Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 146
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, cu domiciliul ales la cabinet avocat " " cu sediul în I,-, -. 2,. 14, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 210/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2008, când s-a constatat că, grefierul de ședință care a participat la dezbaterile cauzei asupra fondului se află în concediul de odihnă, motiv pentru care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2121/5.10.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -au dispus următoarele:
Admite in parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat in P, str. -, -,. A, 11, județul I, si cu domiciliul ales in comuna, județul I, in contradictoriu cu pârâta, domiciliată in P, str. -, - 5, județul I.
Constată ca in timpul căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri, valoarea totala a bunurilor supuse partajului fiind de -,685 lei:
1. imobilul apartament situat in P, str. -, -,. A, 11, județul I, compus din 2 camere si dependințe in valoare de 87.500 lei
2. un garaj, construcție provizorie, edificata in baza autorizației de construire nr. 271/09.11.1995, compus din beci, cameră de garare si etaj - in valoare de 5965 lei
3. un autoturism Super, cu serie motor UA 09156, capacitate cilindrică 1390 cmc - in valoare de 8666 lei
4. un autoturism 1300, capacitate cilindrică 1289 cmc, serie motor - - in valoare de 705 lei
5. mobilă bucătărie - in valoare de 200 lei
6. o masă, 9 scaune - in valoare de 0,23 lei
7. o mașină de spălat marca - in valoare de 0,3 lei
8. un aragaz - in valoare de 2,5 lei
9. un frigider marca Arctic - in valoare de 200 lei
10. un congelator Arctic-in valoare de 250 lei
11. un televizor alb negru marca - in valoare de 100 lei
12. un televizor color marca - in valoare de 100 lei
13. o masă pentru telefon - in valoare de 0,03 lei
14. două telefoane fixe - in valoare de 0,3 lei
15. 25 ml perdea -in valoare de 0,3 lei
16. un cuier - in valoare de 0,2 lei
17. 3 casetofoane defecte - in valoare de 0,3 lei
18. un dulap vechi - in valoare de 0,5 lei
19. un recamier vechi - in valoare de 0,5 lei
20. o mochetă in valoare de 0,2 lei
21. 3 lustre - in valoare de 0,06 lei
22. 2 oale inox, 3 oale emailate - in valoare de 0,035 lei
23. mobilă sufragerie - in valoare de 1,2 lei
24. o masă pentru televizor - in valoare de 0,03 lei
25. un recamier, două fotolii - in valoare de 0,1 lei
26. un covor persan - in valoare de 50 lei
27. un tablou - in valoare de 0.05 lei
28. 8 pături - in valoare de 0,62 lei
29. 9 prosoape, 6 lenjerii de pat - in valoare de 0,23 lei
Constată că la dobândirea bunurilor reclamantul a avut o contribuție de 80%, iar pârâta o contribuție de 20 %.
Dispune sistarea stării de codevălmășie in următoarea modalitate:
Atribuie reclamantului următoarele bunuri:
1. un garaj, construcție provizorie, edificata in baza autorizației de construire nr. 271/09.11.1995, compus din beci, cameră de garare si etaj - in valoare de 5965 lei
2. un autoturism Super, cu serie motor UA 09156, capacitate cilindrică 1390 cmc - in valoare de 8666 lei
3. un televizor alb negru marca - in valoare de 100 lei
4. o mașină de spălat marca - in valoare de 0,3 lei
5. un dulap vechi - in valoare de 0,5 lei
6. un recamier vechi - in valoare de 0,5 lei
7. o masă pentru telefon - in valoare de 0,03 lei
Valoarea totala bunurilor atribuite reclamantului este de 14732,33 lei.
