Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

DOSAR NR- - încredințare minor -

(Număr în format vechi 266/MF/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA NR. 264

Ședința publică de la 21 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

GREFIER: -

*********************

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele și, împotriva deciziei civile nr. 135 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât -, intimatul-intervenient, intimata-intervenientă și Autoritatea tutelară - Consiliul Local Tg

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă, asistată de avocat, recurenta-reclamantă reprezentantă de același apărător, intimatul-pârât asistat de avocat, intimații - intervenienți reprezentanți de avocat, lipsind Autoritățile tutelare - Consiliul Local Tg J și Consiliul Local.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurentele-reclamante, critică hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că soluția pronunțată este contrară intereselor minorelor, care ar fi trebuit apreciate prin prisma garanțiilor materiale și morale a persoanei în favoarea căreia ar fi fost încredințarea.

Invocă faptul că tatăl minorelor nu prezintă garanții materiale și nu posedă o locuință proprie, locuind într-o construcție improvizată cu două camere, cât și faptul că tatăl a manifestat un dezinteres total față de minore până la decesul mamei acestora neîndeplinindu-și obligația de întreținere.

Interesul imediat al minorelor este de a nu fi despărțite de persoanele alături de care le-au asigurat stabilitate.

Referitor la adeverința de venit conform căreia tatăl minorelor ar realiza venituri, relatează faptul că aceasta nu se poate lua în considerare întrucât este emisă chiar de tatăl minorelor care a fost administratorul societății care în prezent nu mai funcționează.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii de încredințare, fără cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de tribunal.

Invocă faptul că probele administrate în cauză vin în contradicție cu susținerile minorelor care, în mod evident sunt influențate de maternă.

De asemenea, arată că la dosar există fotografii din care rezultă că fetele se înțeleg bine cu familia tatălui.

Pe de altă parte, tatăl și bunicii paterni sunt persoane respectabile - tatăl este economist iar bunicii paterni, în prezent pensionari, au fost revizori-contabili.

Există dovezi la dosar că tatăl era preocupat de creșterea fetițelor, le-a înscris la școală în Tg J, le lua acasă cu taxiul iar climatul familial oferit de acesta era incomparabil cu cel pe care îl poate oferi maternă, văduvă, în vârstă de 70 de ani ori (sora mamei) care are propria familie și care locuiește separat de bunică, neimplicându-se suficient în creșterea copiilor.

Solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică hotărârii Tribunalului Gorj, cu cheltuieli de judecată.

În replică, avocat, învederează faptul că pârâtul nu are locuință personală și că are calitate de tolerat în imobilul în care locuiește.

Intimatul-pârât arată că părinții săi sunt proprietarii imobilului în care locuiesc în prezent, împreună cu pârâtul, fiul lor.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. - J sub nr-, reclamantele și, sora și mama defunctei au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună încredințarea minorelor, născută la 14.04.1998 și, născută la 26.11.2000, fiicele defunctei, decedată la 23.08.2007.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt sora și respectiv mama defunctei, iar minorele au locuit de la naștere împreună cu reclamantele și mama și locuiesc și după decesul mamei într-un imobil compus din două case de locuit și o suprafață de teren situată în comuna, sat, județul Minorele s-au născut din relațiile defunctei cu pârâtul; aceștia au divorțat în anul 2005 pe fondul acceselor de violență manifestate de pârât, minorele fiind încredințate spre creștere și educare mamei.

Că, admisibilitate cererii este condiționată de interesul minorelor, ori acestea au locuit de la naștere împreună cu reclamantele, de care sunt legate afectiv, schimbarea mediului în care au trăit printr-o eventuală încredințare a acestora în favoarea tatălui afectând grav minorele.

Că tatăl este cunoscut ca o persoană violentă, având grave tulburări de comportament, acesta nemanifestând nici măcar un minim de interes față de minore, locuiește momentan într-o construcție improvizată cu două camere ridicată neautorizat pe terenul unei rude.

Că numita a sesizat organele de urmărire penală în cursul anului 2007 cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie d e către reclamant, care, în toată perioada de după divorț nu a achitat nici măcar odată pensia de întreținere la care a fost obligat, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. - J sub nr.2617/P/2007.

