se caseze decizia și să se trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare în recurs.
în examinare a motivului de ordine publică pus în discuția părților din oficiu, în acest recurs formal, conduce la inutilitatea analizării celorlalte critici formulate de recurent și care vizează exclusiv fondul cauzei, această analiză fiind atributul exclusiv al instanței de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei numărul 28 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimații - intervenienți,.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare în recurs Tribunalului O l
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.TR/4 ex
24.07.2008
Jud.apel
Jud.fond
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 254/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. → |
|---|