Atribuie paratei următoarele bunuri:
- imobilul apartament situat in P, str. -, -,. A, 11, județul I, compus din 2 camere si dependințe in valoare de 87.500 lei
- un autoturism 1300, capacitate cilindrică 1289 cmc, serie motor - - in valoare de 705 lei
- mobilă bucătărie - in valoare de 200 lei
- o masă, 9 scaune - in valoare de 0,23 lei
- un aragaz - in valoare de 2,5 lei
- un frigider marca Arctic - in valoare de 200 lei
- un congelator Arctic-in valoare de 250 lei
- un televizor color marca - in valoare de 100 lei
- două telefoane fixe - in valoare de 0,3 lei
- 25 ml perdea -in valoare de 0,3 lei
- un cuier - in valoare de 0,2 lei
- 3 casetofoane defecte - in valoare de 0,3 lei
- o mochetă in valoare de 0,2 lei
- 3 lustre - in valoare de 0,06 lei
- 2 oale inox, 3 oale emailate - in valoare de 0,035 lei
- mobilă sufragerie - in valoare de 1,2 lei
- o masă pentru televizor - in valoare de 0,03 lei
- un recamier, două fotolii - in valoare de 0,1 lei
- un covor persan - in valoare de 50 lei
- un tablou - in valoare de 0.05 lei
- 8 pături - in valoare de 0,62 lei
- 9 prosoape, 6 lenjerii de pat - in valoare de 0,23 lei
Valoarea totală a bunurilor atribuite paratei este de 89011,355 lei.
Dispune ca parata să plătească reclamantului pentru egalizarea
loturilor suma de 68262,618 lei cu titlu de sulta.
Compensează cheltuielile de judecata făcute de ambele părți in raport de cotele de proprietate ale acestora. Obligă parata să plătească reclamantului sume de 190 cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Părțile s-au căsătorit la 9 mai 1977 iar prin sentința civilă nr. 240 din 11.02.2005 pronunțată de Judecătoria Pașcani in dosarul nr. 2070/2004 a fost declarata desfăcuta căsătoria, sentința fiind irevocabila.
Bunurile comune deduse împărțelii sunt recunoscute de către parata, cu excepția sumei de 21.000 USD contestată de aceasta ca făcând parte din masa partajabilă.
Astfel, instanța urmează a retine ca masa partajabila se compune din următoarele bunuri:
1. imobilul apartament situat în P, str. -, -,. A, 11, județul I, compus din 2 camere si dependințe
2.un garaj, construcție provizorie, edificata in baza autorizației deconstruire nr. 271/09.11.1995, compus din beci, cameră de garare si etaj
2. un autoturism Super, cu serie motor UA 09156, capacitate
cilindrică 1390 cmc
3. un autoturism 1300, capacitate cilindrică 1289 cmc, serie motor -
4. mobilă bucătărie
5. o masă, 9 scaune
6. o mașină de spălat marca
7. un aragaz
8. un frigider marca Arctic
9. un congelator Arctic
10. un televizor alb negru marca
11. un televizor color marca
12. o masă pentru telefon
13. două telefoane fixe
14. 25 ml perdea
15. un cuier
16. 3 casetofoane defecte
17. un dulap vechi
18. un recamier vechi
19. o mochetă
20. 3 lustre
21. 2 oale inox, 3 oale emailate
22. mobilă sufragerie
23. o masă pentru televizor
24. un recamier, două fotolii
25. un covor persan
26. un tablou
27. 8 pături
28. 9 prosoape, 6 lenjerii de pat
La stabilirea caracterului de bun propriu al bunurilor dobândite de părți in timpul căsătoriei, instanța avut în vedere disp. art. 30 din codul familiei, si in considerarea dispozițiilor art. 31 lit. c din codul familiei a apreciat ca nefăcând parte din aceasta categorie articolele de vestimentație indicate în cuprinsul cererii de chemare in judecata.
In privința sumei de 21.000 USD care pretinde reclamantul ca se impune a fi inclusă in masa partajabila instanța retine următoarele: reclamantul a fost plecat începând cu sfârșitul anului 1997 si pana in anul 1993 in Israel, aspecte reținute de instanța din analiza mențiunilor inserate in cuprinsul pașaportului acestuia. Coroborând susținerile reclamantului cu depozițiile martorilor audiați in cauza, instanța a reținut ca in aceasta perioada reclamantul a lucrat, parte din venituri fiind trimise în țară, soției sale, prin intermediul diferitelor bănci comerciale.
De asemenea, din analiza înscrisurilor aflate la fila 105 si 128 dosar, instanța a reținut ca in cursul anului 2002 parata a avut constituite la CEC două depozite aniversare, in valoare totala de 105.000.000 lei, depozite ce au fost achitate paratei in noiembrie 2002,aceasta primind suma totală de 14.428,83 lei.
Pârâta a derulat operațiuni bancare în perioada 12.03.2001 -10.07.2003 si prin intermediul Băncii Post, valoarea sumelor rulate prin acest cont in aceasta perioada fiind de 10.600 USD, sume transferate din Israel.