Că pârâtul suferă de neurastenie depresivă, fapt ce îl dovedesc cu biletul de ieșire din spital datat 25.02.2005, care pune mari semne de întrebare cu privire la eventualul comportament al acestuia față de minore și nu a realizat niciodată vreun venit, nefiind angajat, cererea acestuia de încredințare a minorelor fiind un pretext pentru a evita o condamnare pentru infracțiunea de abandon de familie.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională, pârâtul solicită respingerea cererii formulate de reclamante și arată că în mod greșit reclamantele susțin că de la naștere minorele au locuit împreună cu acestea și că ar locui într-un imobil compus din 2 case. În realitate cele două reclamante au gospodării separate, iar minorele nu locuiesc și nu au locuit niciodată cu acestora. Minorele au locuit la maternă numai după desfacerea căsătoriei prin divorț în anul 2005. În mod greșit reclamantele susțin că s-a desfăcut căsătoria prin divorț pe fondul acceselor de violență manifestate de reclamant. Din conținutul hotărârii de divorț reiese că această căsătorie a fost desfăcută prin acordul părților, pârâtul fiind de acord ca minorele să-i fie încredințate mamei. Aceasta demonstrează că pârâtul a fost conștient că încredințarea minorelor la mamă este în interesul acestora, dar în prezent când mama a decedat, tatăl este cel mai îndreptățit să-i fie încredințate minorele. Consideră că interesul minorelor nu se rezumă la atașamentul față de maternă,aceasta fiind în vârstă nu se poate ocupa de creșterea și educarea minorelor nici financiar și nici instructiv educativ. Susținerea reclamantelor în sensul că pârâtul ar fi o fire violentă și că ar locui pe terenul unor rude este nefondată, acesta locuiește cu părinții săi într-un imobil construit pe un teren cumpărat (depune acte pentru teren), chiar dacă a fost bolnav, reclamantul nu este o fire violentă și nu pune în pericol viața și sănătatea minorelor.

A mai arătat pârâtul că a solicitat încredințarea minorelor pe cale de ordonanță președințială, dosarul fiind în recurs la Tribunalul Gorj, pârâtul a dat mamei minorelor 20 milioane lei pentru întreținerea minorelor, având martori în acest sens, acțiunea de încredințarea a minorelor nefiind un pretext pentru evitarea unei condamnări pentru abandon de familie.

Referitor la reclamanta, pârâtul a precizat că nu locuiește împreună cu minorele, nu realizează venituri și are un fiu cu care locuiește împreună. Pentru aceste motive consideră că nu poate asigura condiții materiale pentru cele două minore și nici din punct de vedere educativ n-ar putea să se ocupe de 2 minore, fiul său fiind crescut de bunică.

Sub aspect reconvențional, pârâtul solicită să-i fie încredințate lui minorele și și precizează că locuiește împreună cu părinții săi, care îl pot ajuta atât financiar, cât și fizic la creșterea și educarea minorelor. De asemenea, a arătat că este angajat la firma unde este administrator, nu este recăsătorit și nu mai are alți copii în întreținere, minorele au locuit împreună cu el și fosta soție până la despărțirea prin divorț. A fost ajutat de părinți, mama lui îngrijind minorele încă de la naștere, minorele sunt atașate de de el cât și de bunicii paterni și consideră că este în interesul acestora să-i fie încredințate minorele.