Nu este dovedita in cauza decât in parte susținerea reclamantului referitoare la trimiterea din Israel a unei sume de 21.000 USD către parata, respectiv cu privire la suma de 10.600 USD si suma de 14.428,83 lei. In ceea ce privește sumele primite de acesta la plecarea din străinătate respectiv contravaloarea concediului de odihnă, salarul pe ultima luna și garanția, nu s-a făcut dovada ca acești bani ar fi fost predați paratei, astfel încât cuantumul lor nu poate fi inclus in suma de 21.000 USD.
In ceea ce privește sumele a căror existenta a fost dovedita, instanța a reținut coroborând depozițiile martorilor cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei si răspunsurile părților la interogator ca suma de 135.000.000 fost folosita de părți pentru achiziționarea unui autovehicul Super.
De asemenea, după plecarea in străinătate, de creșterea si educarea celor trei copii ai părților s-a ocupat în exclusivitate parata, una din fiicele părților urmând chiar cursurile unei unități superioare de învățământ. Dată fiind lunga perioadă de timp pentru care a fost plecat paratul, precum si nevoile financiare sporite ale familiei in această perioada, instanța a apreciat ca verosimilă susținerea paratei, in sensul că o Mp arte din bani a fost cheltuita pentru creșterea copiilor si plata cheltuielilor de întreținere ale imobilului bun comun al părților.
Instanța a apreciat ca nefiind concludente depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantului legate de cuantumul sumelor câștigate de acesta in străinătate, aspectele care interesează in cauza fiind sumele trimise soției sale in tara si nu cele obținute de acesta.
De asemenea, instanța a apreciat ca neverosimile și susținerile paratei legate de predarea către soțul sau, la revenirea acestuia in tara a sumei de 13.000 USD, probele administrate in cauză nefiind în măsura a certifica această împrejurare.
Concluzionând, instanța retine ca parte din sumele trimise de reclamant din Israel au fost folosite pentru conservarea si renovarea in parte imobilului părților și întreținerea, creșterea si educarea celor trei copii ai acestora, iar suma de 135.000.000 lei a fost folosita de părți pentru achiziționarea autovehiculului Super, serie motor UA 09156, astfel ca instanța urmează a respinge cererea reclamantului de includere in masa partajabila a acestei sume.
Valoarea bunurilor mobile a fost stabilita avându-se in vedere sumele indicate în acțiunea principala, valori necontestate de către parata la interogatoriul luat din oficiu de către instanța (fila 46 dosar).
Valoarea celor doua autovehicule ale părților a fost stabilită de instanța pe baza constatărilor si a concluziilor raportului de expertiză tehnica auto realizat de expert G.
părților in proces a purtat asupra valorii bunului imobil apartament precum si a garajului - construcție provizorie precum si asupra cotei de contribuție la dobândirea bunurilor.
Cu privire la primul aspect, instanța și-a însușit concluziile expertizei tehnice in specialitatea construcții realizata de expert. In privința obiecțiunilor formulate de reclamant legate de evaluarea imobilului apartament, instanța i-a pus in vedere acestuia, date fiind referirile evazive din conținutul obiecțiunilor să precizeze indicii si coeficienții ce nu au fost avuți in vedere la realizarea expertizei, precizări ce nu au fost făcute de reclamant deși i s- acordat un termen in acest sens. Astfel, simpla precizare ca expertul nu a avut in vedere la realizarea expertizei a tuturor indicilor negativi si pozitivi, fără indicarea in concret a acestora, nu reprezintă o obiecțiune ce ar putea duce la refacerea sau suplimentarea raportului de expertiza.
Pe cale de consecință, instanța a stabilit valoarea reala de circulație a imobilului bun comun al părților ca fiind de 87.500 lei.
De asemenea și în privința valorii garajului, construcție provizorie ridicat de părți in anul 1995 pe terenul proprietatea municipalității, instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză in specialitatea construcții, obiecțiunile ambelor părți referitoare la subevaluarea acestuia dovedindu-se a fi neîntemeiate. Astfel, a reținut instanța din partea expozitiva a acestei lucrări că evaluarea s-a făcut in baza dis Decretului 256/1984-anexa 4, tabelul nr. 7 iar la stabilirea valorii s-au avut in vedere corecțiile pentru gradul de finisare parțială, uzura in timp, statutul de construcție provizorie precum si valoarea actuala de piață a acestuia.
Cu privire la cea de-a doua controversa a părților, legata de cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, instanța a apreciat ca probatoriul administrat in cauza înlătura prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune și la susținerea sarcinilor căsătoriei.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existenta căsătoriei, ci și participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți funcție de contribuția la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile. Astfel, cotele părți ale soților pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire si conservare este diferit, prezumția unor cote egale aplicându-se doar în lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuției fiecărui soț.
Instanța a apreciat că in cauza există elemente care să determine stabilirea unei cote mai mari de contribuție in beneficiul reclamantului.
Apartamentul bun comun al părților a fost achiziționat de aceștia in baza contractului de vânzare -cumpărare nr. 3738/4620/25.03.1993, cu plata prețului în rate. Astfel, părțile au achitat un avans de 14144 lei la 02.02.1993, diferența fiind achitată in rate lunare de 3238 lei timp de trei ani.
Conform mențiunilor carnetului de munca al reclamantului, in această perioada veniturile din salariu au variat intre 30.000 lei si 273.000 lei, cu mult peste valoarea ratei lunare datorata pentru achiziționarea imobilului apartament.
Spre deosebire de acesta, parata deși a susținut că a fost angajata la fabrica de perdele din P pe tot parcursul căsniciei, aspecte confirmate de martori si necontestate de reclamant, nu a înțeles să-și formuleze nici un fel de probatorii de natură a dovedi cuantumul veniturilor realizate, astfel că instanța nu este in măsura a face o analiză comparată a acestora.
La stabilirea contribuției părților la dobândirea si conservarea bunurilor instanța a avut in vedere si împrejurarea că în perioada 1997 -2003 reclamantul a realizat venituri lucrând în Israel, o parte din venituri fiind destinate întreținerii si reparațiilor imobilului.
Astfel, a reținut instanța din depozițiile martorilor coroborate cu mențiunile din partea expozitivă a raportului de expertiza in specialitatea construcții că in cursul anului 2003, in imobil s-au făcut lucrări de igienizare constând în: zugrăveli calcio-vecchio cu vopsea lavabilă, elemente decorative din ipsos la pereți, tavane si locurile de lampă, faianță pe pereți in baie pe contur, si la bucătărie pe frontul de lucru, pardoseli din gresie pe hol intrare și baie, covor pvc în bucătărie, mozaic turnat pe loc la hol camere.
De asemenea, coroborând susținerile părților instanța a reținut ca autovehiculul Super a fost achiziționat cu contribuția exclusiva a reclamantului.
Pentru considerentele arătate, instanța urmează a retine o cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 80 % pentru reclamant si de 20 % pentru pârât.
Potrivit dis art. 728 cod civil si art. 36 din codul familiei, acțiunea principală urmează a fi admisă in parte, deoarece pretențiile reclamantului asupra compunerii masei si asupra cotelor părților la dobândirea bunurilor sunt numai in parte justificate.
Partajul urmează a fi realizat in natură conform art. 736, art. 741 cod civil si art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, inegalitatea valorică a loturilor atribuite urmând a fi compensată prin sultă, conform art. 741 cod civil.
La formarea loturilor instanța a avut in vedere in privința bunului imobil că acesta nu este comod partajabil in natura (fiind o singură intrare si un singur rând de dependințe). Având în vedere solicitarea paratei de a i se atribui in natura bunul imobil, cerere cu care reclamantul parata a fost de acord, așa cum rezulta din concluziile scrise depuse la dosar de acesta, instanța va atribui bunul imobil-apartament paratei.
In privința bunului imobil garaj, instanța urmează a-l atribui reclamantului, având in vedere că afectațiune pe care o are un astfel de spațiu precum si împrejurarea ca doar acesta a solicitat atribuirea unui autovehicul in lotul ce i se cuvine.
La formarea si atribuirea bunurilor mobile, instanța va atribui cu predilecție bunuri către parata, având in vedere ca acesteia i-a fost atribuit bunul imobil, a avut si are in folosință bunurile mobile de peste 10 si nu în ultimul rând solicitările părților.
Văzând și disp. art. 274 di 277 Cod procedura civila, instanța a compensat cheltuielile de judecată in raport de cotele de proprietate si a obligat parata să achite reclamantului suma de 550,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a solicitat instanței de fond partajarea bunurilor comune în cote egale, având în vedere următoarele considerente:
- Bunurile mobile și imobile supuse partajării au fost dobândite înainte de plecarea reclamantului în Israel, adică înainte de anul 2997.