Prin cererea de intervenție formulată în cauză, numiții și - arată că sunt părinții pârâtului și că locuiesc împreună cu el. Consideră că este în interesul minorelor, ca acestea să fie încredințate tatălui, deoarece până la despărțirea părinților prin divorț, acestea au locuit împreună cu părinții și cu bunicii paterni. În prezent pârâtul nu este căsătorit, nu are alt minor în întreținere și realizează venituri, oferind garanții materiale și morale pentru educarea minorelor. De asemenea intervenienții arată că sunt pensionari, au pensii substanțiale și pot să ajute pe reclamant în creșterea și educarea minorelor, atât financiar cât și prin contribuția lor directă, minorele fiind atașate atât de tată cât și de bunici. Întrucât minorele sunt eleve și au nevoie de ajutor în pregătirea lecțiilor consideră că le pot ajuta în acest sens, ambii intervenienți fiind intelectuali.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamante se arată că susținerile invocate de pârât prin cererea reconvențională în motivarea acesteia sunt nereale fiind formulate cu unicul scop de a induce în eroare instanța de judecată,învederând faptul că pârâtul și părinții acestuia, intervenienți în această cauză nu locuiesc la adresa menționată în cererea reconvențională, respectiv Tg. - J,-. In realitatea acest imobil este proprietatea fratelui pârâtului, scopul pentru care acesta a menționat o altă adresă fiind acela de a induce în eroare instanța de judecată în sensul de a efectua ancheta socială la aceasta adresa,părinții acestuia locuiesc într-o construcție improvizata în sat, com., Jud.

Se arată următoarele:

1) Se susține că pârâtul este administrator la o firmă, realizând venituri substanțiale. In realitate, societatea comercială nu a realizat niciodată profit, actualmente acesta fiind urmărită de fisc alături de pârât pentru un prejudiciu de 300.000.000 lei, pârâtul în realitate nerealizând nici un venit.

2) Cu privire la celelalte susțineri, învederează că defuncta a fost căsătorită cu pârâtul timp de un an și J în cursul anului 2003. Defuncta și pârâtul au divorțat în ianuarie 2005, pe fondul acceselor de violență manifestate de reclamant, minorele fiind încredințate spre creștere și educare mamei.

Minorele au locuit împreună cu reclamantele de la naștere și sunt legate afectiv de acestea, schimbarea mediului în care acestea au trăit printr-o eventuală încredințare a acestora în favoarea reclamantului care locuiește cu părinții, afectându-le grav pe acestea și prin prisma faptului că intervenienta nu prezintă garanții morale, aceasta fiind condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de aproximativ 5 ani închisoare pentru infracțiunea de fals, uz de fals și înșelăciune.

În ceea ce îl privește pe pârât, învederează faptul că defuncta a sesizat organele de urmărire penală în cursul anului 2007 cu privire la comiterea infracțiunii de abandon de familie d e către reclamant care în toată perioada de după divorț nu a achitat nici măcar o data pensia alimentara la care a fost obligat prin sentința nr. 134/2005 dos. 857/2004. Cauza este înregistrată re rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. - J, sub. Nr. 2617/P/2007, nereprezentând nici măcar un minim interes față de minore. Pe de altă parte, arată faptul că reclamantul suferă de neurastenie depresivă, boala psihică gravă, depunând biletul de ieșire din spital datat din 25.02.2005 care pune mari semne de întrebare cu privire la comportamentul față de minore. Pârâtul suferă și de boli neurologice: nevralgie tratabilă cu diazepam (scrisoare medicală din 03.04.2004). Mai arată că o eventuală încredințare a minorelor în favoarea reclamantului ar prejudicia grav intereselor minorelor acesta neprezentând garanții în sensul acordării unei bune îngrijiri acestora. Mai arată faptul că în prezent acestea se afla în îngrijirea lor, locuind împreună cu ele și dispun de suficiente mijloace morale și materiale pentru a asigura creșterea și educarea minorilor și este în interesul acestora să le fie lor încredințate spre creștere și educare mai ales că acestea au locuit în permanență cu ele de la naștere fiind legate afectiv.

Prin sentința civilă 8478/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. - J în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și, domiciliate în comuna, sat, județul G împotriva pârâtului, domiciliat în Tg. - J,-, județul G, în contradictoriu cu autoritățile tutelare din cadrul Consiliului Local Tg. - J și Consiliului Local.

S- respins cererea reconvențională formulată de pârât și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienții și, domiciliați în Tg. - J,-, județul

Au fost încredințate reclamantelor, spre creștere și educare minorele, născută la data de 14.04.1998 și -, născută la data de 26.11.2000 și a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea fiecărei minore câte 96 lei lunar pensie de întreținere începând cu data de 04.09.2007 până la majoratul fiecărei minore.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantele sunt sora și respectiv mama numitei, mama minorelor, născută la 14.04.1998 și, născută la 26.11.2000. La 23.08.2007 a decedat, urmare a unui accident de circulație.