- Și apelanta a obținut venituri, fiind permanent salariată în timpul căsătoriei.
- S-a ocupat permanent de problemele familiei, menajul casnic, această activitate fiind statuată drept contribuție la dobândirea bunurilor.
- În perioada cât el a fost plecat în străinătate ea a lucrat și, în același timp, a avut în grija sa pe cei trei copii, a renovat apartamentul și a cumpărat materiale de construcție pentru renovarea casei mamei pârâtului. De asemenea, în tot acest timp a fost ajutată de rude.
- Reclamantul nu a trimis 500 dolari lunar, așa cum a susținut, iar banii pe care i-a trimis au fost folosiți pentru plata datoriilor pe care le avea la plecarea sa, întreținerea familiei, iar M parte au fost economisiți și i-a restituit la întoarcerea sa.
- Reclamantul nu a recunoscut că a primit o sumă M de bani la întoarcerea în țară, însă a cumpărat un autoturism și a recunoscut fotografiile pe care le-a depus la dosar ca fiind casa mamei sale (complet renovată). A recunoscut și faptul că a renovat și apartamentul.
În orice caz, nu se justifică acordarea unei cote majorate reclamantului pentru că nu s-a dovedit în nici un mod că i s-ar cuveni și nici nu poate fi neglijată munca sa în gospodărie și faptul că a obținut și ea venituri din salarii, venituri deloc neglijabile.
S-au administrat probe noi în apel respectiv înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, doar sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
Tribunalul reține că instanța de fond a procedat la o analiză atentă și riguroasă a ansamblului probator dând o justă dezlegare raportului juridic litigios dedus judecății.
Prin decizia civilă nr. -.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2121/05 oct.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani care a fost păstrată.
A fost obligată la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judecată către intimatul.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că prin unicul motiv de apel invocat în cuprinsul cererii de apel, se critică modul de stabilire a cotelor de contribuție cuvenite fiecărei părți.
Dreptul de proprietatea comună devălmașă a soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri.
Deoarece proprietatea devălmașă se caracterizează prin necunoașterea cotei ideale a fiecărui codevălmaș din masa bunurilor comune, la partaj instanța trebuie să stabilească cota fiecărui soț, iar stabilirea cotei se face în raport cu contribuția avută la dobândirea bunurilor. Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai
Ori în speța dedusă judecății ansamblul probator administrat a condus la înlăturarea prezentei contribuții egale a soților (la dobândirea bunurilor comune).
Astfel, la stabilirea cotei de contribuție majorată în beneficiul intimatului, în mod întemeiat Judecătoria Iașia avut în vedere faptul că în perioada 1997 - 2003 acesta a lucrat în Israel realizând venituri substanțiale în valută din care trimetea lunar acasă aproximativ 500 USD.
Astfel din declarațiile martorilor și G (filele 47, 98 dosar fond), coroborate cu răspunsurile recurentei la interogatoriu (filele 46 și 44 dosar fond) și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul reține că pârâtul-intimat a trimis sume importante de bani în valută în țară folosite pentru plata datoriilor, îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea părților, pentru întreținerea familiei, creșterea și educarea copiilor, pentru achiziționarea autovehiculului marca Super.
În ce privește declarațiile martorilor pârâtei și (filele 45, 48 dosar) propuși de reclamantă, tribunalul constată că cele relatate de aceștia vin în contradicție chiar cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu în ce privește sumele trimise soției de către intimat astfel încât urmează a fi înlăturate ca neconcludente.
Deși recurenta reclamantă a invocat faptul că i-ar fi restituit soțului la întoarcerea în țară suma de 13.000 USD, tribunalul constată că această susținere se relevă ca fiind lipsită de suport probator urmând a fi înlăturată.
De asemenea deși reclamanta pârâta a pretins faptul că a instituit doar un depozit de 50.000.000 ROL din sumele trimise în țară de soțul său, această afirmație este contrazisă de adresa nr. 5543/13.02.2007 emisă de Sucursala CEC I (fila 105 dosar fond) din care se reține că în anul 2001 au fost instituite 2 depozite aniversare în valoare de 105.000.000 ROL care au fost ridicate de apelanta pârâtă în noiembrie 2002 prima sumă de 144.288.300 ROL.
În plus, din adresa nr. 594/23.03.2007 emisă de - Agenția (fila 128 dosar fond) se reține că în perioada 2001-2003 valoarea sumelor rulate a fost de 10600 USD sume transferate din Israel și ridicate în numerar de pârâtă.
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond a dat o dezlegare justă raportului juridic litigios dedus judecății apelul formulat de reclamanta-pârâtă fiind respins în baza art. 296 Cod procedură civilă ca neîntemeiat.
Apelanta, aflată în culpă procesuală a fost obligată în baza art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 Cod familie, motiv încadrabil în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Hotărârea instanței de apel este lacunară, superficială și contradictorie cu cele reținute de prima instanță deși hotărârea acesteia este menținută în totalitate, cu toate că și ea cuprinde o serie de contradicții de fapt și de drept.
Hotărârea instanței de apel cuprinde contradicții între considerente și dispozitiv în ceea ce privește aprecierea probatoriului și concluzia la care s-a ajuns în ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comun e, raportat la data dobândirii lor și veniturile părților.
Atât timp cât toate bunurile comune, cu excepția autoturismului Super, au fost dobândite de către soți înaintea plecării reclamantului în străinătate, iar din susținerile părților și ale martorilor rezultă indubitabil că pârâta a lucrat permanent, nu există nici un motiv care să formeze convingerea instanței că reclamantul ar fi avut o contribuție majoră la dobândirea bunurilor comune. Mai mult decât atât, așa cum și reclamantul recunoaște la interogatoriu și rezultă de altfel și din cartea de muncă a acestuia ( nr.56-71 dosar fond), au existat perioade în care acesta nu a lucrat (desfăcut contractul de muncă în februarie 1995, șomer timp de 6 luni, șomer din 22 martrie 1997 când era plecat în Israel, a revenit în România și s-a angajat la data de 16.11.2004), pe când subsemnata, așa cum rezultă din cartea de muncă anexată prezentei a realizat venituri în mod permanent.
În privința autoturismului Super, apreciază că instanța de judecată nu poate reține contribuția exclusivă a reclamantului la dobândirea acestui bun, motivat de următoarele.
M parte din banii trimiși de către reclamant din străinătate au fost economisiți de către recurentă și folosiți de părți pentru achiziționarea autoturismului;
- în perioada cât reclamantul a fost plecat în Israel, dar totodată, în tot acest timp, pârâta a lucrat neîntrerupt, din banii săi a întreținut familia (cei trei copii, aflați încă în perioada studiilor).
- așa cum rezultă din declarațiile martorilor, recurenta a fost ajutată și de familia sa care furniza alimente, reușind astfel să economisească sume de bani.
Susține recurenta că în perioada 1977 -decembrie 1996 intimatul a avut perioade în care nu a avut loc de muncă, ea fiind cea care a fost permanent încadrată în serviciu.
La nivelul anului 1997 părțile au hotărât ca intimatul să plece în Israel pentru a munci deoarece avea datorii mari la întreținere.
Este adevărat faptul că reclamantul trimitea bani în țară. Cuantumului acestor sume era de aproximativ 250 dolari/lună, făcând o medie, întrucât în unele luni reclamantul trimitea mai mulți bani, alteori deloc. Consideră că aceste sume de bani sunt echivalente cu salariul pe care reclamanta îl obținea în țară.
Aceste sume de bani trimise de către reclamant au primit aceeași destinație ca și veniturile pârâtei și, anume. Întreținerea apartamentului bun comun al părților, creșterea și educarea celor trei copii aflați în perioada studiilor, realizarea de economii.
Ceea ce instanța de judecată nu reține, nici la judecata în fond și nici în apel, deși rezultă în mod evident din probele administrate, este aportul financiar major al reclamantului la ridicarea construcției de locuit din comuna, unde locuiește mama reclamantului. Consideră că a fost dovedit pe deplin faptul că această construcție a fost realizată cu sprijinul reclamantului, dacă nu chiar prin contribuția sa financiară exclusivă. Astfel, după cum rezultă din declarațiile martorilor, care au perceput aceste aspecte personal, cu o parte din banii trimiși de către reclamant recurenta a cumpărat materiale de construcții și le-a dus la domiciliul mamei reclamantului. Deși acest aspect a fost negat de către reclamant la interogatoriu, consideră că poate fi cu ușurință reținut, având în vedere nu doar susținerile martorilor, ci în primul rând, fotografiile depuse la dosar, reprezentând casa și fântâna, fântâna având inscripționat numele reclamantului și anul 2000. Ne întrebăm care ar fi rațiunea acestei inscripții dacă nu cumva este un semn de mulțumire pentru suportul financiar pentru realizarea casei și a fântânei.