Minorele sunt fiicele numitei și pârâtului. Aceștia au divorțat la 21.01.2005, acțiunea de divorț fiind formulată 06.01.2004. Prin sentința de divorț minorele au fost încredințate mamei, în favoarea tatălui fiind stabilit un program de vizitarea a minorelor.

Anterior divorțului minorele și părinții au locuit în Tg. - J, într-o garsonieră și apoi într-un apartament închiriate, iar în ultima parte a căsniciei s-au mutat împreună la domiciliul bunicii materne, reclamanta.

După divorț minorele au locuit cu mama și maternă, iar după decesul mamei minorele locuiesc cu și maternă, aceasta având locuința în imediata apropiere a casei bunicii, dar se gospodăresc împreună.

Minorele sunt bine îngrijite și educate de reclamante și sunt atașate de acestea, decesul mamei lor apropiindu-le și mai mult de bunică și mătușă, în dosarul nr-, la data de 11.09.2007, exprimându-si dorința de a rămâne împreună cu bunică și. Despre tată, minorele au arătat, la aceeași dată, că nu l-au întâlnit de 4 ani, dar doresc să-l viziteze.

Locuința bunicii este formată din trei camere de locuit, baie și bucătărie, fiind asigurate condiții materiale bune pentru creșterea minorelor. Minorele sunt eleve la Școala Generală.

maternă beneficiază de pensie în cuantum de 163 lei (luna septembrie 2007), iar reclamanta este salariată, fiul acesteia din urmă fiind major.

Pârâtul locuiește împreună cu părinții săi, intervenienții, într-un imobil proprietatea unei alte persoane, imobilul are doar parterul construit, fiind folosibile două camere și bucătăria. Pârâtul obține în prezent un venit net de 500 lei, iar intervenienții beneficiază de pensii în cuantum de 528 lei și respectiv 708 lei.

De la despărțirea de mama minorelor până la decesul acesteia pârâtul nu le-a mai vizitat pe minore și a fost cercetat de mai multe ori pentru neplata pensiei de întreținere datorată minorelor.

Potrivit art.103 familiei, părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept, instanța judecătorească va respinge cererea dacă înapoierea este contrară intereselor copilului.

Art.14 din Legea nr.272/2004 prevede "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament."

În conformitate cu aceeași lege, respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează cu respectarea unor principii, printre care promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului și luarea în considerare a opiniei copilului.

Dispozițiile legale care prevăd prioritate părinților în exercitarea drepturilor și îndatoririlor de creștere, îngrijire, securitate și sănătate nu trebuie absolutizate și aplicate abstract, fără să se țină seama de împrejurările concrete care au determinat opțiunea copilului și în funcție de care trebuie apreciat interesul superior al copilului.

În cauza de față instanța a apreciat că este în interesul celor două minore de a fi încredințate reclamantelor, aceasta fiind și opinia lor.

Minorele au locuit de la despărțirea părinților (procesul de divorț a început în ianuarie 2001) la maternă, unde au condiții bune de locui și în prezent sunt atașate de locul și casa în care au crescut. La domiciliul pârâtului nu sunt condiții mai bune de locuit, fiind doar două camere în care locuiesc intervenienții și pârâtul, iar minorele nu ar putea beneficia de o cameră separată. Venitul mai mare pe care pârâtul îl realizează va contribui la întreținerea minorelor prin obligarea acestuia la plata unor pensii de întreținere.

Dar prioritară în încredințarea minorelor este afecțiunea manifestată de minore față de reclamante, precum și reticența lor în relațiile cu pârâtul și intervenienții. Comportamentul minorei de a căuta aprobarea mătușii reflectă că minora a găsit în aceasta un sprijin moral. Afecțiunea manifestată de minore față de reclamante dovedește că și reclamantele s-au preocupat de minore și manifestă afecțiune și înțelegere față de ele.