Intimatul a formulat întâmpinare arătând că Judecătoria și Tribunalul Iași, ca instanță de control judiciar, au constatat argumentat că în cauză sunt elemente certe, de natură a determina stabilirea cotei majorate de contri9buție la dobândirea bunurilor în beneficiul intimatului.
Înlăturarea prezumției de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune și la susținerea sarcinilor căsătoriei a fost apreciată în mod corect, datorită probelor certe, pertinente și concludente administrate în mod nemijlocit în fața instanțelor.
mult decât atât, se observă că această controversă pe care recurenta a încercat să o inducă atât instanței de fond, cât și instanței de apel, s-a dovedit a fi răsturnată de către cele două instanțe prin însăși prisma complexității probatoriului administrat în cauză.
În mod corect, cele două instanțe au reținut că prezumția relativă a unei cote de contribuție egală a soților, astfel cum aceasta este materializată în cuprinsul art. 1 alin. 4 din Codul familiei, a fost răsturnată prin înscrisurile, depozițiile de martori, interogatoriu administrate în cauză.
Astfel, temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci și participarea fiecăruia dintre soți, prin muncă sau prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți, funcție de contribuția la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Este bine știut atât din practica judiciară, cât și din jurisprudență, că această prezumție relativă poate fi combătută prin orice mijloc de probă, aspect pe care l-a demonstrat în mod indubitabil și fără putință de tăgadă odată cu investirea instanței de judecată cu această cerere de partaj.
Nu s-a creat nici o inechitate juridică, mai ales că probele infirmă cota egală de contribuție.
Cotele părți s-au dovedit a fi inegale, dat fiind aportul lor diferențiat la dobândirea și conservarea bunurilor comune, prezumția unor cote egale aplicându-se doar în lipsa unor elemente care să permită contribuția fiecărui soț. Or, în speță există elemente concrete care au determinat instanțele să aplice și să rețină această contribuție majorată a intimatului la dobândirea bunurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.30 Cod familie, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă.
În virtutea prezumției de comunitate instituită prin textul citat bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie.
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o cotă de contribuție mai
. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
În acest sens instanțele erau datoare să verifice care erau veniturile obținute de fiecare parte la momentul achiziționării bunurilor comune și ce parte din aceste venituri a fost afectată achiziționării lor, cota fiecărui codevălmaș urmând a fi stabilită în raport de contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu.
Curtea reține că apartamentul cu 2 camere situat în P str. -, -.1,. A,.11 a fost achiziționat în baza contractului nr. 3738/4620/25.03.1993 fiind achitat un avans de 14.144 lei iar diferența în rate lunare pe 3 ani ( 5 dosar fond); garajul a fost construit în baza autorizației de construcție din nov. 1995 pe terenul închiriat de la Primăria P în baza contractului de închiriere nr. 6389/20.08.1993 (6 dosar fond); autoturismul 1310 fabricat în anul 1972 fost cumpărat de către soți în anul 1991 ( 8 dosar fond).
Toate aceste bunuri au fost achiziționate anterior plecării intimatului în Israel, respectiv înainte de 1997 iar Curtea reține că în acea perioadă veniturile recurentei erau mai mari, astfel cum apar evidențiate în cartea de muncă depusă în fața instanței de recurs. Astfel la nivelul lui martie 1993 - iunie 1994 ea a încasat următoarele sume lunare cu titlu de salariu: 30.761 lei, 52.600 lei, 655.400 lei, 779.930 lei; 81.893 lei; 100.974 lei; 111.908 lei; 130.300 lei, în timp ce intimatul, în aceeași perioadă a primit: 31.800 le3i, 33,390 lei, 46.350 lei, 69.000 lei; 85.245 lei, 90.045 lei, 157.000 lei.
Am evidențiat aceste venituri pentru că ele au fost obținute de părți la momentul la care cumpăraseră apartamentul și aveau de plătit rate ce s-au derulat pe parcursul a 3 ani de zile.
De asemenea, instanța reține că potrivit cărții de muncă, recurenta a fost tot timpul salariată în timp ce la intimat au existat multiple perioade în care fie s-a desfăcut contractul de muncă, fie au încetat raporturile de muncă.
Astfel, a fost desfăcut contractul de muncă la data de 5.04.1978 și e reîncadrat la 10.05.1978, desfăcut contractul de muncă la 19.08.1978 și încadrat la 08.02.1979, încetează raporturile de muncă la 09.07.1979 și e reîncadrat la 19.07.1979, la 1.02.1995 se desface contractul de muncă și e angajat la 01.08.1995; la 22.03.1997 se desface contractul de muncă și e în șomaj până la 17.12.1997 când a plecat în Israel.
În acest interval au fost achiziționate cele 3 bunuri importante din patrimoniul soților, recurenta muncind neîntrerupt, ocupându-se de gospodărie, de întreținerea familiei și de creșterea și educarea celor 3 copii ai părților.
În mod constant în practică și literatura de specialitate s-a arătat că munca femeii în gospodărire și pentru creșterea și educarea copiilor trebuie luată în calcul ca și contribuție la dobândirea bunurilor comune atunci când aceasta nu a fost niciodată angajată și nu a avut venituri.
În aceste condiții, cu atât mai mult se impune recunoașterea unei cote mai mari de 20% recurentei care a fost și salariată în tot timpul căsătoriei.
În altă ordine de idei Curtea reține că autoturismul Super a fost achiziționat de părți la data de 07.09.2003 (7 dosar fond) la un preț de 135 milioane lei vechi, la dobândirea acestuia fiind utilizați bani trimiși de intimat și care au fost economisiți de recurentă.
Sumele de bani trimise de intimat au fost utilizate și pentru nevoile familiei, respectiv întreținerea apartamentului bun comun dar și creșterea și educarea celor 3 copii aflați în perioada studiilor, obligație de întreținere ce revenea în egală măsură ambelor părți litigante. Restul banilor trimiși au fost economisiți de recurentă.
Probatoriile cauzei au fost de natură să răstoarne prezumția de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, Curtea reținând o cotă de 60% în favoarea intimatului și de 40% în privința recurentei.
Pentru a concluziona în acest sens, Curtea a avut în vedere perioada în care au fost achiziționate apartamentul, garajul și autoturismul 1310, care se plasează anterior plecării intimatului în Israel, singurul bun dobândit ulterior acestui moment fiind autoturismul Super achiziționat în 07.09.2003. Veniturile realizate în străinătate nu sunt de natură a-i conferi o cotă de contribuție de 80% la dobândirea unor bunuri ce erau plătite integral la nivelul anului 1997 când intimatul a plecat în Israel, instanța analizând posibilitățile materiale ale părților la momentul achiziționării bunurilor.
Faptul că a realizat venituri mai mari este de natură să-i confere o cotă de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune, în baza considerentelor expuse mai sus.
Față de cele prezentate anterior urmează ca în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie admis recursul promovat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 210/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași care va fi modificată în tot.
În baza disp. art. 296 Cod procedură civilă va fi admis apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 2121/05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani care va fi schimbată în parte în sensul constatării unei cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60% pentru reclamantul valoric reprezentând 62.246 lei și 40% pentru pârâta, valoric reprezentând 41.498 lei.
În baza disp. art. 741 Cod civil inegalitatea valorică a loturilor urmează a fi compensată prin sultă sens în care pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 47.514 lei cu acest titlu.
Având în vedere disp. art. 274 Cod procedură civilă și 276 Cod procedură civilă, întrucât cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune recunoscute pentru pârâtă este de 40% spre deosebire de 20% cât i-au recunoscut instanța de fond și apel urmează a fi modificat și cuantumul acestor cheltuieli.
Astfel pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 360 lei cheltuieli judecată la fond.
Urmează a fi obligat intimatul -reclamant să plătească apelantei suma de 1640 lei cheltuieli judecată în apel și 1154 cheltuieli judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 210/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o modifică în tot.
Admite apelul promovat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2121/05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani.
Schimbă în parte sentința în ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Constată că la dobândirea bunurilor comune reclamantul a avut o cotă de contribuție de 60%, valoric reprezentând 62.246 lei, iar pârâta a avut o cotă de contribuție de 40%, valoric reprezentând 41.498 lei.
Dispune ca pârâta să plătească reclamantului suma de 47.514 lei cu titlul de sultă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 360 lei cheltuieli de judecată la fond.
dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimatului reclamant să plătească apelantei pârâte suma de 1640 lei cheltuieli de judecată în apel și suma de 1154 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 254/2008. Curtea de... → |
|---|