Pârâtul nu a dovedit preocupare față de minore înainte de decesul mamei acestora, ceea ce a dus la reticențe de ordin afectiv din partea minorelor. Nu le-a vizitat, deși prin sentința de divorț s-a stabilit un program de vizitare, nu a plătit pensia de întreținere datorată. Chiar dacă în cauzele penale s-a apreciat că neplata pensiei nu s-a datorat relei-credințe, ci lipsei veniturilor, această circumstanță nu este favorabilă pârâtului și în prezenta cauză, creând incertitudine cu privire la posibilitățile pârâtului de a asigura întreținerea permanentă a minorelor dacă i-ar fi încredințate.

Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că la această dată, o hotărâre contrară opțiunii minorelor, respectiv separarea lor de mediul în care au crescut și de persoanele față de care manifestă afecțiune ar afecta echilibrul psihic al minorelor.

Prin soluția adoptată în prezenta cauză pârâtul nu este înlăturat de la creșterea și educarea minorelor, dar atitudinea sa ulterioară trebuie să dovedească preocupare permanentă față de minore și să contribuie la stabilirea unor relații de încredere și afecțiune cu fiicele sale.

Instanța a admis acțiunea, respins cererea reconvențională și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului.

În raport de venitul net lunar realizat de pârât în prezent ( 500 lei lunar) și de disp. art. 94 alin. 3 fam pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea fiecărei minore câte 96 lei lunar pensie de întreținere începând cu data formulării acțiunii, 04.09.2007, până la majoratul fiecărei minore.

Împotriva sentinței au declarat apel apelantul reclamant pârât reconvențional - și apelanții intervenienți în interesul acestuia, și.

Au invocat în motivele de apel că instanța de fond nu a apreciat corect interesul minorelor, în raport de probele administrate, iar încredințarea minorelor bunicii materne și mătușii minorelor a avut la bază doar opțiunea minorelor.

Prin întâmpinare, intimatele reclamante au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel au fost ascultate minorele, având în vedere, pe de o parte că, potrivit art. 24(2) din L 272/2004, în orice procedură judiciară sau administrativă care-l privește, copilul are dreptul de a fi ascultat și poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei, iar pe de altă parte pentru că minora - urma a împlini 10 ani la data de 14.04.2008.

În temeiul art. 292 și 295. pr. civilă, în apel au fost completate probatoriile fiind audiați martorii și -, iar din dezbateri rezultând necesitatea interogării bunicii materne a minorelor, s-a luat interogatoriu intimatei reclamante, fiind atașat la dosar.

Rezultă din interogatoriul acestei intimate pârâte că înainte de decesul fiicei sale, cu ocazia aniversării împlinirii vârstei de 7 ani a, tatăl minorelor le-a căutat pe acestea la maternă în locuința căreia negăsindu-le a lăsat tortul lângă care a găsit și biletul semnat de tatăl minorelor în care acesta îi ura minorei La mulți ani.

Prin același interogator intimata reclamantă a recunoscut că tatăl minorelor a venit în curtea sa la înmormântarea mamei minorelor, dar fiica sa, martora - l-a dat afară, maternă apreciind că nu era necesar ca acesta să fie alături de fiicele sale. Că, după acest incident tatăl minorelor a mers la DGASPC G și a fost nevoită după intervenția reprezentanților acestei instituții să permită acestuia să exercite programul de vizitare stabilit cu prilejul divorțului, tatăl luându-le pe minore vineri seara în domiciliul său și aducându-le bunicii materne duminică seara. Aceste aspecte au fost confirmate și de martora -, maternă a minorelor care însă a susținut că acestea merg în vizită obligate fiind de către reclamante. Aceeași martora a precizat că, anterior despărțirii părinților minorelor acestea îi iubeau pe ambii părinți și chiar și tatăl le iubea pe minore dar, după divorț nu înțelege de ce nu le-a mai iubit.

Restul probelor administrate respectiv, depoziția martorei, interogatoriu intimatei reclamante și acțiunile întreprinse de către apelantul reconvențional atât în justiție pentru stabilirea programului de vizitare și pentru încredințarea minorelor cât și la DGASPC G pentru a păstra legăturile personale cu minorele, încercările de a fi alături de acestea cu prilejul aniversărilor recunoscute de maternă și confirmate de martorul combat susținerile izolate ale martorei - referitoare la lipsa legăturilor afective dintre tată și minore. Aceste probe dovedesc pe deplin că, starea de fapt reală nu este cea reținută de către instanța de fond care a motivat că pârâtul nu a dovedit preocupare față de minore înainte de decesul mamei acestora, ceea ce a dus la reticență de ordin afectiv din partea minorelor, nu le-a vizitat deși prin sentința de divorț se stabilise un program de vizitare și nu a plătit pensia de întreținere și chiar dacă în cauzele penale s-a apreciat că neplata pensiei nu s-a datorat relei credințe ci lipsei veniturilor, această circumstanță nu este favorabilă pârâtului și în prezenta cauză creând incertitudine asupra posibilităților pârâtului de a asigura întreținerea permanentă a minorelor dacă i-ar fi încredințate.

Dimpotrivă, rezultă din depozițiile martorilor coroborate cu interogatoriul bunicii materne că, reclamantul reconvențional a dovedit permanent preocupare față de minore în timpul căsătoriei, după divorț cât și anterior și după decesul mamei minorelor.

Motivarea instanței referitoare la veniturile pârâtului este contrară actelor de la dosar și nu are suport probator. Este elocventă în acest sens adeverința de la fila 159 din dosarul instanței de fond, nr. 44 din 26.11.2007 emisă de SC SRL din care rezultă că, acesta are un salariu lunar de 700 lei dar, și ancheta socială aflată la fila 136 din același dosar în care sunt descrise condițiile de locuit de la domiciliul tatălui minorelor, astfel că nici sub aspectul posibilităților materiale ale pârâtului, starea de fapt reținută de instanță nu este cea rezultată din probele de la dosar.

Reține instanța de apel că, așa cum rezultă din actele de la dosar, nu s-a putut reține reaua credință a tatălui minorelor pe perioada în care acesta s-a aflat în imposibilitatea achitării obligației de întreținere. Chiar maternă, la interogator, a precizat în apel că știe de la fiica sa decedată că mama fetițelor nu mai dorea pensia pentru că știa că tatăl minorelor era bolnav în acea perioadă. Nu s-au produs dovezi că încredințarea minorelor tatălui ar pune în pericol viața sau sănătatea acestora, dimpotrivă martora în depoziția sa în apel a precizat că în prezent tatăl minorelor este sănătos și nu există nici un pericol ca acestea să-i fie încredințate.

Constată tribunalul, în raport de interogatoriul bunicii materne și depoziția mătușii materne, pe de o parte și susținerile celor două minore pe de altă parte, că acestea din urmă nu sunt sincere de vreme ce au precizat instanței că nu și-au văzut tatăl de 4 ani, nemaicunoscându - i nici înfățișarea, ca atare au fost influențate de către reclamante și în ceea ce privește legătura afectivă a acestora față de tatăl firesc, minorele susținând că nu doresc să locuiască cu acesta pentru că nu-l iubesc. Ori, având în vedere că la această vârstă sinceritatea ar trebui să fie una din calitățile specifice copilului se apreciază de către tribunal că, opțiunea minorelor de a nu fi încredințate tatălui poartă indubitabil amprenta influențelor celor două reclamante dar și a martorei audiată în apel la cererea intimatelor reclamante care este de fapt fiica reclamantei și sora celeilalte reclamante.

Martora a relatat în apel că a stat de vorbă cu fetițele și i-au spus că ar vrea să stea și la tatăl acestora dar și la maternă. Evident că aceste afirmații ale minorelor au fost sincere și nedisimulate sper deosebire de opțiunea acestora exprimată în fața instanței și pe care tribunalul urmează aoî nlătura pentru motivele sus arătate dar, și având în vedere vârsta și gradul de maturitate a minorelor, la această vârstă fiind ușor influențabile de către adulți.

Potrivit art. 30 din L 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, iar art. 31 din aceeași lege arată că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Aceste dispoziții legale se circumscriu principiilor care garantează și respectă drepturile copilului, respectiv cel referitor la primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea dreptului copilului, responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești. Unul dintre drepturile și libertățile civile ale copilului este enunțat de art. 8 din aceeași lege specială în care se precizează dreptul copilului de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit, crescut și educat de aceștia. Ori, așa cum rezultă din probe reclamantele au încercat să îngrădească acest drept al minorelor, fiind necesară intervenția autorităților statului pentru stabilirea dreptului încălcat.

În același sens sunt și disp. art. 8 pct. 1 și pct. 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale conform cărora orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Potrivit art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificat de România prin L 30/18.05.1994 soții se bucură de egalitate în drepturi și responsabilități cu caracter civil între ei și relațiile cu copii lor în ceea ce privește căsătoria, pe durata căsătoriei și cu prilejul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedică statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor.

S-a concluzionat că starea de fapt reală este cea reținută mai sus de către tribunal și argumentată pe probele expuse și analizate, precum și dispozițiile legale sus indicate și, întrucât nu există motive temeinice pentru ca minorele să fie încredințate unor rude (în speță reclamantelor) și nu tatălui, conform art. 42 din fam, constatând că instanța de fond nu a reținut starea de fapt ca fiind cea rezultată din probe și nu a aplicat corect dispozițiile legale în materie, în temeiul art. 296. pr. civilă tribunalul a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantelor și admiterii cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interesul reclamantului reconvențional, încredințând pe minore spre creștere și educare tatălui lor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimatele și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a pronunțat o soluție contrarăintereselor minorelor, interese ce trebuie apreciate prin prisma garanțiilor materiale și morale ale persoanei în favoarea căreia urmează a se face încredințarea.

Astfel, pârâtul intimat nu posedă o locuință proprie, locuind, în realitate, împreună cu părinții săi, într-o construcție improvizată cu două camere, proprietatea sa. Acest aspect se poate observa din planșele foto depuse la dosar dar și din ancheta socială efectuată în cauză, menționându-se, în același timp, că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei un act de proprietate pentru imobilul în care locuiește și unde s-a făcut ancheta socială, contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei având ca obiect un teren agricol și nu o construcție, acesta aflându-se la o distanță de circa 20 de km. de școală.

De asemenea, s-a învederat că pârâtul reclamant a manifestat un total dezinteres față de minore, până la decesul mamei nemenținând legăturile firești cu acestea. În plus, așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital eliberat la data de 25 februarie 2005, pârâtul suferă de o boală psihică ce pune mari semne de întrebare referitor la eventualul său comportament față de cele două minore, declarațiile martorilor audiați cu privire la acest din urmă aspect fiind complet lipsite de relevanță.

De asemenea, recurentele au arătat că pârâtul nu realizează nici un fel de venit, din actele depuse la dosarul cauzei rezultând că societatea pârâtului a intrat în faliment și chiar a fost antrenată răspunderea personală a acestuia.

S-a mai învederat că intervenienta, paternă a minorelor, suferit chiar o condamnare penală, astfel că nici familia pârâtului nu oferă suficiente garanții morale.

Pe de altă parte, în domiciliul bunicii materne, fetițele se bucură de afecțiune, au condiții corespunzătoare de locuit, au camera lor, dotată cu calculator, televizor, se bucură de stabilitate emoțională, sunt înscrise la școală și au obținut rezultate foarte bune la învățătură.

La dosar s-au depus: chitanța cu taxa de timbru, timbru judiciar, adeverințe medicale privind starea de sănătate a minorelor și a intimaților, delegații avocațiale, adresa nr. 88.244/29 noiembrie 2007 eliberată de Poliția, declarații extrajudiciare ale numiților, plângerea formulată de intimatul în dosarul P/46607/2007, adresele nr. 9949/16 ianuarie 2008, nr. 7033/28 sept. 2008, și nr. 7033/8 sept. 2002 emise de ITM G, adresa nr. 14308/3 dec. 2007, adeverința nr. 12308/12 oct. 2007, nr. 13853/23 nov. 2007, nr. 14309/3 dec. 2007, nr. 1326/16 sept. 2008 emise de Casa de Pensii G, contractul încheiat la data de 9 noiembrie 2007, planul de consiliere înregistrat sub nr. 18.111/ 9 noiembrie 2007, adresda nr. 51099/22 noiembrie 2007 eliberată de DGFP G, copie de pe cererea de chemare în judecată prin care numita a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată cu intimatul, un înscris din care rezultă închiderea procedurii insolvenței societății la care este asociat intimatul.

Au fost audiate minorele în camera de consiliu, opiniile exprimate de către acestea fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, se constată următoarele:

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a principiului interesului superior al copilului, principiu consacrat prin dispozițiile Legii nr. 272/2004 și care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Se constată, de asemenea, că prin hotărârea pronunțată de instanța de apel, s-a respectat, de asemenea, dreptul copilului de a crește alături de părinții săi, respectiv, alături de singurul părinte rămas în viață, consacrat prin dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 272/2004 precum și dispozițiile art. 8 pct. 1 și 2 din potrivit cărora nu este admis amestecul autorităților publice în respectarea dreptului la viața privată și de familie.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 42 cod fam. fac referire la încredințarea copiilor minoriunuia dintre părinți, odată cu pronunțarea divorțului iar art. 103 cod fam. fac referire la dreptul părinților de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept, nefiind aplicabile în speța dedusă judecății ce are ca obiect cererea bunicii materne și a sorei mamei defuncte de a le fi încredințate minorele rezultate din relația acesteia din urmă cu pârâtul.

Susținerile recurentelor potrivit cărora copiii ar putea fi afectați, punându-li-se în pericol dezvoltarea fizică, mentală, spirituală și morală, prin luarea lor din mediul în care au crescut de la naștere și până în prezent, prin separarea lor de persoanele față de care au trăit și au dezvoltat relații de atașament și luarea lor în locuința tatălui, care nu este corespunzătoare creșterii și dezvoltării lor, în care nu au locuit niciodată, alături de persoane aproape necunoscute, care nu oferă garanții morale, nu manifestă un interes real față de persoana copiilor, ar putea constitui temei al sesizării serviciului public pentru a se lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc urmând ca, în situația în care se constată că sunt motive temeinice, să se instituie una dintre măsurile de protecție specială a copilului prev. de art. 55 din Legea nr. 272/2004.

În același timp însă, Curtea are în vedere că bligația de întreținere a părinților față de copiii lor minori, rezultată din dispozițiile art. 86 alin. 1 și art. 107 alin. 1 cod fam. ființează, chiar dacă părinții sunt despărțiți în fapt, divorțați ori copiii se află în întreținerea altor persoane decât părinții.

În speța dedusă judecății, minorele se află în această din urmă situație, astfel că tatăl recurent trebuie să își îndeplinească această obligație prin plata lunară a unei sume de bani, cuantificată în raport de criteriile prev. de art. 94 alin. 2 cod fam. respectiv, nevoia celui care o cere și mijloacele celui ce urmează aop lăti.

Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 312 cod pr. civ. se va admite recursul, se va modifica decizia civilă în parte, în sensul că, fiind admis apelul pârâtului-reclamant, va fi schimbată în parte și sentința, admițându-se acțiunea reclamantelor pârâtenumaiîn ceea ce privește pensia de întreținere datorată celor două minore.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței privind cererea reconvențională și cererea de intervenție precum și cuantumul pensiei de întreținere stabilit de către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantele și, împotriva deciziei civile nr.135 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât -, intimatul-intervenient, intimata-intervenientă și Autoritatea tutelară - CONSILIUL LOCAL TG.

Modifică decizia civilă în parte și admițând apelul pârâtului - reclamant, schimbă sentința civilă în parte, în sensul că admite acțiunea reclamantelor-pârâte numai în ceea ce privește pensia de întreținere.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile privind cererea reconvențională și cererea de intervenție precum și cuantumul pensiei de întreținere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008.

PREȘEDINTE: Carmen Tomescu	JUDECĂTOR 2: Elena Stan	JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier,

red. jud. /4 ex./18 noiembrie 2008

jud. apel,

Președinte:Carmen Tomescu
Judecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure

← Plasament. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Pitesti		Stabilire program vizitare minor. Decizia 364/2008. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță